Am fost înseara asta în Unirea, să îmi iau mango şi ultimul Dan Brown, ca un intelectual rasat ce mă aflu. Normal, am parcat civilizat în parcarea subterană şi m-am dus în drumul meu. Din păcate, am ajuns în parcare la ora 21.59. De fapt, nu în parcare, ci la ghişeul unde se plăteşte parcare.

Unde o doamna, tacticoasă, îşi număra calmă banii, cu un afiş în geam, că se plăteşte jos, nu la etaj. Normal, automatul de plată nici măcar nu era băgat în priză. Ei, a fost prima oară în viaţă când am stat la coadă, PE BANII MEI, într-o parcare. Pentru că era plin de maşini care voiau să iasă şi nu aveau unde să plătească. Deoarece doamna de la casierie şi-a tuflit căciula de lâniţă pe devlă şi a plecat.

Aşa că am plătit 20 de minute în plus, timp în care am savurat aroma de gaz de eşapament în spaţiu închis.
Vis!

Mulțumesc că ai citit postarea.
Poți să îmi susții eforturile cu o cafea pe Patreon ->

Alte articole din arhiva de aur