Alexandra G. m-a abordat și mi-a zis, în virtutea faptului că virtual ne cunoaștem de mulți ani, că ar vrea să scrie pe arhiblog. I-am spus că sunteți un public dificil și o comunitate foarte a naibii, dar a insistat. Prin urmare, citiți și spuneți-i ce credeți :mrgreen:

La 28 de ani George întâlnește o fată frumoasă pe care vrea să o cucerească, și-așa e de prea mult timp singur. O invită în oraș, plin de sine. Fata să se simta bine că el, George, un jmecher, vrea să o scoată în oraș.

George are mașină luată în rate, dar tot preferă RATB-ul fiindcă are abonament pe toate liniile ”Și lasă că merge, oricum e greu cu locurile de parcare și stres cu traficul și…”. Totodată, George câștigă modest și mereu se plânge de asta, dar în timpul liber pe care îl are roade semințe, bea bere și face concurs de râgâit cu bulldogul lui noir. Stă și cu părinții, dar i se pare OK, fiindcă nu plătește chirie și nu își bate capul cu treburi casnice sau facturi, are el timp să stea în chirii și prostii din astea, chiar nu vede sensul.

E ora 18.00 si George se vede cu fata in fața unui restaurant. Nici prea scump, nici prea ieftin, să nu creadă fata că e cheapone. Nu îi deschide ușa: Lasă, că poate și singură, nu vreau să o insult crezând că nu poate să își deschidă singură ușa.

La masă e multă tăcere, George se holbează la fată cu o privire tâmpă. E o femeie ambițioasă și puternică, îi place asta, dar parcă pare cam fițoasă, adică i-a zis chelnerului să îi ia farfuria cu juma de porție intactă. Serios? Adică de ce ți-ai lua ceva de mâncare dacă știi că nu mănânci TOT?

Ar vrea să îi atingă o mână, dar parcă e cam cu nasul pe sus, vorbește prea mult de afaceri, politică, economie și pasiuni în viață. Se hotărăște să facă pasul decisiv fix când un bișnițar ajunge în dreptul lor cu niște lanterne Hello Kitty. Știi, voiam să îți zic… ”Vă mai aduc ceva de băut?” Că îmi plac ochii tăi.

Ce chelner aiurea, i-a stricat și ăsta momentul. Continuă să se holbeze cu ochi mari la ea și îl amuză că fata se uită dintr-o parte în alta, fără să știe ce să mai zică. Am dat-o gata, e clar, e a mea.

După o oră jumate deja se gândește să îi propună să vină la el. Eh, și ce dacă doarme perete în perete cu ai lui? Nu vede nimic în neregulă cu asta, vorba aia, altele… n-au mai ținut cont.

După 2 ore în care au trecut prin cel puțin 10 momente de tăcere incomodă, George se gândește la nota de plată. El n-are niciodată bani cash și și-a luat doar o bere, în fond de ce i-ar plăti și ei? Pare să câștige bine, poate chiar mă fac că n-am niciun ban la mine și o las pe ea să îmi plătească berea. Hai, frate, până la urmă e doar o bere…

Ceva îi zice lui George că ideea asta nu e OK chiar dacă așa a făcut și Marius cu prietena lui de 5 ani, așa că decide să își plătească totuși berea. Chelnerul aduce nota de plată și i-o dă direct lui.

Scoate banii, îi pune cu grijă în micul portofel și i-l dă fetei. 1 leu șpagă, ca să nu sau impresia că-s cheapone.

De ce pare ea încurcată? N-o avea bani la ea. Zâmbește, e OK, deci are bani la ea, pfiu!

– Brrr, cam frig, zice fata după ce ies din restaurant.
– Mie mi-e OK, zice George. Bine că mi-a zis mama să îmi iau haina asta mai groasă.Să o conduc până acasă?

– Unde stai?
– Păi chiar la Dristor, sunt 2 stații de metrou.

Pfu! Super aproape, ce bine.

– OK, hai că te conduc.
– Nu, e OK, zice ea din politețe.
– Nu, insist, doar n-o să te las singură la ora asta.

Am dat-o pe spate din nou! Ce super tip sunt, pfu!

În dreptul aparatelor de la metrou, George se oprește subit după ce fata deja trecuse de barele metalice. Ea se oprește și se uită la el blocată.

– OK, mi-a făcut plăcere să ieșim, zice el cu o licărire de fericire în ochi.
– Și mie.

De ce zâmbește ciudat?

– Poate mai ieșim, m-am simțit foarte bine. Ne auzim la un telefon…
– Sigur, poate mai ieșim, o seară frumoasă! Zâmbetul i-a pierit.
– La fel.

George se simte foarte bine. E vesel că a întâlnit o fată așa frumoasă și mai mult de atât, mai are timp să se și uite la un episod din Supernatural în seara asta. Totul a mers în favoarea lui.

Îi dă mesaj fetei, îi zice că a s-a simțit foarte bine și că ea e foarte frumoasă. Niciun răspuns. Într-o oră îi mai dă unul și din nou, niciun răspuns. George cade pe gânduri, oare n-a făcut el ceva bine? Nu e nici măcar pe Facebook sau Whatsap.

O sună. Niciun răspuns. Mama lui intră în cameră:

– Ce-ai pățit, mamă? De ce ești supărat?
– Uite nu-mi mai răspunde fata la telefon.
– Păi, parcă ziceai că totul a mers bine în seara asta, erai fericit.
– Păi, și eu credeam asta. Eu știu…
– Lasă, mamă, că are balta pește, și-așa era fițoasă… auzi, să arunce juma de porție de mâncare!
– Da, așa e.

George se simte mai bine. Mama are mereu dreptate, o să vină ea în genunchi și-atunci să vezi…

E 22.30, George își face o labă și adoarme liniștit după un ultim gât de bere.

Daca va place ce scriem, daca va place cum scriem, daca stiti ca am ramas din ce in ce mai putini oameni verticali si cu coloana, puteti sustine munca noastra.
Am scris si o carte. Poate cea mai buna carte. Poate cea mai bine vanduta. Poate cea care te face sa te identifici cel mai mult cu povestile din ea. Daca vrei, citeste si tu.