Alaltăieri seară, distinşii mei vecini din Pantelimonia, au ucis un porc. Mistreţ. Între blocuri. Nu râdeţi, că e pe bune. Stăteam eu liniştit şi mă uitam la un film, când au început să se audă de afară nişte strigăte omeneşti îngrozitoare. Ce să zic, s-au mai înjunghiat ăştia printre blocuri, ştiu cum urlă un om în faţa morţii, dar strigătele alea parcă erau prea detot.

Aşa că ies pe balcon să mă uit. Undeva în stânga, doi tipi dădeau cu un par într-o fiinţă întinsă pe jos, fiinţă care urla şi dădea din picioare, în chinurile agoniei. Iar pantelimonezii nu se mai opreau frate, era clar că ăla decedează, nimic, dădeau cu schimbul, când obosea unul, prelua parul celălalt.

Zic că era mistreţ pentru că a ieşit una la fereastră şi a început să urle:

– Băăăăă, nu mai da în el băăăă, că îl omori băăăăă! Chem Poliţiaaa!

La care tipul care se odihnea zice:

– Staţi liniştită doamnă, că e un porc mistreţ, a scăpat din curte de la mine şi îi fac felul.
– A, vă rog să mă scuzaţi atunci…
– Nu e nimic, o seară bună.
După care a luat din nou parul şi a început să dea.

Acum…sper din suflet ca ăla să fi fost porc şi nu doar să fi vorbit băieţii la mişto în timp ce îi făceau felul unei terţe părţi.

Daca va place ce scriem, daca va place cum scriem, daca stiti ca am ramas din ce in ce mai putini oameni verticali si cu coloana, puteti sustine munca noastra.
Am scris si o carte. Poate cea mai buna carte. Poate cea mai bine vanduta. Poate cea care te face sa te identifici cel mai mult cu povestile din ea. Daca vrei, citeste si tu.