Înainte de a pune filmele de la nuntă, doar o vorbă.

Până să intram în biserică, am fost în Cişmigiu să facem poze. Şi în timp ce făceam pozele, a început să se audă un plânset ca de om.
Un câine fusese călcat de o maşină. Practic jumătatea inferioară se mai ţinea în piele. Şi un om al străzilor l-a luat din stradă şi l-a adus în parc. Şi-a dat jos haina de pe el şi la pus pe ea, ca să nu stea direct pe iarbă. Îl mângâia şi îi vorbea, încercând să îi aline durerea agoniei.

Şi plângea lângă el…

Mi-a curs şi mie o lacrimă, pentru durerea lor….

Daca va place ce scriem, daca va place cum scriem, daca stiti ca am ramas din ce in ce mai putini oameni verticali si cu coloana, puteti sustine munca noastra.
Am scris si o carte. Poate cea mai buna carte. Poate cea mai bine vanduta. Poate cea care te face sa te identifici cel mai mult cu povestile din ea. Daca vrei, citeste si tu.