Probabil v-ați înfuriat și voi la vestea morții a 7 copii de la spitalul din Iași, din cauza infecțiilor nosocomiale, infecții ascunse, în continuare, cu grijă, de spitalele românești, pentru că nu dă bine.
Am urmărit cu drag cum au ieșit instant bolohan și căcatul de ministru al sănătății, cel care a cheltuit 5 milioane juma de euro la același spital din Iași, pentru prevenirea nosocomialelor, da, cu declarații despre cum vor rupe cerul și pământul și este inadmisibil și plm. Știți cum e, la noi trebuie să moară niște copii ca să se declare chestii și trebuie să moară copii de demnitari ca să se schimbe chestii. După care a ieșit doctorul Marinescu și a pus, delicat, batista pe țambal, domle, a fost ghinion, aia e, nu e chiar așa grav, în toată lumea sunt nosocomiale, acum trebuie să înțelegem, nu e un cap de țară, ziarele au preluat subiectul, probabil pe bani și liniștea s-a așternut peste mormintele a 7 copii care au intrat relativ sănătoși în spital și au ieșit morți. Încă o victorie a românismului.

Dar nu despre asta voiam să vorbesc, ci despre educație.
Mi s-a născut ultimul copil în plin început de COVID, în noiembrie 2019. Practic, mi-am lăsat seara nevasta la spital și am plecat acasă și ne-am petrecut travaliul stând pe whatsapp, împreună, până când a născut.
După ce a născut, am plecat dimineața la spital, să văd și eu copilul, conform tradiției. Evident, pregătit complet, triplă mască pe figură, dezinfectat, halat de ăla de unică folosință, cipici în picioare, tot tacâmul.

Și stăteam pe hol acolo, la etajul maternității, așteptând să fiu lăsat să intru și admiram cum veneau tătici mega veseli și happy, strecurau 10 lei la paznic, hai să fie cu noroc și-ntrun ceas bun și intrau. Bă, cu cea mai mare durere-n plă de orice, în haine de stradă, se duceau ca vitele peste copiii proaspăt născuți. Nu mai zic de COVID, dar restul bolilor, virușilor, microbilor, nu conta bro, dau bani, e copilul meu, intru, mă duc.

Și mi-am dat seama atunci, privind în urmă, că ăsta e comportamentul românilor în spitale oriunde și oricând. Am văzut femei cu papornițe, decise să își vadă futacul inclusiv la reanimare. Ce contează, ce e aia viruși și bacterii, hai bă, ia de-aici niște țuică, că spală tot. Și la maternitatea Ilfov, unde mi s-au născut primii copii, era efectiv la fel. Deși Ilfov, față de Polizu, e ca Hilton față de apartamentele de nefamiliști din Ferentari, au inclusiv camere separate pentru mame, cu tv, baie proprie, copilul în cameră, curățenie sclipici, tot ce trebuie. DAR DEGEABA AI, dacă pe holuri se vântură tot timpul ciori și români nespălați, cu gunoi și noroi pe tălpi, hăhăind că Unde ești fă, Leonoro, că am venit, arată-mi băiatu, făăăă. Asta în timp ce eu am făcut exemă la mâini de la prea mult dezinfectant folosit.

Așa că da. Probabil or fi nosocomiale peste tot, dar lipsa asta acută de educație e doar aici.

Dacă v-a plăcut ce ați citit, dacă știți că am rămas din ce în ce mai puțini oameni verticali, avem și noi nevoie de voi.

Alte articole din arhiva de aur