Contul meu
Scris de Nico.
Ce te mana in lupta, te ajuta sa termini proiecte, sa iti cumperi o casa, sa iti schimbi masina sau pur si simplu sa lupti cu tine pana iesi din cate un rahat. Se spune ca omul sfinteste locul, dar, dupa mine, asta se intampla numai daca si cand esti motivat.
Acum 3 ani, in domeniul in care lucram, in opinia mea, se imputise rau treaba, asa ca m-am carat. Au fost 6 luni crute in care am luat cateva domenii la rand, nu ma integram niciunde, pana cand m-am oprit intr-un IFN (si ma felicit pentru alegerea facuta), dar nu asa, oricum, ci cu un plan – in 2 ani voiam sa am calificarea, experienta si cv-ul care sa ma recomande pentru un job intr-o banca.
Zis si facut. Dupa 7 luni eram junior cu contract pe perioada determinata intr-o banca si invatam pe pielea clientilor din fata ca sunt praf, nu stiu nimic, ma misc incet si trebuie sa progresez rapid, pentru ca oamenii aia nu au nicio vina c-au nimerit la mine si merita mai mult. Mult mai mult. Merita un operator care sa se miste “mai cu viata”, competent, care sa le rezolve situatiile, oricare ar fi ele, cat mai repede si nu in “30 de zile”, indiferent ca aveau nevoie de un amarat de IBAN sau un acord de vanzare a imobilului ipotecat. De multe ori de tine depinde jobul lor, creditul lor, viitorul lor, sau poate din vina ta le plang copii de foame. Pe langa asta, o vorba buna si un zambet sunt si ele necesare, ca destul au stat la cozi si poate au de a face cu imbecili de cate ori pun piciorul intr-o agentie.
M-am apucat de invatat. Si intrebat. Trimis mailuri. Argumentat. Cerut derogari. Insistat, investigat, cercetat. Fel si fel de spete, in timp ce incasezi, pui bani in bancomat, procesezi op-uri sau negociezi recuperarea unor sume de bani necuvenite, incasate eronat. Plecam acasa obosita, epuizata, invinsa, plangand sau razand pentru ca poate unul m-a jignit, altul m-a repezit, altul poate m-a certat pentru ca eram depasita de situatie, altul m-a incurajat. Te ridici, te scuturi de praf, insisti.
Dupa vreo 2 ani de invatat, am vazut in sfarsit lumina. Primele zambete sincere de multumire, primele pensionare care te fac sa plangi pentru ca iti multumesc pentru ajutor (cand aia e treaba ta si a tuturor, sa le ajute), primele complimente sincere si MERITATE pentru profesionalism, primele oferte de joburi de la clienti, primele vanzari “picate din cer” de la clienti care banuiesc ca ai target si vor sa te ajute sa il faci.
Am atins curand un punct in care motivarea s-a dus. Poate autosuficenta, poate plictiseala, cine stie. Funfact: am putin peste doi ani, si deja sunt printre cei mai vechi, intr-o echipa de 50. Oamenii au prostul obicei sa schimbe functia aproape imediat dupa ce au invatat cat de cat ce au de facut.
Pasul firesc era reconversia, schimbarea postului, dar eu am evitat de cand ma stiu caile batatorite. Am zis ca e pacat, dupa ce abia am invatat cum merg lucrurile, sa ma apuc de credite sau de altceva, iar clientii sa o ia de la capat cu vreo alta ametita care ieri s-a angajat si azi a primit stampila. Am ales o unitate unde am considerat ca n-as face fata, de care toata lumea fuge, am cerut mutarea si am decis sa “sfintesc locul”. Vreau sa elimin cozile, sa fac viata clientilor si a colegilor mai usoara aplicand lucrurile pe care le stiu acum, sa schimb ceva. Nu instantaneu, ci in 500 de zile.
Clientilor fideli unitatii le-am povestit deja despre obiectivul meu si le-am spus “am venit sa va conving sa ne mai vedem doar de sarbatori si cand va e dor de noi.Vreau sa nu mai stati mai mult de 15 minute la coada, sa rariti vizitele si sa va reduc costurile. Sunteti cu mine? Majoritatea au ras, m-au felicitat pentru ambitie si mi-au urat succes, neincrezatori. Dar sunt cu mine. Internet banking, carduri de debit, fara vizite inutile la ghiseu, ca suntem in 2017 si ne rugam de multi dintre ei, deja, de 10-15 ani.
Par nebuna in ochii lor, dar sunt o nebuna cu un scop. Scopul meu ascuns e sa imi trezesc si colegii de birou din autosuficienta si lipsa de implicare, chiar daca momentan li se pare ca “vorbesc prea mult si imi bat capul degeaba cu toti nebunii, nu ii fac tocmai eu sa nu mai vina degeaba la banca si sa isi faca singuri operatiunile pe net si la roboti, cand ei ii roaga de luni sau ani”. Dar de undeva trebuie sa inceapa, si e timpul sa incepem de jos. Ramane doar sa mentin motivatia de a intreba zi de zi alti si alti clienti – “sunteti cu mine?”.
NOU
Eu nu prea te cred….da-n fine
NOU
Nici eu
NOU
Iti urez succes, pe mai departe. Si tine minte o vorba: “Intodeauna, cei care vor sa te traga in jos, sunt doar oameni care sunt deja jos”. Tot timpul sa ai in fata targetul si sa nu te mai uiti in jur (atat timp cat, prin actiunile tale, nu ranesti pe nimeni, nu afectezi negativ viata cuiva sau nu “calci pe cadavre”, ca sa iti atingi scopul, atunci nu mai conteaza ce crede X si Y, sau cum iti implinesti scopul).
Si eu sunt genul de nebuna cu vise mari, de care radeau toti si cu curul. 7 ani mai tarziu, cand (eu si sotul) ne-am indeplinit pe jumatate planurile cu care pornisem initial, acum nu mai zambeste nimeni, de sus. Ironia s-a transofrmat in ura si vorbe batjocoritoare, gen “v-ati ajuns, ati uitat de unde ati plecat”. De fapt n-am uitat deloc, am avut asta in minte in toti anii astia. Tocmai de-aia pastram distanta de astfel de persoane (din pacate, unii sunt chiar parte din familie). Evident, ei tot in propria mizerie se sclada si au impresia ca suntem noi aia, cu nasul pe sus. In opinia unora, ar trebuie sa ma rusinez cu propriul succes, realizat pe banii mei. Intre timp, altii isi iau X5, din 2012, in rate si se considera oameni realizati, lol. Nu, n-avem masina scumpa, de la vreo marca germana de lux, avem exact masina pe care ne-o permitem in clipa asta. Oricum, n-am in plan sa am vreodata masina germana (inainte visam la un Porsche, dar am renuntat la idee), cand Lexus si Tesla sunt atat de pretioase si de frumoase. O sa ajung si la ele… Parte din plan, nu?
Ce iti zic eu mai jos, sunt o parte sfaturile pe care le-am invatat de la un fost sef de-al meu si al sotului (am muncit multi ani la aceeasi firma amandoi), un italian milionar:
– Nu exista succes fara esec. Nu exista si nu va exista niciodata. Vei da cu nasul de pamant de foarte multe ori, pana vei reusi. Important e sa te aduni si sa incerci din nou si din nou. Si chiar si cand vei fi reusit, va fi la fel de greu sa ramai sus.
– Nu iti risca sanatatea pentru nimic in lume. Cand simti ca nu mai poti, ia o pauza, sau ia-o mai incet. Degeaba ai bani multi daca ii dai pe doctori. N-ai facut nimic.
– Invata sa iti lasi loc de buna ziua, cu oricine lucrezi. E regula de aur. Mai ales daca ajungi la post de conducere. Cheia pentru a fi un sef “de treaba” dar care sa fie si respectat, nu luat de fraier, e sa stii sa pui problema, atunci cand vrei sa ii pui pe oameni sa faca ceva. Si sa iti cunosti oamenii cu care lucrezi. Sa inveti chestii despre ei. Pe oameni ii bucura si ii unge la suflet daca vad ca iti aduci aminte de ei, ca stii chestii despre ei. Oamenii se simt importanti, cand ii intrebi despre ei. Le place sa vorbeasca despre ei, cand stiu ca sunt ascultati. Sunt sanse foarte mari sa iti sara in ajutor. Asta se aplica oricum, nu doar la posturi de conducere.
Exemplu, ai un proiect si ai nevoie urgenta de oameni. Varianta 1: Te duci ca boss-ul si zici “imi faci aia, aia, aia, pana maine, nu accept scuze, poa’ sa iti moara si pisica, nu ma intereseaza”. Sanse sa iti faca treaba, da, sunt. Dar o sa fii vazuta ca o nesuferita si or sa te scuipe in gura cu prima ocazie, eventual, la urmatorul proiect or sa isi ia toti concediu.
Varianta 2: Vorbesti frumos cu ei. “Hey, Maria, ce faci? Esti ok? Ai reusit sa rezolvi problema cu cainele? Se simte mai bine? Ce rasa era, mi-l mai arati o data, aah nu o chema Pufulina? (chiar daca tu nu suferi cainii) bla bla bla bla bla, ce frumoasa e!!. Stii ce? Am primit un proiect nou si am nevoie de niste oameni capabili. M-am gandit ca ai vrea sa ne ocupam de el? Crezi ca poti face fata? E destul de important, dar sa stii ca si rezultatele se vor vedea, bla bla”.
Deduci de aici cam cum se vor desfasura lucrurile. Totul se rezuma la cuvinte si la tonul folosit si cum ai abordat omul.
Nu vrei sa stii cat e de mica lumea, mai ales in domeniul in care lucrezi. Peste ani, vei mai da peste niste oameni si s-ar putea ca, felul in care te-ai purtat cu ei in trecut, sa iti fie de folos mai mult decat crezi. La actualul job, am avut placerea sa intalesc fosti colaboratori care au lucrat cu noi si, desi nu ne vazuseram de ani de zile, m-au ajutat imediat cu niste proiecte, fara sa stea pe ganduri. Am scapat de cautat oameni, de invatat ce au de facut, etc. Au facut ei totul, ca aveau deja oameni. Ca sa nu mai zic, ca e posibil sa iti gasesti un job, cand vei avea nevoie, pe recomandari, fara sa te mai plimbi cu CV-ul in mana, pe la usi.
Asta se cheama cules de roade :).
– Imparte-ti planul in planuri mai mici. Vrei sa ajungi sa ai in cont 1 milion de lei? Bun, incepi prin a avea in plan sa ai 10.000 de lei. Apoi 50.000, apoi 100.000. Si tot asa. Nu pierde din vedere planul final, dar nici nu te focusa prea tare pe el, ca te demotivezi instant. Concentreaza-te sa atingi pasii mai mici. Victoriile mici sunt alea care te tin motivata, sa mergi mai departe.
– Inconjoara-te de oameni capabili. Un om capabil si productiv, va vrea sa lucreze cu oameni productivi. Acolo nu e loc de invidie, raca si sapat pe la spate. Pentru ca un astfel de om stie ca nu poate reusi singur, cand vine vorba de realizari importante. Fiecare om are aportul lui de cunostinte si experienta, iar adunate, fac un intreg de succes. Genul asta de oameni stie ca are de invatat si e dispus sa invete mai departe. Daca nu ai gasit inca, astfel de oameni, fii optimista si nu te descuraja. Caci, ce gandesti aia atragi. Vor aparea si astfel de oameni, treptat. Caci, din pacate, oamenii valorosi sunt rari.
-Referitor la punctul de mai sus, fugi cat poti de oamenii care te iau la misto, te considera nebuna, visatoare, etc. Astia sunt oamenii care vor ramane asa, in propria mizerie, toata viata. In bula confortului propriu, de unde nu vor sa iasa si orice om, care gandeste in afara bulei lor, ii deranjeaza si vor sa dea cu el de pamant. Ca sa iesi din zona de confort iti trebuie sa muncesti, sa te dezvolti, sa investi mai multe si sa te chinui. Si cine vrea sa faca asta? Daca ar fi asa, toti ar fi bogati. Cine vrea sa vada cum altul poate si ei nu, cand toti au aceleasi 24 de ore?
Oamenii care nu vor sa faca mai mult, vor avea cele mai bune argumente din lume, pentru care NU ar trebui sa faci X lucru. Ai zis si tu prin rpopriul exemplu: “ce iti trebuie sa te pui cu toti nebunii?”. Erm, poate sunt nebuna si imi place sa ma pun cu nebunii. Ramaneti voi normali. Din toate punctele de vedere.
– Stai deoparte de scandaluri, barfe, bisericute. Fii impartiala. Asa, nu risti sa fii stransa cu usa, nu risti sa fii fortata sa faci compromisuri mari si vei putea, in continuare, sa lucrezi cu ambele parti.
Da, e greu, cand nu o suporti pe X-uleasca, ca e o vipera imputita. Ai vrea sa o barfesti, cot la cot cu colegii, care nu o suporta nici ei. Dar ce faci cand cativa, dintre colegi, bursc se imprietenesc cu ea si tu ai nevoie de ea, la un moment dat?
– Nu uita sa multumesti mereu. Tot timpul. Si oamenilor cu care lucrezi, dar si universului, lui Dumnezeu, Budha, whatever. Multumeste pentru ziua respectiva, chiar daca ai avut o zi proasta, cauta ceva bun in ziua aia. Tine-te departe de gandurile “lumea e rea, numa’ scarbe peste tot”. Te infierezi fara rost. Ramai pozitiva, atat cat poti.
Din pacate, vei da peste mai multi oameni de genul si vei intalni piedici la tot pasul. Tot timpul. Trebuie doar sa fii constienta de asta si sa o iei ca pe o parte din proces. Chiar daca tu vei fi o fata buna, o sa iti lasi loc de buna-ziua si o sa incerci sa faci sa fie bine, tot o sa dai peste scarbe sau oameni care te iau de fraiera. Nu o sa resusesti sa nu iti mai iei cate o teapa, oricat de tare ar fi al saselea simt. Ideea e sa nu te lasi luata de fraiera si a doua oara.
Este foarte greu sa ajungi sus, aproape imposibil, pentru ca e nevoie de o putere mentala, ambitie si determinare enorme. Dar, asta e esenta postarii tale.
Felicitari.
PS: Iti recomand cartea “De la idee, la bani” de Napoleon Hill. Cartea aia e “biblia” noastra in casa. O recomand oricui.
Am scris mult, dar n-am putut sa nu impart asta cu cineva, care are atata determinare si, pare-se, nevoie de niste sfaturi. Prea multa negativitate in ultimul timp. Postarea asta chiar mi-a placut. Rezoneaza cu mine.
NOU
Eu am înțeles că ești o șefuță ipocrită și ambițioasă care vrea să-și ia Tesla.
NOU
Ai scris ca Sadoveanu… Mult si prost
NOU
Foarte bun si la obiect comment-ul. La unele concluzii am ajuns si eu, la altele, in urma unor sfaturi. Cel putin partea cu evitarea barfei, e tare greu de urmat, dar lumea (in orice domeniu) este cu adevarat mica si e bine sa nu ai motiv sa rosesti cand te intalnesti cu un fost concurent/colaborator.
Din experienta mea de client al bancilor pot spune ca omul de la ghiseu/birou conteaza foarte mult. Dupa lupte indarjite, pana la urma abandonate, mi s-a oferit sansa sa refinantez un credit luat de la BCR. Motivul refinantarii – un angajat de o nesimtire rara, care arata de parca ii facea placere sa refuze si sa trimita oamenii la plimbare. La cealalta banca am avut de a face cu o angajata care vorbea politicos, dar, dincolo de vorbe, simteam ca nu trateaza oamenii ca pe obiecte si nu cauta sa ajunga in pozitii de putere, pentru a le arata apoi cat de mici sunt.
NOU
“Varianta 2: Vorbesti frumos cu ei. “Hey, Maria, ce faci? Esti ok? Ai reusit sa rezolvi problema cu cainele? Se simte mai bine? Ce rasa era, mi-l mai arati o data, aah nu o chema Pufulina? (chiar daca tu nu suferi cainii) bla bla bla bla bla, ce frumoasa e!!. Stii ce? Am primit un proiect nou si am nevoie de niste oameni capabili. M-am gandit ca ai vrea sa ne ocupam de el? Crezi ca poti face fata? E destul de important, dar sa stii ca si rezultatele se vor vedea, bla bla”.
Deduci de aici cam cum se vor desfasura lucrurile. Totul se rezuma la cuvinte si la tonul folosit si cum ai abordat omul.”
Deci tu ii spui aici ca trebuie sa fie ipocrita, reteta unui sef de succes. II dau dreptate lui Maithun. Consider ca cea mai mare greseala e fix genu asta de atitudine de a incerca sa te imprietenesti fortat cu colegii de munca.
NOU
Maithun vorbeste ca de obicei din postura de hater care n-are habar de nimic, deci poate sa isi dea cu parerea in orice domeniu.
Cand muncesti 220 de zile pe an, 8 ore pe zi cu niste oameni, e indicat sa inveti sa ii si tratezi ca pe niste oameni. Sa arati ca iti pasa de viata lor si ca munca si disponibilitatea lor de a merge “that extra mile” e apreciata.
Dar mereu mi se pare amuzant cand apare unul cu aere de antisocial si iti spune ca nu-i ok sa te porti frumos cu colegii, pentru ca asta e ipocrizie. Hai sictir.
NOU
Georgi, multumesc pentru comentariu si sfaturi. Multe din ideile tale imi amintesc de filozofia pragmatica a stoicismului, a carei varianta contemporana o practic.
Eu vad doar un lucru demn de lauda in a incerca sa-ti cunosti subalternii si sa-i tratezi ca oameni ce sunt, in loc de carpe sau roboti. E mare diferenta intre a fi un ipocrit care calca pe cadavre in timp ce zambeste mieros si un sef care activeaza partea buna din oameni pentru a-i face motivati… sa-si faca treaba, nu altceva (in comentariul tau e vorba de un proiect urgent la munca, nu de a-i forta pe subalterni sa-ti aduca plocoane si serveasca favoruri in afara fisei postului).
Mai mult, exista posibilitatea ca acei subalterni pe care i-ai motivat in mod uman sa faca mai bine si sa devina mai buni profesionisti sa-ti fie recunoscatori candva ca i-ai ajutat sa iasa din zona de confort si sa se dezvolte (ex. kudos pentru primul meu sef si ce a facut din mine).
NOU
Fortat si din interes.
NOU
Iulia, sictir să-i zici mă-tii când te duci să o ajuți la prașilă. Eu mă înțeleg bine cu toți colegii și colegele, fără a recurge la falsități și alte căcaturi.
NOU
Eu cred ca in afara de regulile minime de bun simt (unde minim nu inseamna doar sa dai buna ziua sau la revedere, ci chiar sa fii politicos), nu trebuie sa iti asumi cacaturi de genul ce-ti face cainele. Si tie si persoanei pe care o intrebi vi se rupe in 14 de subiectul sau de obiectul intrebarii. Mi se pare maxim (de penibil) sa speculezi forma, nu fondul problemei.
Ce am invatat eu pe propria mea piele, tabacita peste 10 ani in corporatii de top, schimband mediul si tara, tipul de activitate, totul tinzand insa catre cresterea responsabilitatii?? Pe toti ii doare in cur de tine. E drept, marea majoritate nu isi urmareste nici macar interesul, lumea e plina de idioti care cred ca maine va fi la fel ca ieri. Nu e asa si o pot spune pe propria mea piele (de idiot, da). Realizeaza cat mai repede ca de fapt joci singur impotriva tuturor, ca nimeni nu iti e in realitate partener, ca fiecare vorba buna (sau fapta) nu ramane nepedepsita. Si ca in majoritatea situatiilor, cum iti asterni, asa dormi. Fa-ti cu grija lectiile, calculeaza-ti pasii si cu suficienta rabdare si destul de multa munca poate ca o sa reusesti ce ti-ai propus.
Vrajelile astea cu 20 de ore de munca pe zi imi produc efectiv greata, imi aduc aminte de cretinii de sefi care veneau primii si plecau ultimii de la serviciu, doar ca sa-si justifice incompetenta si ineficienta. Oameni care cred ca singura metrica pentru evaluarea acvtivitatii este cantitatea, nu calitatea. Mi-e scarba de ei si de cei care gandesc asa.
Invatati-va sa va respectati propria persoana, sa va urmariti scopul si sa faceti eforturi pentru a-l atinge, fara sa va incalcati principiile. Daca asta inseamna sa mancati cacat, vedeti ca e o speta edificatoare ceva mai sus.
NOU
Maithun , sigur e din cauza personalitatii tale placute . In alta ordine de idei, faptul ca tu crezi ca te intelegi bine cu toti colegii si colegele nu inseamna ca si ei vad asta la fel 😉 Aveam si noi in echipa o pizdulice din asta cu aere de superioritate care credea ca toata lumea o iubeste , pana cand s-a prins ca n-o ajuta nimeni la nimic, pentru ca autosuficienta.
Dar e ok Maithun, whatever makes you sleep good at night.
NOU
@iulia ( adoua): si ce-ai facut, ai plecat :)?
NOU
@der, ti-am dat like, in general n-ai glume bune, dar azi chiar ti-a iesit !:)
NOU
Iulia, repet, rezervă apelativele vitriolice și reductive pentru tine însuți (hă hă) sau cei asemenea. Nu știu de ce simți nevoia să te agiți și să te înfoi când nu e cazul, găsește-ți alte debușeuri, împletește niște târlici, pune mâna pe o carte, ieși din autosuficiență. Ne-ai demonstrat tuturor, de-a lungul anilor și postărilor netoate, că îți lipsește simțul logicii, măsura și, mai cu seamă, stilul. Cu fiecare prostie negândită pe care o debitezi nu faci decât să adaugi pixeli la portretul, deja limpede și jalnic, de agitatoare zghihuită. Bisous! 😛
NOU
*Insati. Ia uite, pisi e in stare doar sa imparta “caracterizari”, cand le primeste face pe neprihanitul. Pe langa faptul ca ascunsul asta dupa “tuturor” e mai mult decat penibil, si ca te-ai autoproclamat purtator de cuvant al comunitatii(sau poate vorbesti de multiple personalitati pe care le afisezi) , mai tin sa te anunt ca la fiecare articol postat de o femeie ai jignit fara exceptie autoarea. Eu inteleg ca ai usoare tendinte de grandomanie si ca ti se pare ca detii adevarul absolut , dar poate ar fi mai ok sa inveti sa argumentezi in loc sa sari ca o catea la gard.
NOU
Sigur nu esti tu?
NOU
Nu va mai legati de Maithun.
NOU
Oooh… unde dai si unde crapa.
Da, am scris un comentariu lung de 7 kilometri in care am explicat niste chestii, iar voi v-ati oprit la ideea ca e ipocrizie sa incerci sa intelegi oamenii, inainte sa lucrezi cu ei.
Da, poate la partea aia trebuia sa speculez un intreg scenariu, ca sa nu sune ipocrit. In fine, m-am referit ca trebuie sa incerci sa cunosti si sa intelegi un om, chiar daca tu nu rezonezi cu pasiunile lui. Gen, ok, nu iti plac cainii, dar acelui om ii plac. Iar tie iti pasa de acel om, ca coleg (nu ca subaltern) si incerci sa il faci sa se simta mai bine, stiind ca are o problema cu patrupedul (nu din ipocrizie, ci din empatie), incercand sa ii ridici moralul.
E o diferenta de la a peria pe cineva, dar apoi sa il scuipi in spate, la a incerca sa il cunosti mai bine, chiar daca nu rezonezi cu pasiunile/ viata lui.
In fine, era doar un fucking exemplu.
Ce am explicat eu mai sus se aplica in anumite situatii, cu anumiti oameni si sunt reguli generale, de bun simt. Mai tine si de al saselea simt.
NOU
Aparent 2017 e prea devreme pentru a vedea ierarhia din firma altfel decat militar. Seful trebuie sa fie dur si sa injure angajatii, eventual sa-i si plezneasca, nu sa fie dragut si ipocrit, plm.
E, poate peste inca 30 de ani.
NOU
Gata, ati terminat? Am trecut de 2 ori pe rosu numai sa ajung mai repede acasa sa vad continuarea 🙁
NOU
@Radu: prietene, esti total imbecil. Ma rog, daca asta ai inteles tu din ce s-a comentat pe aici. De aia exista o structura, atat in firme cat si in alte locuri, pentru ca oamenii nu sunt in stare sa inteleaga, asa cum zice autoarea articolului (sau poate doar poza pusa de dl Arhi), diferenta dintre drum si destinatie. Pentru unii, modul in care iti spune superiorul tau sa iti faci treaba este, dincolo de nuante, parte din drepturile amploaiatului, nicidecum obligatia de serviciu, pentru care isi primesc leafa. Pune-ti problema si din perspectiva cealalta: oare cati oameni care ajung sa coordoneze echipe, departamente, companii, mai au rabdarea necesara sa rezoneze cu oameni care pur si simplu nu pricep ca trebuie sa isi faca treaba cu responsabilitate? Repet, tonul face muzica, dar de aici si pana a le canta in struna unor slugoi cu ifose este cale foarte, foarte lunga.
NOU
Cine ține scorul?
#kumite
NOU
Il tin eu, dar vreau fair-play. fara lovituri sub centura, hă hă
NOU
@Iulia… ai rupt gardul… iar.
NOU
Mam ras… cam prea Zen povestea asta, ca si cealalta, cu ala care era milionar, dar prefera viata de bosketar. Un fel de marmota si polei mult.
NOU
Felicitări! Dacă ar exista mai mulți in bănci ca tine ar fi mai bine . Deja am renunțat la un BT si un Raiff datorită funcționarilor care nu își dădeau interesul să îmi rezolve problemele. Sper să realizeze și șefii tăi ceea ce faci și să te bonuseze corespunzător. Succes. Sunt cu tine. Am fost cândva ca tine…
NOU
Doar 15 min de stat la coadă la bancă e un deziderat onorabil?! OMG. Tu vrei să-i sperii pe clienți, să accepte mai repede online banking-il. 🙂
NOU
15 minute la ghiseu? la banca?
este vorba despre CEC asa e? ca aia mai au imprimante matriciale cu ace.
tiparesc 10 hartii si s-a terminat programul de lucru cu clientii.
NOU
Asta e advertorial la ING, si a fost scris de Maria, nu de Nico.
NOU
nu e Ing ca aia nu au cozi, nici nu prea au casierii, cred ca e la BT din descriere.
NOU
Bravo Rodica pentru ca ai prins sarcasmul din zbor!
NOU
Te felicit pentru altruism, pentru felul cum ti-ai setat obiective si puterea de care dai dovada dorind sa schimbi ceva. Restul vor veni cu timpul.
NOU
Fata, tu trebuia sa te angajezi la Crucea Rosie dar ai nimerit la hotii de la banca. Parerea unuia care nu are credit …
NOU
Să înveți și să capeți experiență la locul de munca e pe undeva normal, nu zic, dar după aia ar trebui să-ți găsești un job mai bun, dacă tot ai motivație, nu să încerci să schimbi lumea. Nu o să-ți facă nimeni statuie că ai mulțumit câțiva clienți în plus.
NOU
Pana acum nu ai stat 14 ore la banca sa termini impreuna cu colegii hartogaraia? Pacat, ai fi inteles ca banca nu e un sot si contractul de angajare nu e certificat de casatorie. Colegii tai din spate, de la contabilitate, nu stau pana la doua noaptea sa termine inchiderea de luna TIMP DE TREI PATRU ZILE, iar la final sa vina o sefa de departament (cu buget de cheltuieli personale stipulat in contract) cu inca o factura de cumparaturi de la Victoria Secret, acolo un 250 euro, ca era promotie de final de colectie la final de luna… Pai atunci nu lucrezi la banca. Cel mai mare avantaj cand lucrezi la banca e ca poti sa te imprumuti la banca unde lucrezi cu dobanda preferentiala, cam cu 10-20% mai mica decat cea standard. Si cand ai luat credit pe o perioada mai lunga, sa zicem, nu prea te coafeaza sa pleci din banca, pentru ca dobanda sare imediat la valoarea standard si atunci devii captiv.
Dar in rest sunt perfect de acord, e ok sa ai energie pozitiva si teluri in viata. Mai ales atunci cand manipulezi bani si nu produci efectiv nici o plusvaloare, ci profit neimpozabil. Iar presedintele bancii si cu vicele isi iau la fiecare doi ani masini de 40-50 mii euro, ce le raman lor, iar tu eventual te ocupi de actele de vanzare cand expira leasingul si vezi ca dupa ce a calarit o masina misto pe banii firmei, mai ramane si cu 3/4 din valoare in buzunar.
Bancile rulz…
NOU
Tu esti unul dintr-aia care in loc sa-si vada de viata si perspectivele lui scormonesc cacatul altora ca sa vada ce-au mancat, este?
NOU
si? tot 2000 de lei salariu? motivatie la greu, pana cand veti fi inlocuite de roboti
NOU
“indiferent ca aveau nevoie de un amarat de IBAN sau un acord de vanzare a imobilului ipotecat” What the?
NOU
“Ce te mana in lupta, te ajuta sa termini proiecte, sa iti cumperi o casa, sa iti schimbi masina sau pur si simplu sa lupti cu tine pana iesi din cate un rahat”
Consoarta ma mana. Ca daca ar fi dupa mine, as sta in chirie si as freca duda in timpul liber. Dar nuuu, Pluto, tu trebuie sa fii mai bun, sa fii un membru de vaza a societatii
NOU
Si da, sunt sarcastic
NOU
Noi credeam ca esti sub papuc… tu te crezi sarcastic?
NOU
O trompeta din aia care ma considera prost si ne-la-moda cand ma duc sa platesc factura la ghiseu, la un om, sa-i zambesc si sa-mi vorbeasca, nu la un cacat de robot care, sa-l mancati voi poe paine cu bataie, vrea numai parale la suma fixa, nu da rest, daca ai gresit esti futut, astepti cu lunile sa rezolve pitzi de la cine stie ce departament problema, etc. Practic, articol scris de o bufnita care are senzatia ca stand pe cur pe un scaun intr-o banca si luand decizii d-ampulea, esti mare si importanta. Nu esti, fetito, scoate capul in lume, cunoaste oameni. Ia fa-ti tu motivatia asta, sa intelegi oamenii, daca tot te-ai plictisit. Auzi, da’ oare nu esti tu mai grea de cap, ca ai stat doi ani intr-un loc de care altii fug in 6 luni? Poate te-ai prins mai greu ca e nasol 😉 Zic si eu. Of, pitzi bancherite care sa scrie despre viata lor ne mai trebuiau aici…
NOU
Poate iei in considerare ca pierzi timpul altora care chiar au nevoie de interactiunea cu fata de la ghiseu cand tu stai acolo doar ca sa socializezi pentru ca nu-ti place sa faci plati prin metoda simpla, online…
NOU
De cele mai multe ori plateam la o sucursala mica unde nu era cam nimeni la rand, sau maxim un om in afara de mine. Acum nu mai merg la banca aia, pentru ca m-au obligat sa platesc la robot, iar facturile le platesc la un magazin de cartier. Poate iei in considerare ca ”metoda simpla, online” nu se aplica tuturor ? Exact ce spuneam, bancherita care nu intelege prostimea, prostime care nu intelege binefacerile epocii moderne.Simt ca vrea careva sa intrebe de ce nu online. Am salariu foarte mic si aproape la negru, nu am card si nici cont bancar, nu am incredere in platile online de cand am fost furat, cand aveam card. Dezvoltati.
NOU
Zic sa renunti la internet cu totul, poate iti fura si sufletul cineva.
NOU
Mark, da’ ce mi-ai zis-o… Bravo ! Ai gandit tu singur chestia asta? Ce mandre trebuie sa fie neamurile de tine ! Felicitari.
NOU
“Plecam acasa obosita, epuizata, invinsa”
Scris de Arhi.
Nu stia senioru’ cum sa ne anunte de schimbarea din viata lui
NOU
Preferi sa schimbi locul de munca cind motivare dispare si te simti bine cind pleci acasa “epuizata, plingind, obosita invisa” ..etc.
Banuiesc ca si acasa stai si iti faci ginduri si planuri despre munca. Eu zic ca poti face asta un an, doi ani poate 5 ani si apoi ce vei face? Daca nu te imbolnavesti cu nervii atunci vei ajunge la un moment dat ca intreaga ta viata sa se rezume la munca si nimic mai mult.
Ironia este ca in momentul in care nu mai produci la fel ca inainte (adica dai randament 140%) firma nu va avea nici o problema sa te “lase sa pleci” pentru a gasi alt fraier care da 160% din el si poate pe un salar mai mic.