pinocchio

Scris de Corcoran
Anul de dinaintea revolutiei m-a prins undeva intr-un orasel din nordul Ardealului imbracat in uniforma albastra de militian atat de urata de romani inainte de 1989. Uniforma care insa mie imi oferea timp pentru citit, sex ocazional fara obligatii si mai ales imi oferea posibilitatea sa imi pastrez unghiile curate (= sa evit munca necalificata prin uzinele patriei). Ca un paduche de militian marunt nu aveam responsabilitati, nu aveam griji, nu aveam conflicte iar atunci cand faceam autostopul gaseam o ocazie imediat.

Eram la “paza si ordine”. Asta insemna ca trebuia sa ma plimb printr-o zona a orasului cam ca mafiotii marunti care isi verifica teritoriul iar principalele mele obligatii erau sa verific daca retarzii cu chiosurile din piata si-au inchis bine usile (trageam de lacate si de gratii), daca paznicii de noapte sunt la post, daca nu dorm si daca nu sunt beti rau de tot. Si, din cand in cand sa mai dau cate o amenda cate unui pieton care trecea strada de-ampulea, asta ne batea tot timpul seful la cap, sa dam amenzi pietonilor, de parca pietonii neglijenti erau cea mai mare problema a Romaniei de atunci.

Amenda era mai mult simbolica, douaj’cinci de lei, rar cincizeci si cred si acum ca amenda nu avea nicio functie educativa pentru pietoni sau economica de a baga bani la bugetul statului, ci doar aceea de a-i aminti amaratului de pe strada ca “BigBrother is watching you”. Foarte rar mai eram chemat la cate un deranj domestic, unde doi soti beti muci se impacau pe loc la vederea uniformei albastre. Nici macar nu trebuia sa insist.

In anul acela de dinainte de revolutie ne-a venit un coleg nou, ciudatel rau, introvert, balbait, mititel, delicat, care inainte sa se faca militian fusese ceva actor la un teatru de papusi. Murea de foame la teatru asa ca a facut pe repede inainte scoala de subofiteri de militie si a devenit militian cu acte in regula. De aici si porecla de “Papusarul” pe care si-a luat-o la noi din prima zi.

Si tot din prima zi au inceput si barfele cum ca Papusarul ar fi homosexual. Eu cred ca era doar virgin, introvert si foarte timid, dar intelepciunea colectiva a militienilor a decis ca e mai mult ca sigur “curist”. O barfa cam nasoala intr-o tara in care desi totul parea sa fie facut cu curul doar practicarea sexului cu curul era pedepsita penal. Uneori homosexalii prinsi cu dansa-ntransa ajungeau cobaii mengelilor vremurilor de la Institutul Parhon. Tratamente hormonale gen. Deci o barfa care putea avea consecinte.

“Curist” sau nu, Papusarul stia ca traia vremuri tulburi, era timid, nu insa si prost, asa ca pastra un low-profile in adunarile cu noii colegi. Nu se imprietenise cu nimeni, nu se baga inutil in seama, nu freca menta inutil pe la militie, nu supara pe nimeni, era punctual, isi facea treaba, noaptea tragea de lacate cu nadejde, semna pe la toti paznicii pe care ii controla. Un singur lucru nu facea, avea deja vreo doua luni la noi si nu daduse inca nicio amenda. Spre exasperarea sefului, care, dupa cum va ziceam era obsedat de amenzi.

Asa ca sectia de militie a abandonat temporar preocuparea pentru sexualitatea incerta a Papusarului si a pus-o de un pariu colectiv si anume daca Papusarul va da sau nu vreo amenda pana la sfarsitul lunii in curs.

Nicicand nu mai fusese atata viata in sectia respectiva. Toata lumea susotea pe la colturi iar tot ochiul de militian statea lipit de Papusar. Ideea era simpla, sa nu trisam si sa nu influentam pariul, nu trebuia ca omu’ nici sa stie de noi si nici sa il presam cu amenzile, trebuia ca amenda daca va veni sa vina de la sine, altfel se invalida pariul. Evident ca ne supravegheam si noi intre noi, ca sa nu triseze nimeni. In plus, ca bonus de bucuram de moaca preocupata si chinuita a sefului care din cand il intreba si el pe Papusar cum sta cu amenzile.

Zi dupa zi tensiunea crestea, cred ca bietul om devenise paranoic, era convins ca toata lumea il urmareste si ii ascunde ceva (ceea ce era de altfel foarte adevarat). Pana si seful nostru se prinsese ca e ceva in neregula doar ca nu stia ce. Si intre timp Papusarul ii devenea tot mai antipatic, banuia ca atmosfera ciudata avea legatura cu noul venit. Pariul rezista.

Dupa aproape o luna de neliniste a venit si ultima zi a pariului, o zi de leafa, asa cum se stabilise. Papusarul fusese, ca de obicei schimbul trei, nu stiam ce facuse noaptea si ne faceam de lucru pe la sediu in speranta ca va trece omu’ pe la casierie sa il intrebam in treacat daca a dat vreo amenda.

Noi, cei care pariasem ca va da cel putin o amenda fumam afara, pe strada, sperante putine, sanse de castig cam mici. De dupa colt apare Papusarul, cu mersul lui gayish. Din partea cealalata venea Dacia sefului care se scremea pe drum ca un caine cu coloana vertebrala rupta. Nici daca se vorbeau nu ar fi fost astia doi mai sincronizati. Papusarul trece strada cu capul in nori si se arunca direct in fata masinii sefului. Seful franeaza brusc, exact cat sa nu ia prostul pe capota. Dupa toata perioada crunta de susoteli, zvonistica, tensiuni si paranoia asta a fost picatura care a umplut paharul: “Baa boule, daca esti militian crezi ca poti sa treci strada cu capul in nori, sa te arunci in fata masinilor? 50 de lei amenda! Hai, rupe de la tine, ca sa nu rup de la altul.”

Papusarul n-a stat la comentarii, n-avea motiv sa urineze contra vantului, a scos chitantierul din buzunar si a rupt repede doua de douaj’cinci.

Noi ne simteam ca atunci cand cade un zugrav de pe schela in fata ta, nu stii daca sa razi sau sa ii acorzi primul ajutor. Dupa ce a trecut momentul suprarealist cu mini-accidentul dintre sef si Papusar am avut o sedinta aprinsa in care am incercat sa stabilim daca amenda pe care ti-o dai singur e amenda sau nu. Am ajuns la concluzia ferma, prin analogie cu auto-golul, ca da, auto-amenda tehnic vorbind este tot o amenda. Este de fapt o sub-categorie de amenda. Este ca sexul de unul singur, chiar daca este neproductiv si fara utilitate sociala totusi intra la categoria sex. (Cei care au pierdut pariul au lansat mai tarziu in nemernicia lor zvonul ca seful ar fi fost pe mana cu pariorii si ca ar fi trisat in ultimul moment. Seful avea el multe pacate, dar nu era atat de ticalos. Iar cand a auzit-o si pe asta ca a trisat la pariu cred ca s-a enervat rau, ca asa era el, saracu’, il revolta nedreptatea.)

Dupa vreo luna a disparut dintre noi Papusarul, seful nu-l mai suporta deloc, l-a detasat in alt oras asa ca n-am mai auzit nimic de el. Nici astazi nu sunt sigur daca bietul om a avut vreo banuiala despre cati militieni au stat cu ochii pe el o luna intreaga si din ce motiv.

Dupa vreun an a venit si revolutia asa ca m-am lasat si eu de meserie. Ma plictisisem sa tot trag de lacate si sa amendez paznici de noapte, dupa revolutie pietonii devenisera obraznici cu organul iar Brave New World a venit cu extraordinare posibilitati de reconversie profesionala: contrabanda cu bile de rulment, mieji de nuca, masini second-hand si cate si mai cate.

Daca va place ce scriem, daca va place cum scriem, daca stiti ca am ramas din ce in ce mai putini oameni verticali si cu coloana, puteti sustine munca noastra.
Am scris si o carte. Poate cea mai buna carte. Poate cea mai bine vanduta. Poate cea care te face sa te identifici cel mai mult cu povestile din ea. Daca vrei, citeste si tu.