suleyman

Am vaga impresie că soacră-mea nu știe exact ce naționalitate crede lumea că aș fi. Cetin Ametcea…clar, ăsta e turc de ăla împuțit din Piața Chiliei. Astea cu tătarii și restul sunt oarecum nedefinite, de fapt nici eu nu știu exact anumite lucruri, care nu m-au interesat niciodată.

Și mă gândeam azi, în timp ce scriam articolul cu cupa mondială, că parcă prea se uita soacră-mea ciudat la mine, când rula Suleyman la televizorul din living.

Și acum de-abia realizez că, de fiecare dată când vreun turc de ăla era descăpățânat, îmi arunca și ea așa, câte o privire fugară pe linia gâtului. Cum pe vreunul îl mănâncă câinii, cum o privire spre turcul ei. Tragere în țeapă? Orgasm multiplu.

După atâta timp, mi se luminează și mie viața.
Soacra mea se uită la Suleyman, închipuindu-și că turcul ucis episodic e ginere-său…

Daca va place ce scriem, daca va place cum scriem, daca stiti ca am ramas din ce in ce mai putini oameni verticali si cu coloana, puteti sustine munca noastra.
Am scris si o carte. Poate cea mai buna carte. Poate cea mai bine vanduta. Poate cea care te face sa te identifici cel mai mult cu povestile din ea. Daca vrei, citeste si tu.