Trecând peste faptul că îi provoacă icter lui Dragnea, unul din motive este că oamenii vin aici cu un alt mindset și cu un alt gen de a privi oamenii și munca.

Ieri, eram la Decathlon Pallady, ca să îmi refac stocul de ciorapi low, pentru a putea să îi spun în continuare lui Baxt că e gay fără să se lege de ciorapii mei negri de tataie și am întrebat ceva o angajată.

Și, spre surprinderea mea, era o domnișoară care nu auzea. Încerc să nu dau denumirile clasice, folosite în vorbirea uzuală, pentru că toate sunt folosite drept jigniri în limba română. Handicapat, mut, autist (asta vine de la guvern) toate sunt folosite pentru a jigni oameni.

Revenind, pur și simplu am rămas surprins. În țara unde ți-e jenă să ieși în căruț dacă nu îți picioare, pentru că te întreabă lumea de ce ieși din casă și nu mori acolo, ascuns, să nu te vadă și să își strice imaginea de spartani perfecți, există angajatori care nu se uită la challangerulile tale fizice, ci doar la ce plus valoare poți aduce organizației. Bravo, Decathlon, m-am simțit fericit și chiar m-am înțeles perfect cu ea, e irelevant modul în care am făcut-o. Și chiar mi-a fost de ajutor.

Și e bine. E foarte bine. V-am povestit că, la nemți, e plin de persoane în vârstă care sunt casieri sau fac munci de magazin. Am văzut și la noi așa ceva, au început să apară. La Carrefour văzusem o doamnă casieră fără o mână, care se descurca absolut ok, mai bine decât anumite doamne cu 2 mâini de la Cora Pantelimon.

E bine, lucrurile încep să se schimbe. Poate, în timp, vor începe să se schimbe și în mentalul colectiv, iar oamenii aceștia nu vor mai fi priviți doar ca niște handicapați pe care îi accepți, de milă sau de silă, ci niște membri ai societății, egali cu toți ceilalți. Desigur, mai e mult până departe și nu cred că generațiile care se nasc acum vor prinde așa ceva. Dar speranța moare ultima.

Între timp, după cum se vede în poză, nu mai e mult și e gata Ikea de pe Pallady. Speranțele vostre de a scăpa de drumul ignobil până la mother of huciu în Băneasa încep să își vadă realizarea.

Ce nu înțeleg este ce se întâmplă cu Dedemanul de la Republica, magazin care era gata anul trecut pe la începutul lui decembrie și, de atunci, nu se mai întâmplă nimic, a intrat în hibernare.

Daca va place ce scriem, daca va place cum scriem, daca stiti ca am ramas din ce in ce mai putini oameni verticali si cu coloana, puteti sustine munca noastra.