Mă uitam la moartea lui Sever Mureșan, survenită aseară, pe bază de AVC. Mulți dintre voi nu îl știu, a fost una din eminențele negre, nici măcar cenușii, ale anilor 2000, cel care a dat de gard banca Dacia Felix, bancă susținută și marketată de toate figurile politice ale momentului.

Nu are neapărat legătură cu subiectul, dar asta mă face să mă gândesc la Klaus Iohannis. Omul are 65 de ani. A realizat maximum posibil în viața de român, a devenit președintele româniei, mai mult de atât nu ai ce să ajungi, doar să ajungi Ion Țiriac. Are bani căcălău. Are case grămadă. Ba mai mult, datorită pasiunii sale deosebite pentru posesia de case, va mai primi o ditai vila în valoare de zeci de milioane, semnându-și cedarea vilei de la RAPPS. Și nu are copii. Nu o zic ca fiind ceva rău, ci e important în context. Nu are urmași. Probabil doamna Carmen nu a vrut să își strice corpul de divă purtând vreun plod la interior.

Și totuși, deși are toate astea, omul ăsta se zbate ca un pește pe uscat după bani și putere. Vrea, în continuare, cu orice preț, să fie acolo, să ia el deciziile alea proaste pentru românia, că nu degeaba e cel mai prost președinte post revoluție scuze, lovitură de stat.

De ce? De ce fac asta toți cei ca el? Nu ai pentru cine să te zbați, neavând copii, aș considera asta ca pe o scuză extrem de bună, te agiți, șantajezi, sifonezi ca să îi asiguri copilului un viitor cât mai strălucitor. Dar când știi că poți să crăpi în orice moment, că na, vârsta, pentru ce și pentru cine?

Daca va place ce scriem, daca va place cum scriem, daca stiti ca am ramas din ce in ce mai putini oameni verticali si cu coloana, puteti sustine munca noastra.