Sunt un tip relativ deschis la minte și, ce nu aveam deschis, vârsta și experiența au deschis în timp. Am și vreo 3 tatuaje și intenționez, cine știe când, să îmi mai fac câteva.

Îmi plac femeile tatuate. Foarte mult chiar. Și nevastă-mea posedă tatuaje și chiar îi vin bine. Apreciez arta lor și inventivitatea, dacâ nu sunt tramp stamp sau cumm runway.

Dar nu pot accepta, ca normală, ideea tatuajului pe față sau pe gât. Doamne cu inimi pe locul mărului lui adam sau nume pe laterala gâtului, lacrimi în colțul ochiul, iar asa sunt cei decenți.

Da, ca persoană fizică, mi-e perpendicular ce alegeri face respectivul om, sau femeie, în viață. Dar dacă aș fi angajator și cineva ar veni la un interviu astfel, l-aș refuza fără să mă gândesc, indiferent de calificările sale sau cât de bun e în ce face.

Pentru că atunci când îți pui ștampila de Nu voi avea un job în public niciodată pe față, înseamnă că, undeva, a sărit o rotiță din angrenajul creierașului tău. Și nu am de unde să știu dacă rotița aia nu e legată de un kalașnikov.

 

 

Daca va place ce scriem, daca va place cum scriem, daca stiti ca am ramas din ce in ce mai putini oameni verticali si cu coloana, puteti sustine munca noastra.