Contul meu
Fiecare din noi avem temeri, frici și prostioare inexplicabile altora în cap. Teamă de înălțimi, frica de întuneric, frica de rațe, frica de mulțimi sau de spații închise (știu pe cineva care se sufocă, la propriu, dacă îi pui mâna în fața gurii și nici nu poate să riposteze, gen să îți dea mâna la o parte, efectiv rămâne fără aer și aia e) Unele frici sunt mai mari, altele mai mici, altele sunt rizibile.
De exemplu, mie mi-e frică să nu rămân blocat în lift, împreună cu alți oameni. Pentru că sunt ABSOLUT CONVINS că, în momentul în care o să se întâmple, o să îmi vină obligatoriu o nevoie umană și firească, ori numărul 1, ori 2, fără discuție. Pentru că eu și sistemul meu digestiv suntem dintotdeauna în contratimp, niciodată nu funcționează dimineața, când e normal, ci doar atunci când îmi este cel mai nepotrivit moment posibil. De exemplu atunci când o aștepți pe fii-ta de la școală.
Sau în momente de rară intimitate.
Anyway, aveți frici de astea mediocre, care par de râsul curcilor, dar, de fapt, sunt foarte importante pentru voi?
Testele și evaluările pentru ADHD: Ghid complet pentru oricine vrea să afle sigur
pe Divergent.ro →
NOU
Mie mi-e frica de serpi desi nu prea sunt in zona unde stau. Nu ma intereseaza ca sunt si neveninosi, nu pot sa ii vad in fata Am o relatie complicata cu serpii, ei traiesc linistiti in natura sau pe unde mai stau ei, iar eu nu vreau sa le stric feng shui-ul sa ma bag peste ei.
NOU
am si eu o teama sanatoasa de serpi. mi-e o scarba incredibila de broaste, mi se par cele mai scarboase chestii posibile.
NOU
Mie imi e frica de intuneric – evit spatiile neluminate iar la mine acasa las lumina pe hol mereu aprinsa.
Probabil mi se trage de la educatoarea Marcela care ne pedepsea la gradinita bagandu-ne intr-o anexa in care se depozitau chestii in care era intuneric – ne lasa acolo pana nu mai plangeam.
NOU
idem. ma inchidea mama in baie pe intuneric, ca pedeapsa mai blanda, gen sa nu ma bata. stiu ca stateam cu capul lipit de cimentul ala ca sa prind cu ochiul drept firul de lumina care venea pe sub usa
NOU
Mie mi-e frica de inaltime dar la modul ca mi-e frica de riscul crescut de a cadea.
Daca ma urc pe o poteca de munte pe marginea unei prapastii, neasigurat, ma p*s pe mine. Daca am balustrada sau lant de care sa ma tin, sunt ok.
Prin extensie si la avioane, mi-e frica de mor de aterizare si decolare pentru ca stiu ca statistic atunci e riscul cel mai mare sa o mierlesti.
Tot legat de risc, mi-e un pic teama cand conduce altcineva in afara de mine…
Daca stau bine sa ma gandesc, cred ca mie mi-e frica de lipsa controlului in realitate.
NOU
e o teama foarte reala, una din chestiile naspa la ele e ca poti sa faci jump, efectiv organismul iti comanda sa sari.
NOU
Identic la “Daca ma urc pe o poteca de munte pe marginea unei prapastii, neasigurat, ma p*s pe mine. Daca am balustrada sau lant de care sa ma tin, sunt ok.”, valabil prin extensie la orice: scara, orice fel de urcare/inaltime, etaj superior etc. Daca e o balustrada solida, nu am treaba.
NOU
Să vă pun poza de când coboram pe jos de la primul etaj al Turnului Eiffel? Crisparea personificată, vericule! Singura dată când am făcut-o. Pentru cei ce nu știu, acolo e un grilaj metalic, nu ai cum să cazi nici să vrei să te sinucizi. Eu mă țineam cu amândouă mâinile de bara aia de acolo și înaintam tremurând cu 2 pași pe minut.
NOU
Cum adică “organismul îți comandă să sari”? Există așa ceva? ♀️
Nu cred ca am frica de înălțimi, mă fascinează să stau cât mai sus, să mă uit / să mă aplec peste balustrade etc, nu simt teama. dar totuși nu de puține ori am avut un gând de o mini fracțiune de secundă “cum s-ar simți să sar de aici?”. Nu e absolut nimic sinucigaș în gândul ăla, a fost fix o milisecunda de pură curiozitate care a fost repede lovită de rațiune :))))
Nu am știut ca poți fi păcălit de creier chiar sa și sari, de’acu stau departe de balustrade.
Ontopic: mi-e frica reala de gândaci in orice forma, viermi etc. fac bube la propriu și daca ma uit la poze cu ei.
Și mi-e frică și de întuneric – dar asta mi se trage de la poveștile de groază a lu bunica-meo care când eram mică se distra după 3 sticle de vin de butoi povestindu-ne copiilor pe uliță despre draci și fantome și apoi se uita bucuros la noi cum plecam spre case fugind repede din stâlp în stâlp de iluminat ca eram pisați pe noi de frică. Ce distracții mai aveau și bătrânii.
NOU
www.livescience.com/what-is-call-of-the-void
NOU
“Call of the void” se numeste
NOU
Asta cu ” call of the void” o înțeleg, cred că m-am intersectat cu ea uneori, de obicei pe vreo brână unde încăpea cam jumătate de bocanc, sau pe marginea unui acoperiș. Nu m-a deranjat foarte tare, până la urmă am decis din adolescență că dacă ajung să beneficiez de oferta unei boli nasoale în stadiu terminal, eu hotărăsc când și cum o întind de aici. Plus, când s-a întâmplat să mai sar cu parașuta (aia de încredere, să precizez pentru glumeți), am avut zero ezitări. Deci n-aș băga-o la frică.
În schimb îmi displac șerpii, în special cei veninoși. De când mă știu, mi se pare ceva un pic irațional, dar aia e.
NOU
Cred ca ti am mai spus eu mai demult de ce ai teama de lift, e vorba de karma, intr o viata anterioara ai fost ingropat de viu. Posibil intr o jungla din Amazon sau Peru zona aia
NOU
Mie imi e frica de artificii si de tot ce tine de petarde, bubuituri si in general zgomote mari.Cand eram mai mic prin scoala generala mi-a bubuit in mana o petarda-artificiu si chiar si acum dupa atatia ani mai am un mic semn.
NOU
La mine este mai complicat dar mie frica de “call of the void”. De exemplu cand ma uit in jos si vad haul parca chiar imi vine sa sar. As vrea sa simt adrenalina aia.
Pratic mie frica sa ma uit in jos nu de faptul ca m-as pisa pe mine de frica, ci ca mi-ar veni sa sar in mod inexplicabil.
NOU
Imi este frica sa ma uit in jos pe scari cand cobor. Daca sunt singura ma uit drept in fata si nu pe unde calc, daca sunt cu cineva cobor in spate lui/ei. Cel mai greu este la scarile rulante pentru ca acolo nu poti pasi pe ele fara sa te uiti unde pui primul pas.
NOU
N-oi avea eu IQ 200 și/sau să fiu nepotul lui Einstein, dar îmi este frică de proști. În special de proștii care se cred deștepți, că cei care-și cunosc limitele nu se bagă aiurea în pericol. Partea nasoală este că nu poți să-i eviți și nici să-i dibui pe toți dintr-o privire, ca să nu te pui în pericol (oriunde, la muncă sau pe stradă). Partea nasoală e că eu lucrez cu curentul și nu știi cînd un dobi aruncă pancarta de atenționare și cuplează heblul, ori apasă pe butonul care nu trebuie, că prin natura meseriei lucrez singur, nu într-o echipă. Sau îi spui să nu umble la niște reglaje și el de-al dracu își bagă degetele acolo.
Că așa, cu explozibil și arme ”m-am jucat”, am intrat prin locuri strîmte prin mina de cărbune sau tunelul de prin burta navelor, pe catarge sau macarale plutitoare m-am cățărat stînd pe cîteva scoabe la 68 metri înălțime și bălăngănindu-mă ușor,
NOU
asta este cel mai mare pericol real.
NOU
Să mă fac de rușine undeva in public in mod neintenționat, gen sa împrăștii tava pe jos in mijlocul Mc’ sau să mi se rupă pantaloni…
NOU
I feel you cu cacarela. Pot sa scriu o carte cu povestile mele. Am colon iritabil si cand ma pun la drum lung cu masina se stie ca nu mananc decat sticksuri. Tin minte o data m a luat stomacul pe calea victoriei, trafic aglomerat bara la bara. Am oprit masina la teatrul tanase in fata, am lasat o pe avarii si m am dus direct la cofetaria capsa. Nici buna ziua, nici unde e baia desi habar n aveam unde au baia. M am dus direct glont, nici mascatii nu ma opreau ……
NOU
Eu am frica de inaltime. Si ca un facut mai mereu patesc ceva de genul “ba tu stii ca iti e frica de inaltime?” Si zbam. Si in cazul meu nu functioneaza aia cu “fa si nu o sa iti mai fie frica”. M-am urcat pe stadionul alora de la Tottenham si am zis ca acolo raman!
Recent urcam un mini munte de la astia de aici si de jos chiar nu parea. Pe la jumatea crestei, mare atac de panica ce mi-am luat.
NOU
Mi-e frică de înălțime, să nu cad, stau mereu departe de orice faleză sau prăpastie. Cu cat înaintez în vârstă, cu atât mi-e mai frică. Încă nu paralizez de frică, am mereu o supapă de control în minte, dacă sunt acolo înseamnă ca e safe și au mai trecut și alții. Control freak.
Am oroare de șoareci și de șerpi, cu primii am conviețuit în 2 apartamente pariziene (din zone bune), nu scapi de ei orice ai face.
NOU
Imi e frica ca ma voi caca pe mine! De cand aveam 3 ani! Si acum, la 38 de ani, tot de asta imi e frica!
NOU
sa raman inchisa intr-o toaleta cu usa de sus pana jos, fara tavan fals.
si mi s-a intamplat de doua ori, in niste hoteluri (restaurantele respective aveau toaleta in hotel).
nema telefon, am batut in usa disperata. era o tanti de la curatenie care m-a auzit, ea nu vorbea engleza, am dedus ca vorbeste spaniola, i-am zis in spaniola ca sunt blocata si ca nu pot sa ies, si incerca sa imi explice cum sa deschid usa pe interior, ca din exterior doar se sparge usa. si eu ii ziceam sa o sparga, nu ma intereseaza, doar vreau sa ies.
in fine, 10 min mai tarziu si dupa ce toata viata mi-a trecut prin fata ochilor, am iesit de acolo, mai slaba cu 10kg, si nu datorita colonului.
NOU
Aia cu frica de bănci s-a dat?!
Mie îmi e frică să nu mă fac de râs când vorbesc în public, ceea ce nu prea-mi iese. Din alea de bășini sau să mă taie cevacând nu trebuie nici nu mă mai îngrijorez, oricum se întâmplă.
NOU
Ba, i feel you. Si mie mi-e frica ca ma ia cufureala pe drum oriunde as fi. Am ceva experiente nasoale in avion si pe poteca spre babele (unde nu e niciun fucking boschet). Nu, nu m-am cacat pe mine, dar eram la mustata
Imi facusem la un moment dat o harta in minte unde as gasi wc la metrou pentru fiecare statie.
NOU
Si nu, nu sunt ala de pe youtube care povestea ca s-a cacat pe el la metrou dupa ce a mancat necatarine si a baut cola rece :))
NOU
Mie mi-e frica sa rămân blocata intr-o încăpere. Nu conteaza dimensiunea ei , dacă nu pot ieși, fac atac de panica. E un fel de claustrofobie, mai mediocra, vorba ta