Piestel și Moroiul

Scris de Nea Ilie de la Sculărie

Nu știu pe unde-am citit, întâmplări din scara blocului cu clanțe mânjite, chestii de-astea și mi-ați adus aminte de Pistel.
Pistel (încă de pe la 14 ani) era un zdrahon de băiat, cu ceva deficiențe în a pronunța litera R, dar solid, bine legat și cu ceafa lată.
Dar avea și el o slăbiciune, îi era frică de fantome, de morți, moroi, chestii de-astea… ce știu eu cum o fi fost crescut el și cine i-a băgat în cap tâmpeniile astea, ideea e că umbla cu un cățel de usturoi în buzunar.

Și moare un vecin de-al lui la parter, Pistel stătea la 2. Nu vă zic ce fel de bloc era ăla în care stătea. Jegos, gunoaie peste tot, tomberon nu era, adunau o dată pe lună gunoaiele într-un tractor și le duceau la groapă. Un jeg de nedescris… Bine, și-năuntru, mai ceva ca afară… Era unu’, nea Burghelea, tot pe la parter, care-și ținea măgarul în apartament. Vă zic sincer, ți-era și frică să treci pe lângă bloc. Ca-n Rio de Janeiro.

Și cum vă ziceam, moare un vecin de-al lui de la parter. Noi veneam de prin Costinești pe la 3 dimineața, hop Pistel în fața blocului.
Cum ne-a văzut s-a luminat la față.
– Ce faj’mă Pistele pe-aicea? De ce nu te duci acasă?
– Bă dă-l în morții mă-sii și pă bețivul ăla c-a murit și nu mai pot să dorm. Mi-e și frică să trec pe hol…
– Bă Pistele, nu se întâmplă, bă, nimic. Nu e niciun moroi, treci liniștit.
– Bă, Ioane, eu am și tămâie și usturoi la mine, contează dacă le țin în același buzunar?
Acuma, zăpăcitul ăla de Ion n-a avut ce face și l-a îmbârligat și mai tare:
– Nu bă, Pistele, nu contează, uite cum faci: te ții c-o mână de usturoi, îți faci cruce cu limba și cu cealaltă mână bați în ușă la mort și fuge moroiul. Nu mai vine.

Și-l auzim pe Pistel cum intră pâș-pâș în bezna scării fluierând – de frică, normal – și după câțiva pași bate într-o ușă. În momentul ăla, măgarul lui nea Burghelea, de spaima bătăii în ușă începe să ragă și se-aude o bufnitură de om căzut.
Când am intrat în scară l-am găsit pe Pistel pe jos, era săracul alb la față și fără vlagă și când și-a revenit nu știa dacă noi suntem prietenii lui sau moroii care l-au înconjurat.
– – – – – –
A, de fapt am vrut să vă zic că Pistel a lucrat o vreme pe la Mazăre dar după ce s-a întâmplat ce s-a întâmplat cu Mazăre l-au trimis acasă.
Acuma e nu-știu-ce consilier pe la Primăria comunei, ceva cu asociațiile de producători. Vă dați seama, usturoi direct de la producător.

Daca va place ce scriem, daca va place cum scriem, daca stiti ca am ramas din ce in ce mai putini oameni verticali si cu coloana, puteti sustine munca noastra.

Pe scurt