Contul meu
Mie îmi place cel mai mult la bloggeri că sunt verticali, dom`le. Dar ştii cum? Exagerat de verticali.
Ei, poliţia internetului, sunt cei mai buni şi mai drepţi dintre traci, iar dacă trăiau bloggeri pe vremea lui Burebista, îl făceau zdrenţe pentru discrepanţele grave dintre promisiunile sale electorale şi realitatea din teren. Şi aş vrea să subliniez vreo 2 chestii unde bloggerii sunt cei mai tari şi mai viteji.
Politica
Prima şi cea mai importantă este politica. Deci dom`le, bloggărul este cel mai dur activist împotriva fariseismului şi mizeriei din politică. Bloggerul e primul care va arăta cu degetul greşelile tuturor oamenilor politic. El şi scrisul său furibund vor consuma sute de mii de caractere pentru a dezvălui poporului nedreptatea, pentru a participa la actul de justiţie şi pentru a salva lumea.
Singura mare problemă e că, dacă la o întânire oarecare de bloggeri, oameni de media sau orice altceva, este invitat un om politic cu oareşce greutate, toată verticalitatea asta se duce pe apa sâmbetei. Brusc, luptătorul pentru dreptate se transformă într-un pilaf cleios, îşi ondulează spinarea ca o pisică în călduri şi devine roşu de emoţie, în încercarea de a prinde un loc în poză, alături de politician.
Desigur, ulterior pe blog, va explica cum a fost el ca o armă încărcată şi cu percutorul pus, cum a lovit în toate direcţiile, cum l-a pus practic la zid pe animalul de politician, pe cel ce suge sângele poporului. Deh, doar e plin de verticalitate.
Relaţiile interumane
A 2 a este asumarea propriilor opinii şi în public, sau şi în faţa celui pus în dezavantaj de opiniile exprimate pe blog. Bloggerul te va înjura copios, dacă va prinde cumva el de ştire că poate să îţi sară la jugulară. Iar dacă mai are cumva şi posibilitatea de a câştiva ceva de pe urma victimei sale, va sări cu picioarele pe tot ce ţine de sensibilitatea celui atacat.
Doar că, dacă te întâlneşti faţă în faţă cu el…surpriză. Nu îţi mai e deloc inamic. Hai frate, că e internet, ce dracu, doar nu pui la suflet mizerii de astea. Toată verticalitatea, tot spiritul justiţiar s-au pierdut pe drum, rămânând doar un zâmbet mare şi tâmp, gravat pe o moacă fericită că a scăpat întreagă şi de data asta.
De asta îl prefer eu de exemplu, pe peugen. E troll şi e prost de bubuie, dar măcar aşa e tot timpul, nu îşi schimbă opinia în funcţie de cum bate vântul prin bărăgan. Dacă nu ştiţi cine e peugen, nu vă spetiţi să îl căutaţi, nu are relevanţă decât în contextul unui troll vertical.
Atacăm forma, nu fondul
Dacă din întâmplare, bloggerul vertical este atins în orgoliul propriu de cineva cu oarecare putere/trecere/influenţă în online, bloggerul nu va ezita să îl atace pe respectivul pe blog şi să îşi apere interesele până în pânzele albe. Cu un singur amendament. Nu va da nume. Pentru că dă prost şi nu ai de unde să ştii cum te întâlneşti cu respectivul altă dată.
Aşa că formulările sunt de genul `cineva din online, se ştie el foarte bine` `unii sunt măgari, nu dau nume că nu are sens, dar sunt măgari` şi tot aşa. Desigur, chiar dacă TU ȘTII că tu eşti cel în cauză şi întrebi dacă e vorba de tine, răspunsul este suav `nu dragă, cum să fie vorba de tine, doamne fereşte, ce treabă am eu cu tine??`
It`s just good bussines
Bloggerul vertical îţi este cel mai bun prieten. Te iubeşte enorm şi nu va rata niciodată ocazia de a-ţi declara ce tare eşti, ce bun eşti, ce părere bună are despre tine şi în general, eşti un om minunat.
Asta până când pleci din grup. Moment în care va începe să scuipe tot ce are în guşă, testând uşor apa, pentru a vedea care e părerea generală despre subiect. E suficient să găsească o breşă de nemulţumire şi atunci, începe potopul.
Bine, mulţi dintre verticalii ăştia nu realizează că în grupul unde te bârfesc, tu chiar ai prieteni sau amici reali, nu făcuţi pe cadavrele unicilor din blog. Care prieteni sau amici vor lua parte la joc, doar pentru a-ţi spune ulterior ce îl duce capul pe amicul R. sau V. (iniţialele nu înseamnă nimic, nu e vorba despre nimeni, nu dau nume, sunt doar unii din online, se ştiu ei 
)
Am obosit. Probabil îmbătrânesc şi nu mai pot suporta la fel de lejer ipocrizia, prostia şi lipsa bunului simţ nativ.
NOU
cred ca si blogosfera trece (sau va trece) print-o perioada asemanatoare cu cea prin care trece presa. dar e un lucru bun caci grabeste selectia pe criterii de calitate si etica. 🙂
NOU
Dacă ai ști cât de bine ai descris vreo 2-3 personaje pe care le cunosc ai zice că ești un adevarat prezicător!
NOU
Cu alte cuvinte, si bloagherii sunt oameni ca toti oamenii: inseala, dezamagesc, sunt ipocriti etc. La fel ca si cu ziarele sau televiziunile, mingea e la spectator/ cititor: in functie de cat de mult judeca fiecare, va pune mai multa sau mai putina greutate pe ce scrie un blogger, in functie de cat il duce mintea.
NOU
@Don Corleon- zi nume bre, ca altfel te incadrezi la punctul trei. 😀
NOU
Unde-l vad pe peugen? :p
NOU
si mai e badea care e un erou!
NOU
@acsel: niciuna, e dat drept exemplu de verticalitate
NOU
Lumea ar fi un loc mai bun daca aceste certuri s-ar rezolva civilizat. In parcul Operei.
NOU
@Viktor: :)))
NOU
Deci pana la urma ti s-a pus rau pata pe saracul bloggar. Ziceai de el ca nu da nume, in schimb in afara de aluzii, chestii concrete nici in articolul tau nu apar.
NOU
eugen nu e cel care l-a prins pe visurat cu cifre de trafis masluite? 🙂
NOU
@Marele Han: nu cunosc
NOU
Un bloggar care scrie pentru bani nu are cum sa fie vertical.
NOU
ai dreptate, bloggerul ar trebui sa traiasca din mila publica
NOU
Sincer .. pentru mine a scrie pe un site/blog/online .. poate fi doar din placere … pentru scris/impartasire de infomatii …daca iti faci un blog pentru publicitate ca ai vazut tu la zoso si arhi ca au bannere multe si cer cate 1000 de euro pe luna .. e degeaba blogul si la fel ca si persoana care scrie pentru acest scop … a ca tu dupa vreo 2 ani in care ai facut-o din placere si lu’ popolatia unica din Romania ii place ce debitezi tu .. si ai trafic si devine BRC interesat de un banneras pe la tine pe blog … asta e partea a 2-a doar ca avand in vedere ca sunt cateva zeci de mii ?! de bloguri romanesti .. este total aiurea ..
NOU
Nu trebuie să îmbătrâneşti ca să nu mai poţi suporta mizeriile astea. Trebuie pur şi simplu să te loveşti de ele în fiecare zi.
Şi eu am obosit, dar al dracu’ să fiu dacă nu te simţi prost (la propriu) când îi faci bine unuia care îţi face rău.
NOU
Confunzi mai multe chestii in articol.
Prima este ca a fi caine fara zgarda cu toata lumea, ca prietenul tau care se considera taticul blogosferei chit ca nu i se scoala iar cand i se scoala trage cu gloante oarbe, nu-i un titlu de onoare. Critica isi are rostul si timpul ei. Nu spun nici ca toti inteleg asta – unii chiar nu stiu cu ce se mananca. Mai precis, majoritatea romanilor nu inteleg diferenta intre a critica si a injura.
A doua este ca daca ai criticat pe cineva (si subliniez, NU injurat) asta nu inseamna ca-i devii dusman pe vecie. Intr-o comunitate mai putin neurotica decat cele romanesti medii, critica este un eveniment cotidian fara importanta. Nu te-mpiedica (sau n-ar trebui) nimic sa-i critici pe cei care-ti plac si sa ramai prieten cu ei. Asta insa e dificil si nu se-ntampla peste tot.
A treia este ca a nu da nume are deseori mai mult de a face cu refuzul de a intra intr-o polemica cu cineva care este incapabil de a purta o discutie / dezbatere fara a recurge la ad hominem. A nu-l numi este un mod simplu si civilizat de a-i oferi posibilitatea sa ia cunostinta dar sa-ti ignore comentariile.
NOU
cunosc si eu vreo doi :)))
NOU
Fiecare se vrea interesant si cel mai usor mod de a atrage atentia este de a lauda sau ponegri pe cineva.
Nu stiu cati ati observat, la locul de munca, exista oameni care isi barfesc sefii si ii injura constant insa curajul lor este prezent numai la locul de fumat si la automatul de cafea. In cazul unei discutii conflictuale, acel vesnic nemultumit va fi si cel care tace ca pestele-n bors lasandu-i pe altii sa ridice anumite probleme pentru ca acestia sa fie considerati “elemente instigatoare” si sa-si fure bobarnace de la imparatie.
Daca faci greseala sa te apuci sa intri cu ei in discutii privind “oranduirea” exista riscul ca acesti “dusmani ai opresiunii omului de catre om” sa te “cante” la imparatie si sa te pomenesti ca Voda te vrea dus la esafod.
NOU
Parerea mea care am tot repetat-o si care is sigur ca va ramane valabila la disparitia fenomenului e ca Majoritatea Bloggarilor is niste ratati … restu e can can si vise ale unora cas importanti si vai doamne ….
Is si cateva exceptii da cred ca nu trece 5% ….
NOU
[Arhi] – Cu acest articol ai pus punctul pe “i”,foarte bine scris.Mi se pare mie sau este o “moda” chiar si in blogging de a fi cel mai “corect” pe cand in adevarata lumina a pesterii este un imuabil soarec.Oameni si oameni
Via comentul [16] – Nu poti sa zici ca is ratati,pentru unii e un hobby ,un jurnal pentru rude daca respectivu e plecat etc.In plus sunt multe ce iti ofera informatii despre ceva anume,cotidian etc.