Mă țin de ceva vreme să scriu o chestie, dar tot uit.
Nu îmi plac deloc oamenii, femeile în special, care “salvează” animale, dar pe pielea altor oameni.

Le știți și voi:

Fetelor, am găsit în parc/curtea blocului/câmp etc minunea aceasta de pisoi/cățel, pare a avea câteva săptămânia și l-am salvat, dar, din păcate, eu nu am loc acasă, așa că va trebui să mă despart de el, cine vreau un pisoi?

Persoanelor, ce faceți voi nu e salvare. Luați animalele din mediul în care deja s-au adaptat doar ca să vă creșteți vouă egoul, Vai, ce persoană bună sunt eu, cum am salvat de la moarte jigodiile astea mici. Nu e salvare ce faceți voi, e bătaie de joc față de animale și față de oamenii pe spatele cărora încercați să vă creșteți stima de sine. Nu, nu sunteți oameni buni, sunteți niște mici scârbe care pasează responsabilitatea altor.

Oamenii buni sunt oamenii ca Bogdana și Radu, oamenii care au luat animelele de pe stradă, au decis că trebuie să le salveze viața și asta eu făcut. Ei singuri, fără să îi paseze altora și să se bată fericiți pe burtici, Uite ce oameni de treabă suntem noi, am salvat o viață.

Nu, om de treabă ești când găsești 3 pui condamnați la moarte și îi iei și îi crești tu. Sau când, ca Andrei, reușești să oprești comercializarea animalelor într-un Pet Shop. Atât. Restul e ciorbă.

Daca va place ce scriem, daca va place cum scriem, daca stiti ca am ramas din ce in ce mai putini oameni verticali si cu coloana, puteti sustine munca noastra.