Păi nu? Statul român investește la greu în ei, iar ei pleacă ca niște animale, așa, la salarii mai mari?

In loc să meargă la salariu minim pe economie, în satul Poplaca, unde să fie plătiți cu găini și lapte, dar unde să descopere frumusețea vieții la țară și bunătatea țăranului român?
Dar să nu ne pierdem în detalii.

Statul român cheltuiește aproximativ 6.620 lei pe an (circa 1.330 euro) pentru fiecare student la medicină care studiază pe un loc bugetar, în cadrul programelor în limba română. Această sumă reprezintă finanțarea de bază pe care universitatea o primește de la bugetul de stat pentru pregătirea unui student pe loc fără taxă.

Costul total pentru formarea unui medic
Pentru întreg ciclul de studii de 6 ani, costul acumulat pentru statul român a fost estimat la aproximativ 81.000 lei (fără rezidenţiat), conform unui studiu al Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii din 2021. Această sumă nu include costurile pentru rezidenţiat, care implică sume suplimentare considerabile.

Deci universitățile primesc, de la bugetul de stat, 1330 de euro anual pentru un student medicinist. Cam cât lasă un medic de la Floreasca la o masă frugală de prânz. Sau echivalentul unei ore de șpagă la fundeni, pentru portar. Cumva, se lasă impresia asta tâmpă că statul român, în măreția sa, acordă acești bani sărăkiilor ăstora de studenți, ca să îi facă oameni. Faza e că banii ăia nu îi acordă statul român, banii ăia îi acord eu statului, plătind aproximativ 70% din venituri în taxe, impozite și tva, având un contract social cu statul, eu plătesc toate astea, iar din acei bani se asigură învățământ gratuit pentru copiii noștri, ca să nu ajungem la nivelul de educație al americanilor. Așa că statul nu dă nimic. Statul, cel mult, redistribuie niște bani pe care eu am fost de acord să îi dau pentru educația copiilor mei. Bani care oricum nu ajung pentru nimic, orice părinte cu copii la școală știe ce costuri adiacente sunt.

Sumele considerabile cheltuite cu rezidențiatul, iarăși, alt subiect funny.
Medicii rezidenți muncesc în spitale, efectiv. Primesc salariul minim pe economie, dar muncesc și câte 24 de ore încontinuu, de la cele mai de jos munci încolo. După care bagă și gărzi.
Am o prietenă dragă, chirurg ortoped, care a născut exact înainte de a începe rezidențiatul. Ea fiind din Constanța. Repartiția la București. Salariul de 700 de lei lunar. Din el plătea chirie, mâncare, transport. Timp de 7 ani și-a văzut copilul doar duminica, asta dacă nu cumva prindea o gardă și, în general, prindea, pentru că rezidenții sunt ghinioniștii care stau în gărzi când nu are chef domnul doctor. Deci da, cam asta cheltuie statul român, considerabil, cu rezidenții.

Anyway, ce nu înțeleg eu este de ce să ne oprim aici cu legarea de glie a sclavilor.

Statul român cheltuiește aproximativ 8.000-10.000 lei pe an pentru un student la politehnica care studiază pe un loc bugetar, în funcție de domeniul specific de inginerie.
Cinematografia și media are cel mai ridicat coeficient de cost din învățământul superior românesc: 7,5. Calculul se face astfel:
Alocația unitară de bază: 6.346 lei
Coeficient cinematografie: 7,5
Cost per student: 6.346 × 7,5 = 47.595 lei pe an

De ce medicii ar fi mai cu moț și să nu îi oprim din profesat în alte țări și pe actori, regizori, tehnicieni în teatru și film, tot ce costă scump să instruiești? De ce doar medicii? Că nu avem suficienți?

Râdem, glumim, știm toți că o asemenea legislație nu are cum să treacă, în primul rând pentru că e discriminatorie și cade la CC, după care cade automat la CJUE pentru că îngrădește dreptul la deplasarea forței de muncă, drept care este primordial în carta UE. Bolojan vorbește tâmpenii ca să mute atenția spre medicii ăștia nenorociți care ne fură bănuții noștri munciți cu sudoare frunții, după care pleacă în străinătățuri.

Cât despre obligarea la plată a medicilor…te pufneste râsul. Cei 3-4000 de euro pe care i-ar cere înapoi Bolojan reprezintă nimic pentru un medic din US, de exemplu, că acolo e durerea. În plus, orice om sănătos la cap, care se mută din românia și primește asemenea cerere, o contestă la tribunalul local și îi trimite decizia demenței prin poștă, la oradea, lui cap de ibric.

Mulțumesc că ai citit postarea.
Poți să îmi susții eforturile cu o cafea pe Patreon ->

Alte articole din arhiva de aur