Soacră-mea și repetatele morți ale lui Suleyman

Am vaga impresie că soacră-mea nu știe exact ce naționalitate crede lumea că aș fi. Cetin Ametcea…clar, ăsta e turc de ăla împuțit din Piața Chiliei. Astea cu tătarii și restul sunt oarecum nedefinite, de fapt nici eu nu știu exact anumite lucruri, care nu m-au interesat niciodată.

Și mă gândeam azi, în timp ce scriam articolul cu cupa mondială, că parcă prea se uita soacră-mea ciudat la mine, când rula Suleyman la televizorul din living.

Și acum de-abia realizez că, de fiecare dată când vreun turc de ăla era descăpățânat, îmi arunca și ea așa, câte o privire fugară pe linia gâtului. Cum pe vreunul îl mănâncă câinii, cum o privire spre turcul ei. Tragere în țeapă? Orgasm multiplu.

După atâta timp, mi se luminează și mie viața.
Soacra mea se uită la Suleyman, închipuindu-și că turcul ucis episodic e ginere-său…

Daca va place ce scriem, daca va place cum scriem, daca stiti ca am ramas din ce in ce mai putini oameni verticali si cu coloana, puteti sustine munca noastra.