Cei de la Heineken au fost trişti că nu am putut ajunge la Heineken Mansion, odată cu toată lumea şi s-au gândit să îmi mângâie sufletul ars de sete neostoită, cu un baxuleţ de Heineken.

Coincidenţa a făcut ca asta să se întâmple exact în ziua când îmi fac aprovizionarea săptămânală cu suc de hamei. Eh, asta e, trebuie consumată şi ea, nu? Şi cineva trebuie să se sacrifice pentru echipă, iar eu am avut întotdeauna stofă de erou.

Dacă v-a plăcut ce ați citit, dacă știți că am rămas din ce în ce mai puțini oameni verticali, avem și noi nevoie de voi.

Alte articole din arhiva de aur