Dilema din vis II

Asa cum era de asteptat, visul a continuat si noaptea trecuta.
Inainte de culcare m-am inarmat cu sugestiile si solutiile gasite prin intermediul vostru, am mancat bine, am baut un Ballechin de la Edradour, am fumat un trabuc si m-am dus la culcare.
M-am simtit ca si inaintea unui examen important pentru care am invatat si m-am pregatit constiincios. Aveam emotii, dar ma simteam foarte sigur pe mine si nerabdator sa aflu cum va continua povestea.

(Nu stiu cum va merge voua, dar eu cand nu am ceva bun de citit si nici nu am muza sa ma uit la un film gata rumegat, ma gandesc la un vis interesant din copilarie si imi propun sa-l revisez.
In vis, viata este uneori mai intensa si palpitanta decat in realitate. Pentru ca poti trai si savura clipe de neimaginat si chiar imposibile in viata cotidiana. Lucruri de care, cel putin eu, se pare ca am nevoie).

M-am bagat in pat, am inchis ochii si mi-am amintit imediat unde ramasesem.
M-am regasit inaintea petrecerii de adio cu cei trei prieteni buni. Eram foarte linistit si relaxat si ma puteam concentra pe detalii. Pentru ca aveam scrisoarea deja pregatita in care explicam prietenilor mei, ca moartea mea nu este o intimplare nefericita ci consecinta logica a pactului pe care eu l-am incheiat cu un drac al carui nume l-am uitat. Aveam sa platesc pentru toate succesele, pentru toate bucuriile si momentele frumoase din viata mea, pe care le-am cumparat la pachet intr-un moment de slabiciune si pe care urma sa le platesc acum. Moment in care am tresarit in somn.

Adica cum? Ce inseamna asta? Cancerul era defapt doar o nota de plata ajunsa la termen pe care trebuia sa o achit acum? Ce cacat de vis era asta? Eu ma pregatisem de chef cu prietenii si acum  ma vad confruntat cu situatia ca viata mea a fost un fake?
Am stat sa analizez putin si m-am linistit. Nu, nu are cum sa fie un fake, pentru ca am platit multe polite in timpul vietii. Am aflat ce inseamna suferinta, iar succesul a venit abia dupa sacrificii importante. Nu am primit nimic cadou si viata mea a fost o continua lupta impotriva mediocritatii.

Hopa… impotriva mediocritatii, am spus? Asta nu suna a obsesie de profilare, nu asta era si problema lui Dr Faust? Ce este daca am avut un moment de slabiciune in viata si am incheiat un pact diabolic de iesire din mediocritate? La fel ca si Becali, care si-a platit recent notele de plata pentru excesele cumparate anterior.
Simt cum ma ia cu friguri la aceasta comparatie. Ce exemplu e asta? Cum adica ca si Becali? Eu stiam ca sint mult mai echilibrat si mai educat si mai … si mai ce imi spun? Mai bun, mai nebun?
Dar pana la urma ce este asta acuma? Vis ori realitate? Visez ca imi pun aceste intrebari sau sint treaz, incercand sa analizez visul?
Poate ca sint treaz, dar sint tot undeva prins in vis, imi spun. Practic inca visez si m-am trezit din visul meu din vis.

Ce? Cum? Adica, poftim? Visez ca m-am trezit din propriul vis? Dar ce ma fac acum? Cum ies din aceasta noua dilema?

Cum poti iesi dintr-un vis, in care visezi ca esti treaz?

Daca va place ce scriem, daca va place cum scriem, daca stiti ca am ramas din ce in ce mai putini oameni verticali si cu coloana, puteti sustine munca noastra.

Pe scurt