Contul meu
Desfăceam înainte o mandarină și, evident, pentru orice om născut în acea perioadă, m-a năpădit mirosul de Crăciun, l-am simțit pe Moș Gerilă intrând pe hornul casei, mi-a venit să mă duc să văd ce mai fac bananele înfășurate în ziar de după televizor.
Tot cam pe atunci, vine fii-mea cu fafuriuța de Vienetta și îmi zice Nu mai vreau, nu îmi place foarte mult.
Efectiv realizezi că, pentru cei născuți după, mirosul de portocale nu înseamnă nimic, iar Vienetta nu e deloc vârful eleganței culinare. Doar pentru noi, care vedeam portocale, cu puțin noroc, doar în decembrie, iar reclamele de imediat de după revoluție, cu Vienetta, ne-au indus ideea că să mănânci chestia aia e cea mai tare treabă.
Sigur, înțeleg că, de fapt, e bine. Dar rămânem din cei în ce mai puțini cei cu care putem împărtăși experiențele astea și să și știe despre ce vorbim…
NOU
Și azi Moș Gerilă vine tot cu portocale din alea acre, doar că mai des. Rar mai cumpăr niște clementine sau mandarine, că în general portocalele sînt bune de acrit ciorba. După ce am mîncat prin Creta portocale din copac (livadă, nu acrituri din copacii ornamentali de pe stradă), să nu mai văd p-astea calitatea a III-a din comerțul socialist.
NOU
Venea tata de la fabrica in fiecare an cu cate o sacosa facuta cadou pentru copii de catre conducere. Ca tot nu isi permiteau sa le mareasca lefurile prea mult.
Apoi a venit Moeller si eficienta nemteasca (sau ce pizda mamilor lor or fi fost) a inchis aproape tot si apoi a plecat. Mai exista acum o bruma de mini-intreprindere.
Dar pungile alea erau foarte dragute.
Pe la ce firme am mai fost, nici maririle nu erau neparat mari pentru toti, dar de craciun erau doar mesaje seci: avei drept la atata si-atata neimpozabil pentru copii minori.
Ma rog, ideea e ca doua saptamani rontaiam la pungile alea ca erau facute foarte dragut, combinate sa se bucure copilul de tot.
NOU
Singurul “dulce” pe care ai mei si-l permiteau constant inainte de 90 era Cavitul.
NOU
Eugenii, halva, ciocolatele puișor, glucoza, bomboane pernuțe nimic nimic?
Cavitul era decent în lipsa de altceva.
NOU
Fac recensământul moșilor și babelor de pe blog: cine a mâncat ciocălățică-ceas cu Scufița Roșie, plus șerbet șau marmeladă tăiată cu cuțitul la Alimentara din sat?
NOU
marmelada da. mai gaseam cate o bucata de ceva tare prin ea, aruncam fara sa ma uit ce e. restul erau de alea de bogați
NOU
@nea_zapada Ciocolatica ceas era chiar bună. Serbet din comerț nu țin minte sa fi mâncat, mai făcea bunica foarte rar și foarte bun. Marmelada nu îmi placea.
@Arhi Erau sâmburi de caisa, pruna etc
NOU
mama a gasit un soarece intr o conserva de zacusca…
NOU
@Arhi Și totuși ce bine era pe vremea aia…Eram copii, tineri …
Eu in pâine tot găseam diverse, nici acum nu îmi place pâinea
NOU
Aia cu șerbetul, marmelada și cafeaua de-o râșnea pe loc vânzătoarea din sat era prin 75-77, mai degrabă.
NOU
“bananele înfășurate în ziar” Asta cred că era înainte de 1985. Din ce am auzit (eu sunt tânăr, nu am prins perioada aia), în ultimii ani dinainte de 1989 bananele erau o frumoasă amintire.
NOU
Eu am prins toți anii 80 pe lumea asta, dar banane am mâncat doar după 89. Confirmat și de părinți. Se pare că orășelele mici cel puțin nu pupau așa ceva. Bananele erau însă verzi și după 89, așa că acest “core memory” îl am și eu.
NOU
nu mai tin minte perioadele. stiu ca eram mic al dracului cand am mncat banane si mi se pareau naspa si inecacioase. posibil inca crude?:)
NOU
Eu sunt nascut in 82, ai mei puneau bananele pe dulap, pe hartie de zar, si daca imi amintesc asta, sigur a fost dupa 85.
NOU
În anii 70/80 am avut măcar o portocală pe an, de Crăciun, plus o banană la 1-2, maximum 3 ani. Pe ziar, sus pe șifonier, regulamentar.
NOU
Iar dai cu melancolie ?
NOU
Amintirile mă chinuiesc, amintirile mă nepadesc…
NOU
Asta e doar începutul, imediat vin alea cu Răscoala lui Horia, poate-avem norocul și prindem și ceva episoade de pe când se făceau criță cu Deceneus (înainte s-o ia razna Burebista).
NOU
Nu pot sa cred, voi nu mancati Toblerone cu Sergiu Mizil sub bradul de Craciun inainte de 1989?
NOU
nu, ptr ca mama nu era curva partidului
NOU
Era mai bine pe vremuri,banane naturale,verzi,nu chimizate cu etilen de la capitalistii asupritori.
Portocalele alea erau acre…doar mirosul de ele….dupa ce am calatorit si mers in tari mai caldute am descoperit si eu gustul de portocala.
NOU
Cred că înainte de 89 am mâncat bananele doar verzi.
NOU
Bananele se țineau înfășurate în ziar pe dulap că să se coacă mai repede iar portocalele nu le mâncăi oricum, mai întâi se dădea coaja pe răzătoare, dar se dădea așa de bine că te lua dracu după aia să decojezi ce rămânea, coaja se punea în borcănel cu puțin zahăr, se folosea la prăjituri sau la lapte cu orez, era un borcănel cu coajă de portocală și altul cu coajă de lămâie.
NOU
#amin
NOU
Coaja de portocală nu o dădeaam prin răzătoare, o împărțeam cu frate-meu și o mâncam și p-aia, puțin câte puțin. Câteodată mai puneam o bucățică după sobă, să miroasă frumos în cameră.
NOU
Eram mic si ai mei tineau in sifonier un sapun “strain” adus dracu stie de prin ce Polonia Serbia , mirosea asa frumos fata de lesiile noastre ca am muscat din el. Sechele.
NOU
avea matusa mea sapub Fa si spray Intesa. simteam ca ala e varful a ce poti atinge dpdv al elegantei
NOU
Eu și fratele meu am băut șampon unguresc, eu de kiwi el de banane. Miroseau bestial.
NOU
eu am baut Deval
NOU
De săpun Fa sau Rexona, plus Otter am auzit abia la liceu, n-am avut niciodată de niciunele. Am mâncat în schimb una sau două cutii de smochine și curmale, aduse de bunicul meu, zidar plecat un an sau doi să facă blocuri la Tripoli, prin anii 75.
NOU
Am mancat multa marmelada pe paine neagra la micul dejun in armata ca sa servesc patria mai bine!