Am plecat în Brazilia. Acum trei luni. Asta pentru aceia care încă mai cred că am plecat doar în
vacanţă.

La sfârşitul anului trecut, am încheiat mai multe capitole foarte frumoase din romanul propriei existenţe actuale şi am decis să mă mut din România şi din mine însumi, ca să le pot scrie pe următoarele.

Sunt în Bahia, la Atlantic, în zona câtorva dintre cele mai frumoase plaje braziliene şi a celor mai bogate plantaţii de cacao, în cel mai binecuvântat şi mai frumos stat al federaţiei de curând cotată ca a şasea putere economică a lumii.

Probabil deloc surprinzător pentru mulţi dintre voi, încă nu iau lecţii de surfing, batuca, capoeira, samba sau forro. Gătesc şi în Brazilia. Pentru cine, ce şi în ce conjunctură, probabil că vă voi spune pe îndelete, cât de curând. Aşa cum făceam şi la Bucureşti, îmi cumpăr singur ingredientele punând mâna pe fiecare dovlecel, căpăţână de usturoi sau bucată de peşte.

Locuiesc în clădirea restaurantului în a cărui bucătărie aleg să primesc în continuare lecţii despre gust, despre oameni şi despre mine însumi. La zece minute de port, unde merg aproape zilnic, de obicei pe jos, ca să mă aprovizionez cu peşte proaspăt şi creveţi care de multe ori încă mişcă atunci când îi aduc la destinaţie.

Şi pentru că scrisul şi vorba probabil că nu-mi vor fi străine decât atunci când nu le voi mai putea utiliza fizic, vreau să vă arăt şi să vă povesteasc lucruri. Oameni, bucate, culori, sunete, apucături şi obiceiuri, gânduri şi toate cele. Cu text, foto şi video.

Pentru asta, îmi caut un partener sau doi. Unul pentru echipament (foto, video, tehnologie – eventual unul care acordă un interes special pentru echipamentul de călătorie) şi unul (sau acelaşi) care să fie dispus să-şi hrănească filosofia de brand cu ceea ce eu sunt mai mult decât bucuros să „bucătăresc” din toate punctele de vedere în acestdemers. Putem să discutăm oricând detalii dacă-mi veţi scrie la copolovici at gmail com.

Love, Copo.

martie 2013, Bahia, Brasil

Daca va place ce scriem, daca va place cum scriem, daca stiti ca am ramas din ce in ce mai putini oameni verticali si cu coloana, puteti sustine munca noastra.
Am scris si o carte. Poate cea mai buna carte. Poate cea mai bine vanduta. Poate cea care te face sa te identifici cel mai mult cu povestile din ea. Daca vrei, citeste si tu.