O poveste mișto cu asigurări Eureko și despre cât de important e să ai încedere în asiguratorul tău și în agenții săi autorizați. De băgat la cap, ca lecție de viață, despre ce înseamnă asigurările și cui folosesc. Știți povestea aia cu firma de asigurări care a refuzat să despăgubească asiguratul, pentru că au calculat ei că la momentul încheierii poliței, deja avea cancer și ar fi trebuit să știe asta? Nu e poveste.

Ca idee, în afară de asigurările de sănătate și cele pentru locuință, nu înțeleg sub nici o formă necesitatea unei asigurări, de nici un fel.
Pensie? Plătesc 40 de ani o sumă lunară de 200 de lei ca, la finalul vieții, să beneficiez câțiva ani de o pensie de 200 de euro? Ce te împiedică să îți depui banii ăștia într-un cont? Sau să cumperi aur și diamante, monede ce nu își pierd valoarea intrinsecă niciodată, indiferent de devalorizările de moment?

Asigurare de viață? Pe bune? După ce mor, ai mei vor primi nuștiuce? Sau vor primi dreptul de a se judeca cu firma de asigurări, pentru a-și recupera o parte din banii care li s-ar fi cuvenit de drept lor, iar eu i-am dat ac un imbecil de-a lungul vieții, unor străini?

De ce ai îmbogăți un sistem de căpușe, ale căror singur țel este să devină cât mai bogați și să respingă cât mai multe polițe?

Daca va place ce scriem, daca va place cum scriem, daca stiti ca am ramas din ce in ce mai putini oameni verticali si cu coloana, puteti sustine munca noastra.
Am scris si o carte. Poate cea mai buna carte. Poate cea mai bine vanduta. Poate cea care te face sa te identifici cel mai mult cu povestile din ea. Daca vrei, citeste si tu.