De la SAM – Update după 12 ani

Salutări și mulțumesc că ți-ai amintit de mine.
Vreau să menționez că nu a fost o zi în acești 12 ani în care să nu fi intrat să te citesc.E parte din rutina mea zilnică, altfel cum mi-aș începe dimineața?

De ceva ani mă tot gândesc să revin cu un update, dar cred că momentul ăsta e cel mai potrivit.

Am rămas la fabrică doar câteva luni, apoi am încercat să-mi ies din tipare aplicând pentru un post de recepționer la un hotel. Am fost „ghinionist” și m-au primit, probabil cea mai bună decizie din viața mea (și din a lor).
Financiar a fost mult mai bine (3000 lei net prin 2015, la ultima promovare), dar și profesional am crescut rapid. Am lucrat acolo aproximativ 4 ani, iar la final am plecat din postul de manager general, cu o mână bună de prieteni, printre care și cel mai bun prieten de azi.
Au fost și multe relații, unele de povestit, altele de uitat. Am experimentat poate prea mult, dar a fost perioada în care am învățat cine sunt și ce nu mai vreau.

După hotel am schimbat jobul cu unul asemănător, într-o companie mai mare, același titlu, dar salariu de 5000 lei în loc de 3000.

Educația a rămas neschimbată, însă am reușit să mă descurc datorită seriozității și rezultatelor. Se pare că uneori viața nu te întreabă ce diplomă ai.

Am fost puțin vag până acum, pentru că de șapte ani locuiesc în Anglia. Am plecat pur și simplu pentru că voiam o schimbare, o provocare și șansa de a experimenta o altă cultură (sau câteva sute, câte-s pe aici).
A fost cea mai bună decizie din viața mea.

Mă simt acasă, pentru că e, efectiv, acasă. Sunt într-o relație de aproape opt ani, am plecat împreună, am reușit să ne cumpărăm o casă aici, într-un oraș de dimensiune medie (cam cât Cluj sau Timișoara).
Mutarea a fost..interesantă: un an de shared house, muncă de depozit, adaptare, apoi am lucrat doi ani ca prison officer. Am terminat un apprenticeship în domeniu (nu ai nevoie de BAC, îți oferă ei toate cursurile și examenele, scrise și fizice).
A fost o experiență interesantă, cu ture grele, intervenții și confruntări zilnice, dar și o lecție despre oameni (si neoameni, ca era o închisoare)

Am schimbat apoi domeniul pentru ceva mai calm: lucrez acum într-o afacere de familie, poziție de middle management, în B2B, pe partea de branding și amenajare a spațiilor comerciale. E super fain, variat, și, după câțiva ani am încetat să mai mă uit peste umăr la orice zgomot.

Suntem bine. Relaxați. Mergem în concedii de câteva ori pe an, conduc o mașină decentă, iar financiar amandoi castigam puțin peste average în UK.
Familia mea e grozavă, părinții sunt sănătoși, stabili financiar, nu mai există certuri și tensiuni, iar relația noastră s-a îmbunătățit considerabil.

Ca personalitate, cred că doar m-am maturizat. Tot nu pot spune că îmi plac oameni în general, dar cred că am învățat să-i înțeleg mai bine.
Am hobby-uri care mă relaxează acasă: Path of Exile, Battlefield, și partea de care sunt cel mai mândru, am reușit să citesc peste 70 de cărți în ultimul an. În mare parte SF și fantasy: Dune, Stormlight Archive, The Expanse, Sun Eater, Hyperion etc.

Privind în urmă, realizez că la 20 de ani nu știam încotro mergeam, dar o făceam oricum.

Viața mea nu e perfectă, dar e liniștită și stabilă. Și cred că asta e tot ce își poate dori un om realist.

Dacă v-a plăcut ce ați citit, dacă știți că am rămas din ce în ce mai puțini oameni verticali, avem și noi nevoie de voi.

Alte articole din arhiva de aur

Vodafone minte în continuare

Odă săracilor de pe arhiblog