Am stat de ieri, ușor strâmb, ca să judec drept, citind tot ce am găsit în jurul meu, pe problema lui Georgescu și a devenirii sale spre președinție. Și, pe măsură ce citeam, începea să mă cuprindă tristețea, anxietate, gândurile blurry. Am realizat, cumva comparativ, cum se simțeau cetățenii germani atunci când le-a fost clar că naziștii vor ajunge la putere și că nu au ce să facă.

Pe lângă starea de spirit generală, pe lângă epatarea patetică a tuturor, tip Hai, că nu o să fie așa rău, trebuie să scuturăm establishmentul, o să fie bine, realizez că generația care ar fi trebuit să lupte împotriva legionarilor și naziștilor AUR încă nu a crescut sau poate încă nu s-a născut. Suntem doar noi, care suntem deja bătrâni și nepoții noștri de peste o generație, care sunt proști, fiind crescuți de copiii noștri. Proști, bă, dar proști rău. Oameni care nu au fost educați cu bătaie, de aia.

Prin urmare, fiind proști, au ieșit să protesteze împotriva lui Georgescu. Cu manifestări tip Queers against CG11. (nu știu ce înseamnă CG11). Pentru că da, românii vor fi foarte mișcați de faptul că gheii protestează, vor zice Frățică, e groasă rău, dacă protestează gheii, haidam sî haidem. Să manifestăm pentru democrație. Pentru că da, manifestațiile împotriva cuiva care nu e la putere, nu are o locație definită undeva sunt exact ce trebuie pentru a-i închide gura.

Da, probabil cam așa se simțea și Anne Frank când auzea Gestapoul bocănind prin casă. La noi nu o să bocăne, pentru că vor purta opinci tradiționale. Și bâte.

Daca va place ce scriem, daca va place cum scriem, daca stiti ca am ramas din ce in ce mai putini oameni verticali si cu coloana, puteti sustine munca noastra.