Te ucid pentru ca te iubesc

deci ai vazut si tu filmul:)

Bună întreabrea ta. Nu ştiu dacă cineva are dreptul să decidă într-o asemnea chestiune pentru altcinea decât pentru el.

Nimeni nu are dreptu sa ia o viata nici chiar eu asupra vieti mele desi daca stiu ca o sa mor si sufer aleg sa mor repede si fara durere …

grea decizie pentru un parinte; trebuie sa fii mult prea puternic ca sa poti sa faci un lucru ca asta
dar se spune ca parintii trebuie lasati sa ia cea mai buna decizie pentru copiii lor, atunci cand copiii nu sunt in stare sa faca asta; poate ca si cazul de fata se incadreaza tot aici
sa stii exact ce si cum va suferi copilul tau e cea mai crunta pedeapsa din lume, asa ca probabil nu suntem noi in masura sa judecam actiunile mamei..poate ca a gresit, dar daca ne-am pune in situatia ei…brrr, sinistru gand

@Nebuloasa

De acord cu tine. Parintii trebuie sa ia cea mai buna decizie pentru copilul lor, dacă acesta (copilul) nu poate judeca.

eu zic ca este usor sa spunem: eu l-as scuti de chinuri si l-as omori, dar hai sa fim seriosi cand stii ca pe patul de spital se afla sange din sangele tau [ca sa nu zic de mame- ca a stat 9 luni in tine, ca a facut parte din tine] crezi ca ai mai fi capabil sa ii faci una ca asta?doar sa fii total obiectiv si rece sa poti spune: stop tratamentului…[aici zic de copii nou nascuti]…cred ca abia dupa ce te-ai resemnat cu ideea si cu gandul ca niciun tratament din lume nu il mai poate salva sa opresti tratamentul…

Un nebun fara discernamant si este inchis impotriva vointei lui. Cat despre copil.. Pun pariu ca boala aia se poate descoperi inainte de a se naste si atunci ce mai usor de rezolvat dilema asta.
Cat despre copil, daca boala se declaseaza mai tarziu poti spera ca parinte sa se faca o descoperire medicala care sa il vindece.
Am vazut acum cativa ani pe discovery un documentar despre un copil care s-a nascut cu neuronii fara teaca de mielina. Tatalui lui, de profesie initiala inginer, i-a luat 16 ani sa descopere un tratament, iar acum baiatul e ok.
Nu stii niciodata ce se poate intampla, trebuie sa ai rabdare si sa lupti. Ca asta e viata o lupta.

incarca greu blogul si a plecat:)
tipul cu teaca de mielina…a fost si un film, cu Nick Nolte, a descoperit ca uleiul de rapita il ajuta

Foarte bine punctat. Este egoism.
Pe vremea dacilor, la nasterea unui copil familia si se intrista pentru ca era o treaba nedorita faptul ca acel suflet a primit reincarnare, insemna in viziunea lor ca sufletul a facut ceva urat si trebuie sa revina pe pamant sa repare. De asemenea la inmormantare, oamenii se veseleau si se bucurau pentru sufletul “adormitului” care ajungea astfel “la ceruri” si avea astfel sansa sa termine ciclul reincarnarilor si sa primeasca viata vesnica.

Dupa parerea mea, ei erau mult mai destepti si destupati emotional decat noi. Noua mintea ne joaca feste. De fapt de ce suferim cand ne moare cineva? Suferim din egoismul de a pierde ceva “al nostru”, din faptul ca nu suportam singuratatea, din faptul ca nu mai putem comunica cu persoana moarta… deci totul se raporteaza strict la noi, suferim pentru interpretarea pe care o dam noi mortii… si habar nu avem ce e bine pentru ala mort, insa ne luam rolul de Dzeu si decretam noi asta.

Asa ca tipa respectiva este responsabila in primul rand pentru aroganta de a incerca sa controleze ea forta vietii, apoi pentru egoism bolnav, pentru ca si-a ucis copilul ca sa nu sufere ea, nu copilul.

Ne dam cu parerea ce am face noi in cutare situatie, ne intrebam oare as umplug the machine, daca copilul nostru ar suferi pe patul de moarte.
Dar cine sunt eu sa decid, nu am nici un drept. Viata nu i-am dat-o eu, doar i-am transmis-o, deci nu am nici dreptul sa i-o iau.