Zilele trecute îmi duceam copilul să se dea cu sania în International Organisation Reservation parc, prescurtat IOR. Parchez mașina politicos în stația de autobuz dezafectată de zăpadă (glumesc, mă trollilor, am pus-o lângă stație), mă dau jos, aburc copilul în brațe, scot sania din portbagaj (sanie atomic, lemn cu metal, 80 lei la Praktiker) când bang, mi se încrucișează ochii.

În fața mea parchează o tipă cu un Ford Focus de ăla turtit la spate, se dă jos din mașină, se uită puțin, deschide portbagajul, ia o sanie de aia de plastic de o târăști cu fundul pe jos și zbuf, o aruncă într-un nămete de zăpadă. După care se urcă în mașină și pornește motorul.

Am văzut stele verzi de nervi. `tu-vă muma-n ass de țărănoi care îmi murdăriți mie orașul`, las sania mea jos,încalec nămetele și mă apuc să îi ciocănesc ăleia în geam.

– Auzi mă, nesimțito, e singurul loc unde puteai lăsa gunoiul, în vârful unui morman de zăpadă? Nu puteai ajunge la un tomberon?

La care femeia cască ochii mari, albaștri și calini și zice speriată:

– Ce gunoi, unde? Mi-a căzut ceva pe jos?

– Da, ți-a căzut jegul ăla de sanie care l-ai aruncat în zăpadă. Cât de nesimțită să fii să atunci plastic așa, de față cu atâția oameni?

– Aaaa, sania? Păi sania e bună, e pentru fetiță (și îmi arată copilul de pe bancheta din spate, copil care mă privea cu ochi de căprioară speriată), am dat-o jos că vreau să bag mașina mai bine în spațiu, să nu încurc autobuzul. Am lăsat vreun gunoi când am scos-o?

– Nu, eu credeam că sania e gunoiul…

– Cum să fie gunoi, că e sanie Coop Turbo, adusă din state, zice ea râzând.

Am râs și eu într-un dinte și am plecat. Așa mă lovește pe mine spiritul civic, exact când nu trebuie…

Daca va place ce scriem, daca va place cum scriem, daca stiti ca am ramas din ce in ce mai putini oameni verticali si cu coloana, puteti sustine munca noastra.
Am scris si o carte. Poate cea mai buna carte. Poate cea mai bine vanduta. Poate cea care te face sa te identifici cel mai mult cu povestile din ea. Daca vrei, citeste si tu.