Sunt momente, câteodată, când am impresia că am o genă recesivă, ceva canin, pentru că, înainte de a se petrece cutremure, încep să fiu lejer agitat, din motive care îmi scapă și mintea începe să evalueze punctele de rezistență din casă. Absolut niciodată nu m-au înșelat chestiile astea, cîteodată am reușit să scriu pe facebook de ele, deci aveam și martori. De vreo câteva zile simt din nou senzația aia, dar nu sunt neapărat sigur, pentru că nu trec prin cele mai plăcute momente ale vieții mele și e posibil ca anxietatea să fie de altă natură.

Dar, ca idee, în cazul în care s-ar întâmpla un cutremur grav, din care ați și scăpa și nu ați muri ca un șobolan, așteptând salvatorii lui Yasser Arafat, sunteți pregătiți pentru un asemenea eveniment sau sunteți ca românul, aia e, se întâmplă, se întâmplă, doar nu mi s-o întâmpla tocmai mie?!

Aveți mașina la o distanță oarecare de bloc? Aveți tot timpul plinul făcut, pentru că nopțile sunt friguroase, iar accesul la un adăpost al primăriei nu e neapărat garantat de cineva? Țineți, în mașină, pătură, buiotă, apă, un mic emergency kit pentru necesitate?

Știu că tentația e de a râde. Dar țineți minte, omul care doarme cu o macetă e caraghios tot timpul, exceptând o dată. Și un cutremur, la fel ca în 77, e pe vine, nu e chestie de dacă, ci de când. Iar în situația actuală, când spitalele sunt deja dezastru, serviciile de urgență lucrează doar pentru nătărăii anticovid și statul e condus de PNL, deci incapacitat, cel mai bine e să fiți pregătiți dinainte.

Daca va place ce scriem, daca va place cum scriem, daca stiti ca am ramas din ce in ce mai putini oameni verticali si cu coloana, puteti sustine munca noastra.