Contul meu
Vine într-o zi soacră-mea, ultra ultragiată, după ce a încercat să îi citească o poveste fiică-mii cea mică. Cum să îi citesc așa ceva, că a trebuit să inventez tot timpul, cum să îi citesc eu copilului că lupul le-a tăiat capetele iezilor și le-a pus, rânjite, în geam, după care a mânjit cu sânge pereții? Cum?
Am zâmbit amar. Pe vreme copilăriei mele nu avea nimeni grija copiilor de a-i proteja de poveștile inumane scrise de către autorii unor vremuri diferite. Ajutat și de faptul că am început să citesc foarte devreme, nu mi-a ghidat nimeni, vreodată, lecturile. Așa că am citit ce mi-a căzut în mână, pe unde am prins. Și, LORD, vă zic, nu mi-a făcut deloc bine să citesc variantele originale ale poveștilor care acum vă încântă copilăria.
De exemplu, eu nu m-am uitat la Mica Sirenă de la Disney, când a apărut. Pentru că eu citisem Mica Sirenă și mă afectase atât de mult modul îngrozitor în care Ariel e obligată să moară, încât nu am mai vrut să mai trec prin chestiile alea, încă o dată. Mi-au trebuit vreo 20 de ani ca să aflu că finalul de la Disney nu implică deloc astea, ci doar They lived happily ever after.
Nu vă imaginați cât am plând când am citit Fetița cu chibrituri. Vă zic, și acum, după peste 40 de ani, dacă aș citi-o, cred că mi-ar da lacrimile. Tot chinul, frigul copilului, fiecare licărire de speranță, aprinsă cu fiecare chibrit, fiecare pas spre moarte, cu fiecare flacără ce se stinge și finalul în care moare, înghețată de frig, noaptea, pe un colț de stradă, vă zic, și acum se strânge carnea pe mine și, o dată cu ea, și grupul de ninja pregătiți să taie ceapă.
Sigur, mi-a plăcut când vânătorul a tăiat burta lupului, în Scufița Roșie. Mi-a plăcut și când surorile Cenușăresei își tăiau bucăți din călcâie, ca să le intre piciorul în mizeria aia de pantof. În schimb, am rămas bulversat când Prâslea și Greuceanu și-au tăiat bucăți de pulpă dulce ca să le dea gheonoaielor care îi transportau prin aer, că altfel se prăbușeau de foame. Dar mi-a fost greu să accept că Frumoasa adormită a fost trezită, de fapt, de nașterea celor doi copii din ea, rezultați din violul la care fusese supusă de nush ce rege. Rege cu care s-a căsătorit la final, ca la orice viol cu happy ending.
Anyway, ce voiam să zic e că vremurile s-au schimbat. Acum aleg să nu mă uit la Mica Sirenă din cauză că e woke, nu pentru că e violentă. Mă uitam, dacă era woke, dar se sinucidea la final.
NOU
imi permit sa adaug poezia cu gandacelul “de ce ma strangi in pumnul tau etc” si cantecul catelei de serghei esenin. pur si simplu nu inteleg cum sa dai unui copil sa invete pe de rost asa ceva
NOU
bai nene si ala cu gandacul il faceam la scoala. ah, si mi-ai amintit de Puiul, cu prepelita ucisa si puiul care moare inghetat in camp, cu aripa rupta.
NOU
Sau Caprioara….mănânc si plâng…
NOU
“Eu am numai trei picioare… “
NOU
Sau aia cu gâsca Lila.
Totuși Capra cu trei iezi era favorita mea, cel puțin așa mi s-a spus.
NOU
Trepied?
NOU
@Pss Mănânci și plângi?
Să zici mersi, nu știi că în Africa sunt copii care numai plâng?
NOU
Joe da un gouagăl cu “Moartea căprioarei ”
NOU
Povestile aveau rol si de a pregati generatia tanara cu spectrul mortii. Nu prea inteleg nevoia asta de a feri copiii de orice are treaba cu suferinta si moartea. La un moment dat tot se va lovi de ele si va trebui sa treaca peste.
NOU
sau sa nu treacă, om vedea
mai nou nu e voie nici competiție și în clasele mici cel putin toți trebuie sa aibă premii, altfel nu este bine
NOU
Corect ce zice Ciocanul, bine poate ca modul de a prezenta acest subiect oricum e demodat, ca n-are de unde sa intelega copilul crescut la bloc nici ce-s aia 3 iezi, nici cum e cu prepelita, dar da, crestem generatie de snowflakes. Probabil ca nici tamagochi nu mai sunt la moda, ca murea animalul la un moment dat.
La subiect, despre basme, eu m-am socat cand am aflat de hipiotul ala batut in cuie pe semnul plus, de atunci am zis ca invat tot la matematica.
NOU
Poti pregati generatia tanara pentru moarte fara a face povestile cu atrocitati, omoruri, decapitari, decupari de piele/organe proprii, ce crezi 😀
NOU
nu si in sparta europei
NOU
asa e si in muzica. Inainte parintii erau suparati ca muzica noua e prea violenta.
Acum muzica noua mi se pare prea penibila
NOU
Chiar e penibilă.
NOU
Acum se formeaza generatii de pufuleti sensibili iar nota de plata deja a cam venit.
In timp ce occidentul nu se poate decide cate sexe exista si devine vegan si feminist si woke , baietii musulmani cuceresc/au cucerit deja orasele vestului.
NOU
Pai da, in loc sa fie pufuleti ar trebui sa mearga acasa la musulmani si sa le taie capetele si sa le puna in fereastra. Sau ce plm vrei sa zici cu asta? Sa ne crestem copiii psihopati din cauza ca am lasat tot noi usa deschisa si au intrat salbaticii? Nu mai bine rezolvam problema civilizat si ne crestem copiii normal?
NOU
@Radu
Calmante de cai plus ceai de tei. Succes cu tratamentul !
NOU
@Radu fulguletule “In timp ce occidentul nu se poate decide cate sexe exista si devine vegan si feminist si woke” unde e normalitatea aici??? si treaba cu “rezolvam problema civilizat” – suntem departe de a mai putea face treaba asta – rezolvarea va fi doar cu sabie si foc…sau mitraliera
NOU
@gigi aoleu, cred ca ai greșit epoca, nu aici ardem femeile și homosexualii. Deci pleci la cruciade, sa iti facem un sendvis zic.
NOU
acum, sincer, mai ardem femei ahem ahem
NOU
@Arhi buhahahahah Am meritat-o pe-asta!
NOU
Am aflat după mai multi ani că lipseau paginile de la finalul cărții iar scufița roșie a fost salvată de fapt. Multa vreme am crezut că lupul a mâncat-o și aia a fost. Am mai citit când eram (prea) mic Martin Eden, așa am experimentat prima depresie 🙂
NOU
Daca lipseau si mai multe pagini ai fi stiut doar ca scufita rosie s-a dus la bunica sa ii duca de mancare!
NOU
Bai, nu e asa. In basmul original, scris (sau cules) de Charles Perrault finalul e cu Scufita mancata. Si gata! The end.
NOU
Toate comentariile fără gravatar au ca avatar un G răsturnat, probabil G de la gravatar care s-a răsturnat că nu au gravatar. Subtil
La subiect, alea de Andersen erau speciale. Cu frig, negură, totul înghețat, majoritatea triste, să le tot citești iarna, în întuneric și frig. Altfel rezonai. Acum nu mai avem iarnă, cu puțin noroc poate prindem o săptămână pe an în care să le citim cum se cuvine 🙁
NOU
Salut.
Am citit Sven Hassel pe la 7 ani.
Am aflat multe lucruri.
Nu recomand :))
NOU
“Medicii Blestemati”. Pe la 9 – 10 ani.
NOU
o da. fmmv. si mai avea si poze
NOU
Aia despre lagarele de concentrare?!
NOU
da. plus Am fost medic la Auschwitz, 180 de trepte la Mauthausen
NOU
eu uit de la mana la gura, iar cartile astea le-am citit acum 40+ de ani si le tin minte numele si coperta fara probleme
NOU
Pe la 10 ani citeam Cartea blocadei si rubrica Dictionar de lagar din revista Flacara. Si acum tin minte ca era tinuta de Oliver Lustig.
Avea tata abonament si-ntai treceau pe la mine Flacara, revista Sport si Magazin istoric.
Bine, ca sa aiba voie sa faca abonamente la astea, trebuia sa faca abonament si la vreo publicatie de mare angajament. Si eu ii sugerasem sa faca la Agricultura socialista, ptr ca avea un supliment gastronomic Bucataria satencei. Alea au fost inceputurile mele in invartitul tigailor.
Dar primele povesti ni le spusese țața Tasica, o baba din vecini cu care ne lasa mama cand se ducea la munca. Ea nu stia sa citeasca, in schimb putea inventa cele mai fantastice povesti, cu serpi care ieseau din burta oamenilor la aromele unui ligheam cu lapte fiert, cu draci care se ascundeau in podeaua de lut a casei ei saracacioase…
A, si era cea mai mare aventura cand o rugam sa ne-arate sicriul ei, facut din vreme, si tinut in pod pt atunci cand o fi! Se sumeteca baba pe-o scara proptita in usa podului mereu deschis, noi in spatele ei pe scara, frate-miu cu ochii sub poalele babii si tremurand de emotie ca vom vedea iar sicriul, ha, ha!
Doamne ce copilarie am avut, cate-as avea de povestit!
NOU
@Miram, povestea cu laptele am auzit-o si eu in copilarie, dar era vorba de tenii, adica viermi intestinali, nu serpi, lol!
NOU
@Arhi: am fost la Mauthausen in februarie. Nu am ajuns sa vad cele 180 de trepte.
NOU
zice ca au fost refacute, pentru siguranta turistilor
www.dailymail.co.uk/news/article-4135848/Inside-Nazis-infamous-Mauthausen-concentration-camps.html
NOU
Da bai. SI dupa aia, liceul…cu Bacovia…de m-am apucat de baut si fumat si gagici …de necaz.
NOU
gemeau adanc sicriele de plumb si flori de plumb, si funerar vestmant, stam singur in cavou si era vant, si scartaiau coroanele de plumb
NOU
Imi place Bacovia. Transmite un macabru reconfortant.
Uite, ca l-ai citat, recitind versurile astea m-a facut sa ma simt bine.
NOU
Uite d’aia gheonoaiele au diabet acum si vor sa il dea in judecata pe praslea, pt ca le-a dat pulpa dulce in loc sa le dea pulpa naturala fara indulcitori!
NOU
Cei de la Casa Radio au o editura și au scos / re masterizat multe din audio poveștile (Greuceanu , multe de Creanga etc) cult din anii 60.. le au adăugat și benzi desenate și gata cosmetizarea pentru noua generație X..
Deci audio(si)citim..
Felicitări pentru inițiativa deși nu e noua..
NOU
Eu inca le mai spun desi copiii sunt mari, ei imi cer bani eu le spun povesti nemuritoare. Ciudat e ca inca mai cred in ele.
NOU
Fiica mea de 3 1/2 ani stie ca nu imi place sa ii citesc “Fetita cu chibrituri” pentru ca tati plange – i feel you 😉
NOU
my man!:)
NOU
Un bătrânel le povestea nepoților:
-Am fost mare vânător la vremea mea! Am mers prin pădure și am văzut un mistreț uriaș. Am luat pușca l am împușcat și pentru ca era foarte mare i-am taiat un picior și l-am pus pe umăr și mi-am continuat drumul. După 5 minute apare un mistreț si mai mare.. ținând piciorul de mistreț pe un umar și cu cealaltă mână pușca, l am nimerit direct in cap. Fiindcă și mistrețul ăla era mare, am pus pușca in spate și am luat un picior si l am pus pe celălalt umăr și am pornit spre casa
Soția bătrânelului:
-Lasă poveștile si vino sa îți iei medicamentele!
Bătrânelul:
-Uite acum vin.
După 5 minute
-Dragi nepoți, unde am rămas cu povestea?
Nepoții:
-Aveai un picior pe umărul stâng și un picior pe umărul drept.
Bătrânelul:
-Da da, asa era și după aia am FUTUT O
NOU
pai biblia depaseste ca violenta povestile pentru copii si se studiaza in scoala inca din prima clasa.
iar tot ce scrie acolo este cuvant sfant, adevarat si imuabil.
NOU
Mai de mult aveau si Disney d’astea mai cu drama asa, imi amintesc de o ratusca neagra, ma-sa o o panarama btw!
NOU
Singur pe lume ! Sincer ,pe mine nu m.au afectat basmele/poveștile copilăriei ( cel puțin nu conștient!). Deși nu am dus și nu duc lipsă de imaginație ,chiar nu am văzut ca pe o scenă horror faptul că lupul a tăiat capul iezilor (poate pt. că am crescut intr.un orășel mic ,loc unde sacrificarea animalelor se făcea regulat – pt unii și asta e ceva șocant!)
NOU
Ooo Hector Malot. Asa și la mine, nu am avut treaba cu arsul lupului de viu, mânjit sânge pe pereți, dar când a murit maimutica aia în Singur pe lume am fost gata, apoi moare și bătrânul noaptea afara de frig, am crezut ca moare și cățelul ala, cartea aia m-a băgat în depresie la 9 ani. Apoi la 17 ani plecata de acasă, după primul eșec sentimental (din ala de credeam ca gata, s-a sfârșit lumea) ma pune naiba sa citesc Jodi Piccoult – Pactul… super bună cartea dar nu pentru adolescenți care, din diverse motive, abia se târăsc de la azi spre mâine, cartea aia m-a pus pe gânduri foarte serios dacă și cum sa ma sinucid. Am tot rumegat câteva zile și am tot citit și recitit cartea. Maica-mea era super-incantata ca vai uite fata ca citește
NOU
Buna ziua :))))
NOU
Un ied
Doi iezi
Trei iezuri
NOU
Nu știam ca moare Mica Sirenă.
***
“În mijlocul odaii se afla Lizaveta, cu o
legătură măre în braţe — era ălbă că varul; n-avea putere nici sa strige şi-o
privea încremenită pe soră ei ucisa. Când îl văzu năvălind în odaie se înfiora, o cuprinse tremurul şi faţa i se schimonosi de groază; ridică încet braţul în sus, deschise gura fară să scoată un sunet şi, încet de tot, se retrase
de-a-ndaratelea într-un colţ al odaii, unde se ghemui fără să-şi ia ochii de la el, fără să poată striga, ca şi cum n-ar mai fi avut suflare. Raskolnikov se repezi
asupra ei cu toporul; buzele Lizavetei se strîmbară jalnic, ca ale unui copil mic când se sperie la vederea unui lucru care-l îngrozeşte şi se pregăteşte să ţipe.
Nenorocita de Lizaveta era într-atât de naiva, bătuta de soartă şi fusese
întotdeauna atât de terorizată, incit nu-şi ridică braţul să-şi apere faţa, cum ar
fi fost natural, căci toporul era acum în dreptul obrazului ei. Îşi ridică numai
uşor mina stingă, dar nu pînă în dreptul feţei, şi o întinse încet înainte, ca şi
cum ar fi vrut să-l depărteze. Lovitura o nimeri drept în ţeastă şi tăişul despică
fruntea aproape pînă în creştet.”
Am aruncat cartea cât colo și l-am înjurat pe Dostoievski. Nu m-am mai atins de ea.
NOU
Nu știu ce să zic despre poveștile clasice odios de violente și traumatizante. Ar fi alte exemple ce-mi vin în cap așa, la prima strigare . Alexandru Mitru -„Legendă Valahă”: suficiente obiceiuri tradiționale, de când se juca Țepeș leapșa cu otomanii. Tras în țeapă, ars de viu, tortură, alte alea. Vasile Băran-„Diamantul Viu”: execuția unui ostatic sârb prin tragere în țeapă, descrisă pe îndelete. Eusebiu Camilar- „Povestiri istorice”: printre altele execuția lui Gheorghe Doja, suficient de originală încât a rămas în istorie. Implica foc, un tron și o coroană de fier, cu un pic de canibalism. Astea lecturate pe la 6-7 ani pentru că în cazul meu cărțile reprezentau cam singura sursă de refugiu, distracție, socializare și multe altele, așa că rădeam tot ce găseam în bibliotecă. După, prin ciclul primar, Maurice Druon- „Regii Blestemați”. Franța și suveranii săi glumeți, castrări, tortură, arderi pe rug, din astea finuțe. Când am ajuns să citesc Sven Hassel mi s-a părut chiar lejer pe partea de violență. Nu am să mai zic din ce surse și lecturi mi-am făcut cursul introductiv de educație sexuală, că e altă poveste. Dacă am toți boii acasă? Majoritatea. În zilele bune. Când e vreme urâtă și nu zboară 🙂 .
Așa că îmi închipui că le-aș spune lejer povești care implică violență copiilor, ( presupunând că aș avea). Vrem, nu vrem, violența e parte a naturii umane, trebuie înțeleasă și abordată rațional. Dacă nu explici tu, ca părinte, au grijă să învețe din alte surse.
NOU
Macar Tarzan o să rămână nemodificat..nu o să aibă Disney curaj să pună un negru in rolul lui, să se comporte ca o maimuță..
NOU
Mi-a făcut cineva cadou Biblia pentru copii când eram mica. Era colorata fain și povestea în limbaj mult simplificat ambele testamente. Am citit-o ca atrăgea prin prisma graficei dar OMG câte coșmaruri am avut ani la rand când eram copil…
NOU
Eu nu stiu sa inventez decat tampenii, asa ca daca citesc la copil povesti, sunt din clasica lista: Capra cu trei iezi (foarte mare priza la pinguin), Prislea cel voinic si merele de aur (cea mai solicitata), fata babei si fata mosneagului (in top 5) si alte chestii ca cenusareasa, alba ca zapada, scufita rosie. Copilul stie ca sunt povesti, nu are idei nastrusnice dupa ce asculta naratiunea, nici un animal nu a fost ucis si nici un coleg de gradinita nu a fost otravit cu mere….
NOU
Bai da, Fetita cu chibrituri este una dintre cele mai triste chestii citite. Si cinic mi se pare ca se recomanda sa fie citita de catre copii.
Personal mai mult mi-a placut povestea asta dar astea sunt doar gusturi: andersen.sdu.dk/vaerk/hersholt/AStoryFromTheSandDunes_e.html
NOU
Eu citesc din enciclopedii la copiii de 4 si 10 ani. La ala mic ii mai citesc niste povestioare cu tot felul de morale. Light, happy ending. Cred ca oricum problemele vin si te calesc, nu trebuie sa adoarma cu dileme sau cosmaruri.
NOU
“Cred ca oricum problemele vin si te calesc”… deci pe scurt las ca se descurca el singur, cand o fi sa fie. Daca ar fi cum zici tu, nu ar mai exista nici psihologi, nici depresie, nici nimic. Ne-am cali toti.
NOU
Eu eram convinsa ca o sa-i citesc bibiloiului doar Edgar Allan Poe la culcare combinat cu Lovecraft si orice poveste am citit eu in copilarie, oricat de sadica pentru ca de ce nu. Si cand a venit momentul sa l invat Un pitic atat de mic / facea baie intr-un ibric / de sapun s-a impiedicat …. m-am trezit rostind “si piticu-a alunecat”. Socotelile mele de acasa nu s-au potrivit cu alea din targ :)))
NOU
pitic era cuvantul de inlocuit.
NOU
cuore, inima de copil, edmondo de amicis, primita in gimnaziu, zici ca era intro de la once upon a time cu deniro din ’84