cauciucuri-de-iarna

Salut, sunt Cetin și am permis din februarie 1998. În toată această perioadă am făcut probabil mult mai mult de 1 milion de kilometri, pe la milion m-am oprit eu din numărat, inclusiv grosier. De când am permis, am făcut o singură dată accident din vina mea și de 2 ori au intrat 2 tipi în mine, unul din ei fiind taximetrist și încercând să taie șoseaua Alexandriei perpendicular, să nu îi taie fața o înmormântare. Accidentul din vina mea a fost în primul an de permis, am dat înapoi aiurea în parcarea de la Mall Vitan și mi-am făcut aripa zdrențe în bullbarul unui SUV.

Până în anul 2005, eu nici măcar nu știam că există tipuri diferite de cauciucuri. Îmi cumpăram cea mai ieftină chestie pe care o găseam în magazinele decente, verificam din când în când grosimea cărnii sau umflăturile de pe ele și cam atât. Am mers în toată această perioadă zilnic, fără să am vreodată un accident. Singurele dăți când am derapat a fost pe șosele de munte, cu cauciucuri de iarnă și mașini cu tot felul de sisteme de siguranță gen ABS, EPS, MMS, SMS etc., atunci când mă bazam mai mult pe mașină decât pe capacitățile mele.

Conduc din 2009 numai mașini cu cauciucuri de iarnă. EXCLUSIV. Nu cumpăr niciodată cauciucuri de vară, nu le schimb toamna sau la 10 grade. Am avut niște Micheline Alpine 4 care au ținut 4 ani și erau ca noi, dpdv al grosimii, când le-am schimbat. Le-am schimbat pentru că începuseră să crape, de la vechime, nu de altceva. Cauciucurile de iarnă sunt foarte bune și vara, poveștile cu distanța de frânare și altele sunt basme, am verificat aderențele în toate condițiile posibile. Diferențele sunt atât de mici încât sunt pur și simplu insesizabile. În condițiile în care conduci preventiv și ești întotdeauna cu un pas și un ochi înaintea celorlalți. Așa cum sunt eu.

Nu am scris asta ca să mă laud. Citeam cum ieri a fost iar un accident în lanț la intrarea pe A2. Pentru că, mă-nțelegi, polei. Desigur, toată lumea a dat vina pe polei, pe cauciucurile care sunt nuștiucum, pe dumnezeu, pe noroc, pe orice altceva decât vina primordială. Adică vina șoferului.

Luați de la un om care a condus în jurul globului de vreo 25 de ori, ca număr de kilometri. Poți să ai tu ORICE tip de cauciuc. Pe polei te duci sanie, cât timp nu ai țepi ca la motociclism viteză pe gheață. Gheața, poleiul, nu iartă și li se rupe intens de orice fel de cauciuc ai avea tu. Cauciucul de iarnă, prin construcție, e făcut să muște din zăpadă și să nu permită să i se umple șanțurile cu zăpadă. Acolo este singurul loc unde are efect cu adevărat. Nu rămâi blocat pe patine, ca BMW-urile ursuleț cu cauciucuri de vară.

Dar absolut niciun cauciuc de iarnă nu va menține aderența pe gheață. Fizic, nu are cum. E gheață, e locul unde NU există aderență, fizic vorbind.
Și atunci, cine e de vină pentru accidentul de ieri?

De vină este cel dintre scaun și volan. Omul care intră pe autostradă, pe frig și condiții atmosferice grele și nu face un minim test de frânare, să vadă ce aderență are. Omul care, deși e iarnă și -1 grad afară, nu se gândește că e posibil ca, la un moment dat, să găsească o porțiune de gheață și să se ducă sanie, prin urmare merge cu 139, că doar e autostradă și pe autostradă aia e limita de viteză.

Da, tehnica, tehnologia, te ajută. Dar dacă tu, ca șofer, nu ești prudent, dacă tu, ca șofer, nu te gândești la siguranța ta și a celor din jur, nu există tehnică civilă care să te salveze.

Daca va place ce scriem, daca va place cum scriem, daca stiti ca am ramas din ce in ce mai putini oameni verticali si cu coloana, puteti sustine munca noastra.
Am scris si o carte. Poate cea mai buna carte. Poate cea mai bine vanduta. Poate cea care te face sa te identifici cel mai mult cu povestile din ea. Daca vrei, citeste si tu.