Contul meu
Circulă un banc, prin cercurile medicale îndeobște, legat de ortodoxismul asiduu al poporului român. Mai exact, dacă bolnavul e vindecat, dumnezeu a fost bun și drept și l-a vindecat. Dacă bolnavul moare, medicul e un măcelar și merită ucis.
Mă uitam înainte la un reportaj ceva la tv, în care o stimabilă ortodoacsă dusă la cheltuit bani pentru a atinge cadavrul unei anume Paraschiva, moartă în circumstanțe neidentificate, care stimabilă venise să se roage pentru durerea soțului, căruia nenorociții de medici i-au greșit operația.
Dar acum e în italia, la alți doctori și dumnezeu a fost bun și i-a ascultat rugile, slavă domnului, și e mai bine.
Desigur, proștii ăia din spitalul italian nu au nici o contribuție, dacă dumnezeu nu auzea rugăciunea de la mormântul antenumitei Paraschiva, nu se întâmpla nimic.
Anno domini 2014…
Trist.
NOU
Vorbeam zilele trecute cu un foarte bun amic despre glumele care se tot fac referitoare la diferențele de civilizație, cultură, tehnică și mod de viață dintre țări. Cred că am văzut toți fotografia aia cu “Fixați-vă ceasurile cu 100 de ani în urmă”. Acum că veni vorba cred că toți știm care e răspunsul la întrebarea “Ce ne ține cu 100 de ani în urmă”. Amicul meu a fost elegant și fără să vrea să aducă vreo atingere culturii mele de familie a trecut pe-o listă lungă și religia. Ei, nu, dragii moșului, nu există nicio listă, religia e singura care chiar ne ține pe loc.
Vă spun toate astea din perspectiva unui fiu de preot. Să nu aveți impresia că eu nu am avut discuțiile astea în familie iar respectul pe care-l port pentru tata e îndoit de faptul că el a fost cel care mi-a explicat unde vine confuzia dintre un mod de viață și un principiu, că religia ne-a transformat în animale hrănite cu firimituri fără de care mințile noastre fragile s-ar răsfira. Majoritatea dintre religioși folosim scuza spirituală ca paravan pentru slăbiciunile noastre, pentru neputința noatră morală și lipsa de maturitate.
Tot el e cel care m-a dat afară din biserică și nu pentru că venisem cu crucile cu care mă urcam pe scenă ci pentru că nu se cade ca doar din respect părintesc să vin să dau cu nasul în cur la babe.
NOU
Pai si atunci de ce s-a facut preot, daca nici el nu crede? Adica nu de ce s-a facut… de ce continua sa o faca? Lui nu i se pare ca e timp pierdut?
NOU
Am pierdut puțin firul, dar nici n-am vrut să spun prea multe, pe tatăl meu îl respect că ne-a educat într-un spirit moral înalt fără să încerce vreodată să aducă vorba despre religie. Țin minte că veneau prietenii la mine seara la nuci coapte și bere și se băga între noi la bancuri — unele chiar cu sfinți de roșea maică-mea de după perdea — dar niciodată nu ne-a îndemnat să parcticăm sau să alegem religia.
NOU
De la el am aflat că sunt vreo 5 tipuri de oameni în jurul religiei:
1. Practicantul de profesie.
Acesta cunoaște canoanele și este educat religios, este înregimentat profesional în activități legate de religie, lucrează în sau pentru biserică, foarte divers dogmatic vorbind — poate fi de la activist până la agnostic, de cele mai multe ori are un interes profesional mai mare decât cel spiritual. Aceștia sunt de regulă preoți, vicari, stareți, ARHImandriți, etc.
2. Practicantul tâmp.
20% din practicanții de azi sunt de acest tip. Acesta habar n-are de ce se duce la biserică, o face pentru că așa e bine, așa face toată lumea, habar n-are dacă e bine să creadă în cei 40 de sfinți sau doar în cei 12 apostoli, are puțină cultură religioasă (probabil n-a citit niciun paragraf din biblie ori altă carte religioasă) dar cunoaște o plajă largă de tradiții, obiceiuri și datini religioase. Tot acesta e cel care stă la coadă la moaște, aleargă la praznicuri și participă la unele sărbători religioase.
3. Practicantul fanatic.
Acesta derivă din primii doi și are de principiu ochelari de cal. Nu vede altceva decât litera ceaslovului, luptă pentru convingerile lui, face din religie nu numai un mod de viață ci și un scop, citește sau se dozează zilnic cu practici religioase (rugăciuni, mătănii, incantații). Se duce la toate sărbătorile, e primul în dealul mitropoliei când deschide ăla poarta, pupă toate moaștele, toate icoanele, știe toți călugării, ajunge chiar să facă gesturi extreme în numele religiei. Să nu te pună sfântul să te cerți cu el că-ți dă cu crucea în cap, deseori ajunge la violență.
4. Practicantul de ocazie
Acest practicant e de regulă agnostic. Merge la biserică cu familia, o face elegant și poartă respectul canonic dar nu are niciun fel de convingere și știe că suficiența lui spirituală e mică. Nu va face nimic pentru a schimba asta, iar continua lui superficialitate va întreține focosul religios pentru decenii. Acesta reprezintă aproximativ 70% din practicanții de azi.
5. Non practicantul.
Religios prin cultură sau moștenire de familie, crede prin convingere dar are deopotrivă și înclinări agnostice fiindcă documentarea îi aduce îndoieli. Folosește religia ca suport moral, ca bază culturală ori ca referință. De obicei acesta este intelectual sau chiar om de știință, practică foarte puțină religie iar uneori confundă voit figura centrală a religiei cu un ideal sau o forță ce-i dă confort în corectitudinea alegerilor.
NOU
Bunicul meu a fost preot. Cum tatal meu (fiul lui) a murit cand eu aveam 14 ani, m-a luat la Iasi, “sub aripa lui”.
In liceu am scris un text in care spuneam “La umbra marilor copaci nu creste nimic, dar daca acei copaci ar muri, lumina ar ajunge la sol si viata s-ar dezvolta”.
Si bunicu’ a fost un preot care traia dupa vechile canoane, era considerat un preot foarte moral si cu har.
De cum gandesc si fac preotii noi nici nu vreau sa-mi pun problema! Parca toti sunt din ce in ce mai grasi…
NOU
Bunicii mei, fara sa fie in tagma preotilor, sunt religiosi si practicanti. Niciodata nu au incercat sa ne oblige pe calea asta. Desigur, de la o varsta foarte frageda am stiut ce e religia, am citit biblii de copii (ortodoxe si reformate, in limba romana si in limba maghiara), apoi biblia in sine. Formarea mea ca non-credincios a avut o adanca radacina in educatia istorico-religioasa pe care am primit-o. Bunicii merg si azi la biserica si sunt parte din comunitate, dar nu o fac din automatism, pentru ca trebuie, sau pentru ca s-au obisnuit. Sunt unii dintre putinii oameni care ma fac sa nu afirm ca toti credinciosii sunt imbecili si fanatici. Din pacate, cei din aceasta din urma categorie, sunt mult mai vizibili. A se vedea excursiile la oase.
NOU
Încă e bine.
Să vedem ce-o fi când or apărea bonurile de masă cu sfinţi pe ele.
NOU
Pai poate baba trebuie sa treaca la catolicism…daca doctorii ortodocsi nu au reusit,se pare ca cei italieni(probabil catolici) au avut mai mult succes.
NOU
Eu ii inteleg pe medici cand gresesc pentru ca si eu am o meserie in care o greseala poate insemna moartea multor oameni. Nu ii inteleg in schimb cand sunt nesimtiti sau conditioneaza serviciile de primirea unor atentii
NOU
Nu știam că meseria de administrator de bloc poartă o asemenea răspundere.
NOU
Cea de pilot de avion in schimb poarta 🙂
NOU
Ma gandeam sa te intreb daca esti controlor de trafic 🙂
NOU
Să vorbim cu Arhi să-ți schimbe titlul. Să scrie acolo PILOT DE AVION Alina, să nu mai inducă oamenii în eroare.
NOU
io-te, avem doi oameni care conduc masini zburatoare, pe blog. piloata alina si chilotul Dani Corban:))
NOU
Ea merita mai mult respect. Cred ca-i mult mai greu sa reusesi ca femeie pilot.
Si-n plus, iti dai seama ce greu sa e pilotezi ditai magaoaia din bucataria aia mica de la bord?
NOU
Am cunoscut destul de mulți piloți și aproape toți sunt șoferi execrabili. Nu îmi dau seama de ce. Probabil viteza normală de mers prin oraș, 150 km/h, li se pare foarte mică, nu activează simțul primejdiei. Sau poate au senzația că dacă nu mai au loc pot să ocolească pe deasupra. Nu știu. Ideea e că cam toți au mașinile julite incredibil pe toate părțile, și probabil sunt încă în viață datorită reflexelor rapide.
NOU
PILOTA de avion ?? 🙂 mie parca asa imi “suna” corect ! 🙂
NOU
Astia care vor lucra la intretinerea zburatoarelor se pun? 😀
NOU
ce doresc doctorii (mai ales ca presteaza, in general, servicii cu plata), oricata recunostinta am aveam pentru ei ( si avem multa, sunt multi oameni care le pomenesc numele aproape ca pe al sfintilor ) ? of of of
in privinta pelerinajului la moaste eu am compasiune – ati vazut cat de praf sunt? cum ii apuca plansul cand sunt intrebati de prezenta lor acolo? oamenii aia sunt profund depresivi, au nevoie de o speranta si pelerinajul le ofera acest lucru … mersul la psihiatru nu e la indemana multora ( nici dpdv financiar nici dpdv al mentalitatii )
NOU
corectez comentariul de mai sus , “premierul este in vizita la Iasi la moastele sfintei Parascheva.” … deci VIZITA, da? 🙂
NOU
Nea cetine, tre’ sa recunosti ca traiesti totusi intr-o tara civilizata si toleranta, nu te cauta nimeni pe la jugulara dupa ce scrii tot felul de cretinisme, esti liber sa crezi ce vrei tu sau ce vrea mata/tactu, pe copii tai, la fel, educa-i cum vrei. Prostia e tare multa peste tot, sa o asociezi cu o religie sau un popor, e o idiotenie. Suferi de acelasi complex al minoritarului de pe la noi, ca si poponarii/ungurii/tiganii (fara vreo legatura intre ei). Vrei sa-ti afirmi convingerile? Fa-o, fara a arunca cu rahat in jur.
NOU
Săru mâna don doctor
NOU
reportaj de la moastele sf. parascheva:
“buna ziua, de ce veniti aici?
sa ma rog pentru sanatate, rude si bani.
si de cand veniti la moaste?
de vreo 30 de ani in fiecare an.
si nu va e greu?
nu, doar anul asta a fost extrem de dificil.
de ce?
pai diabetul mi s-a accentuat, mi-au descoperit o coxartroza si sunt suspect de cancer. nu imi gasesc de lucru si traiesc exclusiv din ajutorul social si o pensie de urmas pentru ca familia e moarta de mult.”
ce bine ca te duci s-o lingi pe parascheva. cred ca a functionat.
NOU
De ce crezi tu că au plecat toţi doctorii din ţară?
Pentru că nu mai era de muncă pentru ei de când au intrat pe segmentul ăsta de piaţă şi moaştele.
Capitalism. Concurenţă. Piaţă liberă. Cerere şi ofertă. etc etc
NOU
Pelerinajul e sport national.
NOU
Balaurul are dreptate, in legatura cu pilotii de avioane si sofatul . Am avut ocazia, acum cativa ani, sa fiu in masina cu o familie de “aviatori ” : el – pilot pe MIG nu stiu de care, iar ea – controlor de trafic . El conducea de ziceai ca mai are putin si ne luam zborul, peste curbe, peste masini, ce mai !!! Ochii mei erau cand pe vitezometru, cand pe cei care veneau din sens opus, mai ales ca stateam chiar in spatele lui. La un moment dat, ea, finuta, ca de obicei, ii spune : dragule, acum nu suntem in avion !!! 🙂
Si, da, masina lui era sifonata pe ambele parti 🙂 ! Chiar ma gandeam ca, la banii lui, putea iesi la interval cu ceva mai acatarii !!!
NOU
Chiar, de ce ajungi sa urasti oamenii ?
Sau pentru oricine se declara ateu, totul este permis ?
De ce ma prigonesti ?