Contul meu
Am fost un copil sărac. Bine, asta pot să o spună majoritatea celor din generația mea, așa numita Generation X, oamenii care au crescut cu lipsuri pe care nici nu le conștientizau că există, atât de săraci erau.
Încălțămintea mea, în general, erau niște plastice luate de la Vulturul de mare cu peștele în gheare, singurul loc unde găseam încălțăminte cu numere mici care să nu fie de copii mici. Până pe la 14 ani, purtam 32 la picior, să ne înțelegem. Fiul meu, care are 9 ani și ceva, poartă 37. Acum port 45, stau bine, prin clasa a 11 a am avut un salt de creștere imens, care m-a lăsat și mai sărac, fără haine și fără papuci.
Mă gândeam la faza asta, că suntem singurul popor din lume care are, ca denumire generică pentru pantofii sport, adidași. Adidași Adidas. Probabil și voi, cei născuți mult după revoluție folosiți aceiași expresie, fără să știți că provine din visul unor oameni săraci, care auziseră că există produse mișto, la care noi nu vom avea niciodată acces.
Adidașii Adidas erau visul oricărui copil comunist. Ne cumpăram lichenii ăia produși de fabricile comuniste, cărora nu le corespundeau numerele inclusiv la aceiași pereche și ne desenam pe ele, cu carioci uscate, logoul Adidas din acea perioadă, acel trefoil. Desenam chestia aia în clasă, când ne plictiseam la ore, făceam adevărată artă pe caietele de matematică, ne căutam pixuri negre ca să semene cât mai mult cu originalul.
Ca să înțelegeți cât de mult însemnau pentru noi adidașii, dădeam aceeași denumire și mâncării. Mai exact, din când în când, stăpânirea, care avea grijă de noi, ne permitea să cumpărăm gheare de porc și un sfert de cap de porc, făcute pachet. Denumirea standard era Adidași și Calculatoare. Hai la Alimentara, că au băgat Adidași și Calculatoare.
Au trecut anii, febra Adidas a trecut, dar brandul a rămas bine întipărit în mințile noastre, ca reprezentare pentru calitate și modern. Îmi cumpăr în mod constant chestii de la Adidas și e plăcerea mea să amețesc vânzătoarele cu Vreau niște adidași Adidas. Și nu o să renunț niciodată la această formulare. Pantofi sport nu înseamnă nimic pentru mine, poate desemna orice. În schimb, când spun adidași…e o lume.
NOU
Erau naspa rau ghearele alea de porc dar nici cu copitele alea de pui nu imi era rusine!
NOU
o da. mama manca de alea, mie imi venea sa vomit doar daca le vedeam
NOU
Ce spui tu aici e tras la Xerox cu experienta multora dintre noi.
NOU
Fun fact. In Mongolia prima data a venit Canon si toti acolo zic: copie Canon, sa trag la Canon, etc.
NOU
@Okochea, deci ei în locul verbului a xeroxa folosesc a canoniza?
NOU
@AI_core : a (se) canoni
NOU
Eu ma simt batrana cand realizez ca tre sa explici chestiile astea :)))) Una dintre amintirile cele mai dragi este despre Adidasi, sau mai degraba despre lipsa lor. Cred ca era imediat dupa revolutie inainte de un Craciun prin noiembrie eu si sormea ca doua nemernice am rascolit niste dulapuri si am gasit pitite printre niste haine doua perechi faine de Adibas. Marfa buna, turceasca, naiba stie cum facuse mama rost de ele ca nici astea false nu se gaseau si nici bani de falsuri nu prea erau. Ideea e ca de soc/fericire nu cred ca am vorbit nici eu nici sormea toata ziua prea mult nici una cu alta nici cu mama. A fost cea mai lunga luna ever! De Craciun ne-am hiperventilat cand ne-am vazut cu ei in mana ca si cum nu stiam de o luna. Evident ca erau un carton megaincomod si ca s-a taiat cartonu ala in cateva luni dar parca ii vad si acum, albi asa imaculati, cu ariciul ala (cred ca era prima oara cand aveam ceva cu arici de incaltat)….pluteam cu ei, sontac, sontac ca ma cam bateau la glezna, dar pluteam.
Apropo de ce ziceai tu, asta cu lipsurile pe care nu le constientizai asa e…cred ca nu am avut multe haine noi pana pe la vreo 10 11 ani, noroc ca sormea le purta cu mare grija ca daca as fi fost eu primul copil falimenta familia…dar cumva nu ne pasa de chestiile astea, in primul rand ca nu aveam cu ce sa comparam decat poate cu Neckermanul si ala oricum parea usor SF asa, nu puneam mare baza ca chestiile alea chiar exista, si apoi ca toti in jur eram mai mult sau mai putin la fel de rupti in cur…
Adidasi de porc noi nu prea am servit ca avea mamaia un fost consatean care lucra la Abator si practic fura tot ce prindea. Parca il vad cum intra pe poarta in mijlocul verii imbracat cu geaca si incepea sa scoata, din captuseala de la maneca o pungulitza, de pe la spate o pungulitza, era omu blindat noroc ca nu erau asa multi caini vagabonzi pe strazi pe atunci ca nu cred ca apuca sa ajunga departe…Vremuri bune, ne distram, era frumos, avea lumea de munca.
NOU
Ai uitat sa mentionezi si tacimurile de pește. Coloana aia vertebrala, aproape goala ca pentru
ora de anatomie, cu 2-3 fire de carne printre oase, de ziceai ca e aruncata de Chilli-Willy dupa ospāț.
NOU
Adidași rostart , rosprint . Parca erau fabricați la antilopa ?
NOU
Am avut un fel de “bascheti” de la Antilopa cand eram copchil…am tras de adidasii aia 3 ani pana nu mi-o mai venit… asta era prin 94-95.
Aveau o calitate foarte buna pentru vremurile alea.
NOU
Ehee, cine avea din aia “Training” bulgaresti, un wannabe dupa Puma, cu talpa aia inalta care se ingalbenea repede, era durul cartierului.
NOU
@Romeo dupa 1990 s-a revenit la retete si stasuri si s-au respectat. Aproape tot ce era rpodus in primii ani inca nu era optimizat pentru consum. Au fost vremuri interesante.
NOU
“ oamenii care au crescut cu lipsuri pe care nici nu le conștientizau că există, atât de săraci erau.”
Cat de faină a fost asta !
NOU
Adidaşii Adidas ca adidaşii Adidas, da’ abia dac-ai fi avut alendelon de Orastie ai fi fost bogătan.
NOU
“Ce bine e sa fii Alain Delon/Imbracat in capotul de molton”
NOU
Prima mea pereche de “adidasi” a fost o pereche de Nike Air More UpTempo , luati din Bulgaria in 1992 in vacanta la mare. Vad ca a revenit moda si tare mi-i doresc din nou din nostalgie, dar la minimul pret de 8-900 lei, sa astepte frumos in raft. Ulterior, in 2005, din primul meu salariu la primul meu job, mi-a luat prima pereche de Puma din piele naturala. Am purtat minim 5 ani continuu la “adidasii” aia. Da, spun in continuare adidasi la pantofii sport.
NOU
I know the feeling … prima pereche de “adidasi” DE FIRMA inainte de ’90 au fost niste Adidas Handball Spezial. Piele intoarsa, albastru cu trei dungi rosii. L-am deposedat pe tata de ei cand am ajuns la numarul respectiv.
Dupa ’90 primii au fost niste ghete Air Max ’92 (parca) , o editie speciala Charles Barkley … OMG! cum erau aia, erau doar “de friptura”, 5-6 ani am tras de ei cu grija sa nu-i uzez.
NOU
astia? www.instagram.com/p/CHdULVQJW-g/
NOU
Nu aveau ariciul ala peste si erau negru complet. Aparent m-am inselat, cred ca ai mei erau ’94.
Mai degraba ca astia:
stockx.com/nike-air-max-2-cb-94-triple-black-2020
Dar astia din poza par o re-editare din 2020 …
NOU
Buna asta :))) eu numai adidasi adidas am :)))acu inteleg si de ce unde obsesiancu adidas :))) eu credeam ca doar imi plac gazelle-urile :)))
NOU
Adidaşii cu 3 dungi erau dă şit. Bine, eu am apucat şi perioada în care orice tâmpit de cap de cretă (pleonasm ?) mă putea opri pe stradă să mă întrebe de unde am eu blugi şi adidaşi. Perioada fiind înainte de celebrii blugi româneşti Blugin, dacă mai sunt printre voi cei care îşi aduc aminte,
Şi nu, nu mai rezonez cu produse de gen, urăsc când văd prin mol inşi îmbrăcaţi “bine”, veniţi la promenadă în treling, cu multe dungi şi asortaţi cu adidaşi cât mai strident coloraţi – dă şitul zilelor moderne.
NOU
Eu am avut un soc la asta:
www.frigidaire.com/
De atunci tot pica legende: cifa, vola, vaselina, ferodou etc
NOU
Da’ sa vezi karandaşu’ la ruşi.
NOU
Drujba….
NOU
In fabrica Electroprecizia Sacele exista o sectie numita in viu grai “jejer”, asta pentru ca ceasurile de bord care se faceu acolo veneau initial pe Dacia de la Jager care ghici cum se pronunta in franceza…
Si cate or mai fi din astea
In Canada tot ce este vas de plastic de bucatarie este Tupperware.
NOU
N-o sa uit niciodata dezamagirea pe care am avut-o intr-un an de ziua mea. Fiind nascut in decembrie i-am auzit pe ai mei vorbind ca maine/poimaine vin adidasii si trebuie sa cumpere pana de ziua copilului ca sa aiba ce sa dea. M-am bucurat foarte mult si nici nu le-am zis nimic ca sa nu le stric surpriza. De ziua mea au venit neamurile in vizita cu mici cadouri insa eu il asteptam pe cel mare. La un moment dat, ai mei zic sa ne punem la masa si dupa ce mancam imi dau si ei cadoul. De abia am reusit sa mananc ceva de emotie si la sfarsitul mesei il vad pe tata ca vine cu o cutie mare. Deja avem inima cat un purice asa ca desfac cutia cu grija sa nu cumva s-o stric ca doar vroiam s-o afisez pe dulap precum avea Steaua afisata cupa. In momentul cand am vazut ca nu aparea pe cutie “semnul” mi-am zis ca poate totusi au facut rost de ei in asa fel incat sa nu bata la ochi. Cand, in cele din urma, desfac cutia ce sa vezi inauntru… un tort. Ma uit mirat la ai mei si-i intreb unde-s adidasii de care au vorbit. Mama, saraca, a spus ca tocmai i-am servit la masa, iar eu am strigat la ei, am dat cu tortul de pamant si am fugit suparat si plangand in camera. N-am mai iesit de acolo pana a doua zi deoarece, dupa ce au plecat musafirii, a venit tata si mi-a “explicat” cu papucul de casa cum sta treaba cu gestul meu. Totusi, anul urmator, in primavara cine credeti c-a primit o pereche de adidasi Adidas albi si a dormit cu ei in picioare in prima noapte?! Bine, in luna septembrie deja nu i-am mai avut ca doar i-am purtat peste tot, inclusiv la fotbal unde s-au… rupt, evident. Atunci mi-a fost “explicat” gestul meu urat de a rupe adidasii. In acel an, de ziua mea am primit o pereche de adidasi Adidas negri pe care ii purtam doar duminica si la sarbatori legale astfel ca m-au tinut mai bine de 1 an.
Ce vremuri!
Multumesc ca ai deschis butoiul cu melancolie desi a fost vorba de 2 explicatii. 🙂
NOU
E un exercitiu mental destul de greu pentru multi sa priveasca perioada ‘80-‘90 cu o nostalgie detasata si realista. Se traia greu, erau foarte multe lipsuri, frig si foame, insa in acelasi timp pentru cei care au fost tineri atunci au fost “prime years” si cumva gasim sclipiri de bucurii in perioada aia.
E cea mai buna dovada, daca se indoia cineva, ca fericirea este extrem de contextuala.
Atunci fericirea era sa mananci o banana, sa ai o pereche de adidasi turcesti sau sa mergi la culcare nebatut de parinti, acum bananele se strica in frigider, nu mai stii nici aproximativ cate perechi de incaltari ai in dulap, iti plangi parintii care s-au stins iar fericit esti cand gasesti ceva mai puternic decat cocaina.
Departe de a-mi aroga vreo licenta filosofica, se pare ca fericit esti atunci cand cauti fericirea, nu cand o gasesti.
NOU
Eu nici nu mai stiu cand am aflat ca Adidas este o marca..
Totusi, pe cat imi aduc aminte, aveam doar pantofi de piele, chia draguti, cumparati de laTomis, asta pt ca am piciorul mai mare decat al surorilor -cateodata-mi parea bine, cateodata-mi parea rau…
Mi-e si greu sa scriu cate imi vin acum in minte, si toate-s triste…
NOU
Bai baieti, eu mi-am desenat “Puma” si o pisica trista deasupra pe un tricou negru cu pasta de dinti. Asta prin 87 – 88. Am copiat de la cineva minunea pe o foaie de desen pe un geam la soare si apoi am decupat PUMA si pisica, am copiat pe un carton, am decupat iar si apoi am facut capodopera.
Cu toate lipsurile, nu aveam bicicleta, nu aveam patine (role de azi), nu aveam mai nimic de fapt, dar eram fericit. Ma jucam toata ziua cu inca 20 -30 de copii ca mine pe langa blocul de pensionari unde eram abandonati de parintii care erau la munca.
Doamne ce vremuri. Nu as da amintirile si copilaria mea pe nimic in lume.
NOU
N-am ce să comentez la ce citesc aici. Io mă rupeam în figuri în bascheții chinezești luați din piață.
Mă doare-n penis de brand. Pe mine mă interesează să-mi fie comod. Am trecut de la Adidas Terex la Salomon.
În viața mea n-am mâncat labe de pui sau porc.
Plm…din ce citesc era sărăcie lucie pe la Bucales.
NOU
era aceeasi saracie, doar ca nu puteau produce hrana in gospodarie la etajul n.
in anii 80, trenul pe directia videle-rosiori-caracal era botezat trenul foamei, ca sa urci in el si sa traversezi coridoarele trebuia sa sari peste sacii de rafie umpluti cu paini, ratia in zona fiind de un sfert de franzela pe zi.
NOU
Pana sa-mi iau prima pereche de adidasi originali, rupeam oborul in 2. Mai prindeam cate un Sprandi sau Fila frumos, in resti, dupa cat de bine imitau originalii.
Prin clasa a 7-a sau a 8-a mi-a luat tata prima pereche: Adidas de la un magazin care se numea Classport si era la Iancului (parca e o farmacie acum, langa statia de 335).
Cand am ajuns la scoala, am fost imediat repelat si verificat:
talpa de spuma – checked
scrie adiprene pe talpa – checked.
Verdict: sunt originali. Crestea brusc respectul pentru mine.
La fel era si pentru sepci: trebuia sa aiba minim x cusaturi pe cozoroc, altfel nu erau originale :))
NOU
Și eu am o chestie cu ursuleții Haribo, maică-mea mai primea de la săsoaice( lucra în spital)care aveau rude prin Germania și probabil le trimiteau pachete. Le tăiam capul, mâinile, picioarele ca să mă țină mai mult. Și acum după atâția ani, daca trec pe langa stand de Haribo îmi cumpăr negreșit. Am așa o satisfacție…mama, mama.
NOU
Romika. Aia erau the shit in anii 90 si chiar inainte de 89. Piele de piele. Si extrem de comozi. Am avut o pereche, mergeam fara sa indoi talpa ca sa nu-i stric. Apoi am trecut la next level. O pereche de Lotto tot din piele, adusi de var-miu din italia. Albi, superbi. Eram senzatie pe strada cand toata pulimea nu avea decat tenisi de dragasani sau rosprint (am avut si d-astia cateva perechi, erau chiar faini mai ales ghetele de piele purtate cu limba la vedere). Apoi am urcat la puma. Unii care semanau cu romika. Tot piele. Prin liceu am dat-o pe BIȚi. Si abia tarziu in facultate, prin 98-99 mi-am luat prima pereche de adidasi de carpa. Nike cu perna de aer. Ozeneuri. Frumosi, dar incomozi ca dreacu. Or fi fost fakeuri, naiba stie. Prin 2008 am descoperit skechers si de atunci numai aia port in proportie de 90%. Primii au fost o pereche de arcade midway denim, la care am renuntat abia anu trecut. Aratau jalnic, nu mai aveau aproape deloc talpa. Fețele insa se tineau brici si nu s-au dezlipit deloc. Acu am aproape numa skechersi. Adidasi, pantofi, ghete, papuci, sandale. Damblageala totala.
NOU
Nu doar in Romania li se spune asa “adidasilor”, si-n Polonia, Cehia, Slovacia li se spun la fel uneori.
NOU
Fugi. In pantofi Adidas Torsion.
A rulat reclama asta in timpul CM Italia 90 de m-a zapacit. Atunci am aflat ca Adidas e o marca de adidasi 🙂
NOU
Precum catelul lui Pavlov, cand ai zis Adidas Torsion eu raspund:
“Pst, pst! Ciki Ciki! Mwuah, Ntz, Aaaahhhh! – Adidas Torsion.”
Ma dispera reclama aia daca mi-a ramas in cap si acum.
NOU
io i-am avut pe aia albi. prin 90 sumpic.
Dupa care mai rar. Adidas mai am la manusile de portar.
NOU
ala cu adidasi si “trening serge tachini” era idolul cartierului. Ma-sa facea piata la unguri….
NOU
eu n-am avut adidasi originali inainte de 1990, dar am prins o pereche de otteri la bucur obor. aveau o piele foarte buna si niste talpi care amortizau excelent. m-au tinut minim doi ani.
studentii greci cumparau pantofi sport de contrabanda produsi la pionierul pe care ii bisnitareau in vacanta in grecia.
NOU
Din comunism de cand nu existau pantofi sau adidasi decat de vinilin care se rupeau si se faceau ca dracu’, am ramas cu trauma astfel incat acum nu imi cumpar pantofi, bocanci, adidasi decat de piele. In plus o alta trauma ramasa din comunism: cumpar cu precadere pantofii trasi la sfoara 😀
NOU
da, si eu cu trauma asta cu pielea. mi-a explicat o tipa de la un magazin de încălțăminte ca e prostie, materialele de acum sunt mai bune, respira, au pritectie antibacteriana, sunt usoare. degeaba
NOU
Am trăit si eu cam aceleasi vremuri unde imediat dupa revolutie totul era fake si de proasta calitate.
Taicameu un comunist notoriu se tot caca pe el cu adidasii pionieru si cat de buni erau, aratau ca niste salupe si nu ii suportam de nicio culoare dar, nu aveam incotro ca nu puteam sa le zic alor mei ca vreau o anumita pereche de care vedeam si eu la colegii mai instariti ca mi se taia grav, astia sau umbli desculț. De multe ori nici nu intelegeam de ce se razbuna pe mine cu astfel de rautati. In liceu am vazut niste Air Jordan si mi-am jurat ca daca voi avea vreodata bani imi voi lua minim o pereche pe an. Am adunat in 3 ani vreu 5 perechi si nu regret nimic. Pentru mine o pereche de Air Jordan reprezinta un simbol mai important si mai personificator decat niste haine generice.
Si adidas la fel, ocupa un loc de cinste in colectia mea.
NOU
Aceeasi poveste cu blugii. Blugi (blue jeans) negri.
NOU
Primii mei adidași Adidas au fost cu doua numere mai mari, erau 34 și eu purtam 32. Mi i-a luat in a patra, către final, dar nu aveam cum să-i port. Abia peste un an, in a cincea, i-am luat la purtat. Nu știu cum v-ați simțit voi, dar eu am vrut să treacă anul ăla într-o clipă, doar să pot folosi adidasii. Am inceput folosirea lor la un concert Angela Similea, i-am dat flori pe scena. Eram mîndru de adidașii mei Adidas roșii, mai mari cu un număr. Nu loveam mingea cu așa ceva, la școală pur și simplu ramineam spectator la miuțele din curtea scolii. Treaba e că odată cu folosirea lor, am intrat și într-o perioadă de creștere rapidă a piciorului, iar anul următor erau ficși și după încă 6 luni mă stringeau. I-am băgat la fotbal, sa nu fie pagubă. Eram cel mai tare din parcare, boss de boss ce-și permitea să rupă la fotbal adidași Adidas roșii. Au murit cînd una din tălpi s-a jupuit complet de la un șut ratat cu pământul. Doi ani am purtat adidașii. Prea puțin. Următorii au fost albi, dar nu aceeași calitate.
NOU
Forever Nike! 😀
NOU
Acum radem si glumim, dar ati vazut la ce preturi au ajuns adidasii Adidas … si adidasii in general. Practic plimbandu-ma prin Mall intr-o zi am observat acest trend la tineri unde adidasii incep de pe la 700-800 de lei in sus, AF-1 fiind asa un entry level maxim… Nu e rau deloc, atat ca e foarte disproportionat.