Contul meu
Ca să nu existe dubii, eu cu soția mea suntem la nivelul încredere totală (cel puțin așa cred eu). Avem acces la tot ce înseamnă telefoane, mailuri, conturi sociale etc. Nu ni le verificăm reciproc, tocmai pentru că avem încredere, dar, la nevoie, avem acces reciproc. Desigur, la mine e chiar necesar să am acces la conturi curate de facebook, la câte zuccuri iau.
La fel, nu ne formalizăm dacă avem de mers undeva singuri, pur și simplu mergem, fie că e party sau înmormântare. Desigur, pentru că ne iubim reciproc, preferăm să mergem în 2, mai ales că suntem la fel de introvertiți și nu ne simțim bine mult timp singuri cu persoane străine, fie ei și amici sau vagi amici. Dar dacă e nevoie, mergem și singuri. Tocmai pentru că încredere, pentru că ea știe că, datorită jobului, pot avea acces la cărniță proaspătă când vreau eu (DAR NU VREAU) iar eu știu că ea, fiind cu 15 ani mai mică decât mine, probabil poate pleca și ieri, dacă ar vrea.
Dar sunt curios cum sunt alte relații, pentru că știu cazuri de alea în care telefonul e sfânt, ea nu se atinge de el, dar el ar vrea să aibă acces la al ei, el nu are voie la telefonul ei, ea nu are voie să iasă în oraș cu prietenii, chestii de astea pe care nu le prea înțeleg, dar sunt dispus să le ascult.
NOU
La fel și aici, dar cunosc cupluri cu amprente și face recognition și toate metodele de securitate puse pe device-uri. Care se suna reciproc înainte sa ajungă acasă cu vreo 15 minute și tot asa, pe principiul sa nu ne invadam intimitatea. Eu nu am jena din asta, ne-am văzut unul pe altul în ipostaze horror dpdv fizic și psihic de când suntem împreună, am fost și imobilizata la pat at some point, nu știu în ce posturi intime poate sa ma găsească sau sa îl găsesc acasă astfel încât să fie nevoie sa anunț înainte sa vin.
La noi exista și o aplicație de familie instalata cu localizare în timp real, avem cele 2 telefoane personale și celelalte 2 de munca băgate în rețea, vedem oricând oriunde suntem dacă vrem. Am instalat-o pentru ca la un moment dat am avut un an în care umblam cu 3 telefoane dupa mine (nu nu suport dual sim-urile și trebuia sa raspund diferit la fiecare dintre ele :))) și le rătăceam des, asa ca le găseam cu aplicația aia. Între timp a fost utila și pt noi sa știm unul de altul și nu deranjează pe nimeni. Acces 100% la orice cont online o fi existând, mailuri, laptopuri, nu înțeleg ce e de securizat intr-o căsnicie unde practic viata este la comun, cum dracu separam telefoanele și conturile și tot. Ne leagă și munca pe multe planuri din astea și trebuie acces din ambele părți atat la conturi de mail cât și la conturi bancare, dar orișicât, nu as putea funcționa altfel.
Ps: dezavantajul la stilul asta de convietuit este ca nu am reușit niciodată sa ne facem cadouri surpriza unul altuia. Mereu, dar mereu s-au descoperit înainte. Sau s-a aflat după ce am dat de o tranzacție făcută din cont spre x comerciant, sau alte dude din astea de au stricat spiritul Crăciunului. :))
NOU
recomand revolut, ca aplicatia e doar pe telefonul propriu
NOU
Ar fi mers dacă aveam o jumătate romantica, lui ii convine asa ca are scuza sa întrebe înainte ce vreau, eu am renunțat la idee pentru ca mereu îmi vine curierul când suntem amândoi acasă sau se apuca sa își comande singur ceea ce voiam sa ii cumpăr – moment în care îl opresc și ii zic ca deja e cumpărat. :)))
NOU
Sotul meu nu calatoreste foarte des, dar cand se intampla sa trebuiasca, are de facut drumuri foarte lungi cu masina. Ceea ce pe mine ma streseaza la maxim, ca nah, stim cu totii ce e pe drumurile din tara noastra. Si cand pleaca din tara, cu atat mai rau, imi fac tot soiul de scenarii prin cap ca daca pateste ceva pe undeva, cat o sa-mi ia mie sa ajung acolo s.a. Ce sa fac, asta sunt, nu pot controla stresurile respective. Imi vine sa-l sun din ora in ora, ceea ce evident e enervant, dar mi se pare si periculos, ca poate fix eu ii distrag atentia cu telefoanele mele si taman atunci se intampla un accident (crazy person, I know). Asa ca mi-a pus pe telefon aplicatia de GPS pt masini pe care o au la job, sa ii pot localiza masina oricand, oriunde. Si ma calmez instant. Deci se poate spune cu certitudine ca nu avem prea multe secrete. Parole, conturi, laptopuri etc., idem, fiecare stie parolele ceiluilalt, nu ne verificam niciodata. Doar eu cu faza cu condusul masina sunt obsessive, dar nu e neincredere, e stress pt siguranta lui. 😀
NOU
@Deea, Nici asa nu e bine, poate omul trage intr-o parcare pe marginea drumului sa se relaxeze si el putin iar tu deja incepi sa te gandesti la ce e mai rau!
NOU
De cand stiu ca am optiunea aia cu GPS-ul, nici nu mai mai prea stresez, nici nu o prea folosesc, so it’s OK. Acum mai trebuie sa-l rezolv pe fiu-meu cu o aplicatie pe telefon, sa-l pot localiza, si is om linistit. 😀 Incerc sa lucrez la psihic ca sa mai nu pic in extreme din astea, dar e tare greu, sincer.
NOU
Poate suna sa nu găsească un amant, amanta acasa, sa aibă timp sa plece
NOU
@cosmin, da, probabil, asa funcționează ei, fiecare cu ale lui. :))
@deea, Life360, instalați aplicatia și vedeți real time unde sunteți toți între voi, e moka. Mai da rateuri uneori de câteva sute de metri, dar e suficient sa iti faci idee unde umbla fiecare. La un moment dat când eram amândoi cazați undeva, pe mine ma arata la 2 străzi distanta dar în fine, se actualizează când dai un refresh.
NOU
Scuza-ma, ca nu am de unde sa stiu exact cum e relatia voastra si nici nu prea sunt eu in masura sa vorbesc de relatii, DAR … 🙂
Citind comentariul asta imi amintesc ca intr-un articol mai vechi spuneai ca el nu prea mai are prieteni, ca “nu mai vrea el” si oarecum ii scoteai pe aia vinovati, ca nu i-au inteles “noua lui viata”. Iar acum aflam (dramatizand putin) ca ii stii toate parolele, te uiti peste tot ce-si cumpara si i-ai pus dispozitiv de localizare pe telefon. Adica, iti dai seama si tu cum suna …
NOU
:)) asa cum nu înțeleg eu modelul de căsnicie ferit cu parole separate, nu ai cum sa înțelegi modelul asta. Ai combinat 2 subiecte complet separate ca să scoți un vinovat.
Nu ii știu toate parolele, ne știm toate parolele. Nu ii verific tranzacțiile, ne vedem reciproc tranzacțiile pentru ca shareuim conturile. Nu i-am pus dispozitiv de localizare pe telefon, ne-am băgat toate telefoanele intr-o aplicatie de localizare pentru ca nu avem ce sa ascundem unul de altul și uneori ne este utila. Vezi diferența între ce zic eu și ce zici tu? E o nuanța importantă. :))
Mai întreba cineva mai jos ca e chiar curios cum decurge o conversatie în care doi inși ai unui cuplu își spun unul altuia parolele. Dacă exista un T0 în care se întâmplă asta, un punct în care se decide acest lucru și se face schimb de parole, aia e clar cu intenție de verificare și cu gelozii bolnave. Nu cred ca intr-o relație sănătoasă exista o discuție pe care sa o tina cineva minte: ia și notează, asta e parola mea, da-mi parola ta. Ar fi dubios.
Dar nene, dacă îmi uit telefonu în living și vreau sa dau un telefon, mi se pare de cacat sa trebuiască sa ii trag degetu’ sa bage amprenta. Dacă mi-e lene sa ma ridic sa îmi iau laptopul de pe masa sa intru pe arhiblog și al lui e lângă mine, doar n-o sa-l chem sa își scrie parola și eu sa ma uit în alta parte ca un casier când își baga clientul PIN-ul la POS. :)) Dacă vrea s-o sune pe ma-sa și telefonul lui e GPS sau descarcat sau orice, nu trebuie sa imi ceara parola, are direct amprenta lui la mine pe tel salvata. Etc. Parolele și toate rahaturile astea au devenit comune cu timpul, au decurs din situații din astea banale de viata, și niciunul din noi n-a avut vreodată o jena sa împartă informația asta sau sa își schimbe parola după ce a umblat altul. Asa functionam, nu îmi pasa dacă îmi tine telefonul, dacă îmi intra pe laptop, dacă vede ce cumpăr, dacă știe unde sunt. Pentru că știe oricum, de la mine. Suntem prieteni foarte buni. Cei mai buni. Ăștia de au tendințe de control freaks desigur ca își imaginează ca ne furam telefoanele între noi și citim mesajele pe veceu, ca probabil voi asta ați face fiind în relații cu oameni în care nu aveți încredere dacă ați avea parolele lor. Parolele nu le știm sa ne verificam, le știm pt ca e penibil sa vreau sa plătesc ceva cu telefonul lui și sa alerg cu el la POS pana se stinge ecranul. People, wtf.
NOU
fair enough
NOU
La fel. Parole, acces la diverse pt amandoi, imputerniciri pe conturi si de o parte si pe alta etc. Nu contabilizez cand pleaca pe ici pe colo si viceversa. Avem niste joburi semidinamice as zice. Si eu ma plimb si ea. Gelozia si lipsa de incredere nu ar trebui sa existe intr o relatie.
NOU
avem acces in sensul ca avem acelasi cod la telefoane pentru deblocare de exemplu. dar prefer sa nu umble si nici eu la ea.
nu fac prostii dar sunt lucruri care stiu sigur ca ar deranja-o gen poze cu gagici de mai demult (am obiceiul sa nu prea sterg nimic) decente… dar tot sunt gagicile sexy. sau discutii la fel de decente dar care nu i-ar place pentru ca sunt cu gagici sexy.
in rest nu exista restrictii de iesit sau stat acasa… nici din partea mea nici din partea ei dar avem obiceiul sa ne anuntam ca iesim sau cu cine.
eu mai merg la pescuit singur ea mai merge la strand sau prin oras cu sora-sa… dinastea 😛
plus inerentele deplasari de serviciu… ale amandurora. nu ne stresam unul pe celalalt 😛
datorita joburilor teoretic am putea avea acces la emailuri de serviciu practic e f bine sa intrebam inainte.
ambii lucram cu highly confidential documents si avem incompatibilitati de ce informatii ne putem atinge si ce nu.
NOU
Uneori am nevoie sa intru pe un cont de-al sotului, ceva minor. Are aceeasi parola peste tot, fie facebook, fie hbo (i know, i know). N-a fost data sa nu trebuiasca sa mi-o aminteasca.
Deci eu zic ca stam bine.
NOU
Full acces la tot ce inseamna conturi, mailuri, parole, banca, etc. Partea cu cadourile e intradevar naspa – mai si lucram amandoi de acasa si apare produsul la care te-au uitat in remarketingul partenerului – e foarte misto sa auzi ” …vrei sa-mi iei de ziua mea o [insert item here] ?” iti cam taie elanul, ca nu-ti amintesti tot timpul de navigare incognito.
Nu-mi inchipui cum ar fi sa trebuiasca sa-ti securizezi device-urile ca Fort Knox fata de pereche. Oricum lucram cu informatii sensibile (bancar, de business, GDPR) asa ca toate device-urile sunt super securizate, dar avem acces reciproc pe ele.
NOU
Full acces. Desi nu mă pasionează sa vad ce are pe tf…etc
NOU
Ca tine si ca restul celor care au comentat pana acum – acces complet incrucisat la toate conturile, social media si bancare, aceleasi parole, etc.
Grup comun de prieteni, foarte restrans., socializare aproape exclusiv acasa la noi sau la prietenii de familie, calatorii dese in 2, amandoi lucram remote de ani buni.
Regret ocazional iesirea in mediu clasic – club, terasa pana tarziu dar imi amintesc ca locuiesc la porumb si prefer sa nu platesc aiurea 2 uber/taxi pentru niste pahare de X pe care le pot servi in conditii vast superioare acasa.
Toate astea fac ca increderea sa fie 100% pe parcursul relatiei si ulterior casniciei, deci avem amandoi vreo 10 ani in care nu am fost decat de 2 sau 3 despartiti mai mult de 6 ore unul de celalalt.
NOU
Tine bine de ea ca e valoroasa, v-am vazut Sambata dimineata in Ikea si ea purta copilul in brate mai peste tot. Mai ca nu te-am recunoscut doar cu 1 copil pe langa tine…
NOU
nu vrra diavolul sa stea cu mine
NOU
Pai nici io nu l-as fi recunoscut dupa atatea luni de sala…
NOU
Tinand cont ca in momentul in care inscriu aceste randuri, eu ma aflu in Bucuresti iar ea in Londra, cred ca stam destul de bine :)) . Uneori ne intalnim acolo, alteori pe undeva pe la mijloc, alteori la ea prin Ucraina si mai rar pe la mine pe meleaguri aici, ca nu halesc fel si fel de vagi prietenasi si rude care ma freaca cu ” adu-o si tu aici sa o vedem si noi ” de zici ca vor sa le arat cine stie ce telefon nou cumparat.
Suntem impreuna de 3+1 ani ( e inside joke ca anul ala +1 a fost la inceput, veneam amandoi dupa alta relatie lunga si desi nu eram ” oficial ” impreuna ne comportam deseori ca si cum am fi fost ), ne avem parolele la absolut orice cont, ne putem verifica oriunde si oricand.
N-avem retardari d-alea cu ea sa nu dea follow sau like la nu stiu ce baiat sau eu invers sa nu dau follow si like uri la cine stie ce bunaciuni ( daca sunteti atat de psihotici, voi sau partenerul, incat sa va panicati ca veti fi inselati doar pentru ca unul din voi apasa un buton pe o aplicatie care apreciaza o poza sau urmareste un profil, mai bine despartiti-va, ca ajungeti sa va inebuniti unul pe altul si oricum increderea intre voi este la -1% ), nu ne verificam cu cine iesim afara pentru ca amandoi stim in ce cercuri ne invartim atunci cand nu iesim cu ai nostrii comuni .
Culmea, ca sa zic, nu ma consider exact un om super zen sau super relaxat, au mai fost cazuri inainte, sa am puseuri de neincredere sau gelozie, nu ma consider exact un om care are incredere in oricine, dar aici niciunul dintre noi nu are instinctul asta.
Oricum, din 2012 incoace am avut doar 2 relatii si am fost doar cu 4 tipe, apropo de articolul trecut despre ” cum agatati ” –> nu mai stiu cum sa agat :))) nu mai activez in domeniu si daca ar fi sa ies din nou ” in piata ” ar trebui sa reinvat multe chestii de la 0 . Mai ales ca niciuna din tipele enumerate nu au fost romance.
P.S. Chiar ma gandesc uneori, fucking hell, n-am mai fost cu o fata romanca din clasa a 11-a, la momentul asta nu stiu, nu ma identific cu romancele, pur si simplu nu m-as mai vedea intr-o relatie cu vreuna, sa incep cu dulcegarii si romante si vorbe de duh in limba materna :))) ” te iubesc dragostea mea papusa mea ” bleah mama cum suna
NOU
“Oricum, din 2012 incoace am avut doar 2 relatii si am fost doar cu 4 tipe”
E firesc, din moment ce in 2012 aveai 12 ani.
NOU
In timp ce toti ceilalti l-au banat, unchiul Cetin continua sa-l tina pe baietasul asta in brate…
Spune-mi … cine iti comenteaza pe blog, ca sa iti spun cine esti ?
To each his own …
NOU
Glumeam ba, calm your titties 😀 La 23 de ani ar trebui sa fi avut deja un simt al umorului bine dezvoltat.
Uite, tu comentezi aici, deci e clar ca prestigiul blogului e la cote nemaivazute.
Prin contrast, eu exist doar ca sa te pun in valoare mai bine.
NOU
Ii știu codul de la telefon și ea pe-al meu, dar cam atât. Restul nu m-a interesat.
Conturi bancare separate, ca sa ne putem face surprize.
Parola de la mail și facebook? Who cares? Chiar ma intreb cum a decurs conversația în care s-a făcut schimb de parolele de Facebook intr-un cuplu.
Si inca ceva. Voi nu aveți 2FA la mail si faceboook? Ce face partenerul sau partenera doar cu parola?
NOU
Decât cu prezervativ.
NOU
Cand ne-am cunoscut eu aveam 19,el 21.acum eu am 30,el 32:))
Cred ca ii stiu codul,nu ii stiu parola la fb,dar nici nu am cerut asta niciodata,nici el,dar nu m-ar deranja,impartim si contul,de fapt cardurile stau mai mult la el pentru ca el face cumparaturile si plateste cam tot ce trebuie.
Sincer m-ar deranja sa imi umble in telefon(si nu numai) dar nu din cauza ca am ceva de ascuns,ci pentru ca maica mea e genul de persoana care este mega bagacioasa si tine neaparat sa stie ce e in fiecare sertar,portofel,geanta etc pur si simplu trebuie sa stie tot,iar asta ma marcheaza inca
Realizez ca imi sare tandara numai daca cineva,inclusiv sotul,cauta ceva fara sa ma intrebe desi nu am nimic de ascuns,dar lucrez la treaba asta
In rest avem incredere unul in altul,suntem antisociabili:))),ne place sa mergem singuri in vacante sau maxim cu inca un cuplu pe stilul nostru,sa iesim singuri si in oras,si la film,oriunde…tocmai ca o am pe mama,mi-am dat seama cat poti sa enervezi pe cineva cand il cicalesti,plus ca am crescut impreuna,am trecut si prin bine,si rau,cred ca suntem bine
Totusi ceea ce nu ne-a invatat nimeni si am invatat singurei(eram si mici) este comunicarea,cat de mult conteaza sa comunici mereu cu cel de langa tine si sa ramai atent(nu in sensul de cautat dovezi,atent la starea partenerului,la nevoi,dorinte etc) si implicat pe termen lung.din punctul meu de vedere fara comunicare si implicare nu prea se poate
NOU
Eu cred ca increderea se rezuma la mult mai mult decat accesul la banca/social media, supravegherea mascata sau lipsa preocuparii ca o sa intre dansa intr-ansa.
Este vorba in forul interior, mai ai curaj dupa experiente naspa sa ii faci loc celuilalt sau esti mereu in garda, te atasezi cu adevarat sau ai o retinere ca sa nu suferi “in caz de”. Chestii pe care celalalt nici nu le va banui vreodata.
NOU
Aaa, acum am inteles, ai putea avea acces la carnita tanara datorita jobului “Tati gateste”!
NOU
coduri, parole emailuri, conturi bancare, stim tot unul despre celalalt. m-a interesat vreodata ceva din informatiile lui? never. nu-mi bat capul sa imi fac scenarii, am incredere in el.
chiar zilele trecute am donat doua telefoane vechi nokia ale domnului, am sters instantaneu toate sms-urile fara sa ma uit, nu m-a interesat nimic.
NOU
Deci asa e cu increderea in cuplu ? Acces la conturi parola de facebook si acces la telefoane ?
Verificari pe gps etc ? :))) lol
Mai urmeaza sa ziceti ca primiti si desfasurator la apelurile de telefon.
NOU
Nici nu trebe ca daca au parola la conturi, inclusiv vdf sau orange ai acolo desfasurator…
NOU
Apai acum probabil ca as avea acces si la desfasuratorul ala, cu usurinta, daca as vrea, ca pe numele meu is abonamentele, eu platesc facturile de telefon. 😀
NOU
@romeo yep dar ei au incredere.
NOU
Eu nu inteleg nici asta cu parolatul si conturile bancare separate nici pe aia cu verificatul si ochii in paishpe. (Ok, si noi avem conturi separate dar avem doua carduri pe ele). Sincer eu nu sunt deloc interesata sa investighez nimic, boss daca se petrece ceva, i dont wanna know, daca aflu am inchis colaborarea. Asta e tot ce trebuie comunicat. In rest e treaba lui daca e om sau limacs. Daca e limacs macar sa fie limacs destept si sa nu imi strice zen-ul. Dar sa stau sa fac pe SRI-ul…aint no one got time for that shit…
NOU
“suntem la nivelul încredere totală(cel puțin așa cred eu)”
deci n-ai incredere totala ca ea are totala incredere in tine.
mda, semantics.
NOU
Acces nelimitat la orice. Finante, conversatii.
Ne mai ciondanim cateodata pe ce vrem sa cheltuim banii, dar pana la urma rezolvam amiabil.
Am o poveste, cu colega de serviciu, casatorita cu individul, care s-a imprumutat de la sot pentru a cumpara masina, stransese singura cam 10.000 eur si ii mai trebuiau 5000. Au stabilit clar termenii imprumutului, suma returnata lunar, etc.
NOU
Ma intereseaza o singura parola a lui: aia de Netflix.
In rest, nu am cerut nimic si nici nu imi doresc sa stiu. E intimitatea lui si m-as simti ultimul om sa o invadez.
NOU
Mie imi suna putin ciudat “intimitatea lui/a mea” cand suntem un cuplu de n ani.. si mai avem si copii. Ce intimitate… mai “intima” decat ce avem noi poate exista in afara cuplului? Intreb sincer, nu ca sa contrazic sau enervez. Poate am trait in minciuna pana acum si vreau sa ma trezesc :))
NOU
@Alta – cum zicea Orwell, “Nimic nu-ţi aparţine în afară de cei câţiva centimetri cubi de sub ţeastă”.
Si noi doi avem momente in care vrem sa fim singuri cu gandurile din dotare si e sanatos asa. Altfel duce la pierderea identitatii si la tot felul de probleme mai nasoale pe termen lung.
Cine vrea sa insele, poate sa o faca, avand o hoarda de detectivi si 3 soacre atasate permanent de fizicul din dotare. Nu-i nevoie de verificat parole, conturi, desfasurator de telefoane.
NOU
Intimitatea mea și a lui poate să însemne că el iese cu băieții la bere, fotbal și pescuit, iar eu cu fetele la cafea și shoping. (Cândva am avut o colegă care susținea că ea se duce peste tot cu bărba-so și îl ia cu ea peste tot unde merge ea, chiar dacă eram tânără și fraieră, tot mi s-a părut o prostie).
Chiar dacă ne cunoaștem după atâția ani și pe față și pe dos, nu înseamnă automat că țin morțiș să-mi citească bârfele cu cea mai bună prietenă.
Chiar dacă mi-a ținut părul când vomam în sarcină sau i-am pus plosca când a fost imobilizat la pat dracu știe pt ce, asta nu înseamnă că trebuie să mă cac cu ușa deschisă la baie, sau că mă pasionează să-l văd cum se scarpină în cur.
Cuplurile trainice și iubitoare ajung la un soi special de intimitate, dar asta nu ar trebui să însemne că se ajunge la reacții grobiene sau că cei doi ar trebui să înceteze să existe că 2 persoane distincte.
NOU
@alta Dacă omul meu nu ar exista și în afara relatiei cu mine, și nu ar fi o persoana completa si in afara pozitiei de tata si sot, nu l-as putea iubi.
M-am indragostit de el atunci cand nu era nici tata, nici sot, si m-as detesta daca partea aia din el s-ar atenua pentru ca este acum parte dintr-o familie.
Intimitate inseamna si serviciul lui, discutiile cu mama si sora lui, discutii cu prietenii, filmele la care se uita, poate pornul pe care il consuma si pe care nu tin neaparat sa il cunosc.
Comenzi online, discutii pe forumuri, interese si hobby-uri. E viata lui privata, tinuta pe mailuri si in telefon. Ce treaba am eu cu ea? Si de ce ar trebui sa cer acces la ea?
Ne-ar face asta un cuplu mai complet, sau nu cumva ar crea o codependenta patologica?
NOU
Nu confundati intimitatea cu identitatea, unicitatea.
NOU
Nu o confundam.
NOU
Ne stim parolele dar umblam foarte rar cu telefonul celuilalt (daca nu il avem la indemana pe al nostru). La fel si cu cardurile. In rest, la furnizori si alte chestii din astea nu se baga (si la internet banking ii fac eu treaba). Chiar mi-a spus odata ca ar trebui sa ii scriu parolele undeva, ca daca dau coltul habar n-are cum sa plateasca facturile si sa dea contorii pe la utilitati. De cand ne-am casatorit (implinim 30 de ani anul viitor) am avut incredere totala unul in celalalt si nu ne-am sunat niciodata sa ne verificam sau sa anuntam daca venim acasa mai devreme. Nu avem secrete si nu am avut niciodata surprize.
NOU
valeu, 30 de ani???
NOU
Și a mea e în aceeași situație, eu plătesc toate taxele și facturile, ea e pe lângă . Nici nu cred ca știe unde avem utilitățile, mai ales ca le-am schimbat recent .
In schimb, amândoi avem parole, face id și amprente la telefon pt securitate, dar pinul îl știm amândoi la celalalt. Dacă cineva îmi fura telefonul și nu am pin sau ceva, poate face plăti la greu .
Nu me verificam telefoanele, nu avem ce ascunde. Le mai luat din când în când, pentru ca suntem pe unele grupuri numai singuri și e interesant ce mai zice lumea pe acolo .
Împreună de 16 ani, căsătoriți de 9.
NOU
ăăăăă, una din băncile la care am cont şi aplicaţie de banking nu a permis instalarea aplicaţiei pe telefon până n-am băgat ceva de securitate (PIN, amprentă, zig-zag, ceva). pur şi simplu nu se instala aplicaţia, am sunat la call-center, m-a lămurit cineva. am pus PIN.
am la pin-uri şi parole de căpiez, dar e ok pt moştenitori, sunt toate scrise într-o agendă. 🙂
NOU
Nu-mi stie aproape nicio parola. Pentru ca nu le tine minte. Nu le tine minte nici pe’ale ei … Dar stie codul de acces la telefon.
Si daca ar sti ca imi salvez parolele in chrome …
NOU
Bre, numa io nu inteleg cum sta treaba cu “am incredere totala, de-aia ii stiu toate parolele si i-am montat GPS pe masina” ?
Ca la mine da cu virgula maxim.
Singurul raspuns care dovedeste incredere a al Maddamei, si are al naibii de dreptate…
Nu de alta, dar suntem oameni in context social si sunt tot felul de tachinari care apar in viata si pot fi intelese prost de catre un partener nesigur fixat pe o idee…
Live sau in scris, “full disclosure” devine doar samanta de scandal si “blue car effect”.
E plina lumea de flirturi doar “de fun”.
Ne exersam toti puterea de seductie si suntem indeajuns de maturi sa testam terenul fara sa devina si tango orizontal. Ajuta la moral si la motivarea de-a nu deveni anesteziat complet.
Personal cred ca secretul unei relatii reusite e exact ce spune Cetin: cand ambii parteneri sunt eligibili, relatia devine o problema de alegere, nu una de “captivitate”
Voi prefera intotdeauna o femeie care sta cu mine din convingerea ca sunt cea mai buna alegere pentru ea si ea pentru mine, nu de frica vreunui desfasurator.
Doar ca sa te fereasca mniezo’ de un partener din asta cu increderea in sine sustinuta de track-ul GPS…..
NOU
Aia-i.
Eu cred ca iubirea adevarata nu e aia “nu pot trai fara tine”. E “pot foarte bine trai fara tine. Dar NU VREAU”.
NOU
“POT fara tine, dar NU VREAU”
Doamnelor si domnilor, iata cuvintele care-ar face vanzarile de pui de pisica sa ajunga la un minim istoric si ar lovi catastrofal in veniturile psihoterapeutilor si a pick-up artistilor inchipuiti de ambe sexe…
Fix asta.
NOU
Eu nu prea am avut relatii. Cand s-a intamplat, am fost intotdeauna ala mai implicat, fiindca nu as intra intr-o relatie fara sa fiu in limba dupa tipa respectiva. Astfel, am fost intotdeauna gelos si posesiv, lucru care, evident, a functionat impotriva mea. Sper ca incet-incet sa ma mai maturizez din punctul asta de vedere.
Cred ca obiceiul asta mi l-am format in liceu, cand eram intr-un anturaj cu baietii “smecheri” si pt aia erai un fatalau daca “femeia ta” schimba doua vorbe cu alti baieti, in schimb pt ei era normal sa se futa cu altele, etc. Eu nu eram asa si de inselat nu am vrut sa insel niciodata, dar ca sa nu fiu “ultimul fraier” am incercat macar sa controlez tipa cu care eram, ceea ce a esuat spectaculos, ca era prea frumoasa, matura si desteapta pentru mine. De unde eu vroiam sa o controlez, am ajuns complet sub papuc (cinste ei ca nu a abuzat de puterea pe care o avea asupra mea) si apoi parasit, ceea ce mi-a produs si mai multe insecuritati peste care inca nu am trecut in totalitate.
Nu sunt de acord cu parole comune si chestii din astea, consider ca trebuie sa ramai propria ta persoana. Oricat de gelos as fi, telefonul ei e sfant si nu m-as atinge de el. Ma rog, vorbind din experienta mea limitata de burlac.
NOU
asta cu posesivitatea am experimentat-o si eu. dca lucrezi la asta, dispare, odata cu varsta
NOU
sincer, ca femeie, mi s-ar părea aiurea un partener de genul ăsta. în funcţie de gravitate, aş merge până la a părăsi individul, în sensul de a-l lăsa pe el, nu de a mă duce cu altul.
nu iei o femeie când are 5 ani, din pădure, să nu aibă niciun fel de trecut social. Habarnam mai sus zice bine.
pt mine, decât să mă frece un tip la melodie pentru orice discuţie cu un coleg, pentru orice like dat de un bărbat, pt orice discuţie on-line cu un bărbat (să zică Cetin ce discuţii aveam pe chat 🙂 ), prefer să mă frece la cap doar pisicul (şi în altă parte dildo-ul 🙂 ).
NOU
ohohoho:))))
NOU
@Ady-p Sunt de acord, nu-i ok sa fii ca mine si mi se pare normal ca am fost trimis la plimbare din cauza asta, nu port pica nimanui. Am si eu destule de oferit si nimeni nu-i perfect, dar adevarul e ca o femeie de calitate n-are niciun motiv sa accepte astfel de rahaturi.
Bine, nu (mai) sunt chiar asa salbatic, probabil Cetin are dreptate si se mai atenueaza o data cu varsta, daca faci si un efort in sensul asta.
NOU
Nu am niciun cont comun, nu cunosc nicio parola, nu am nicio amprenta salvata, reciproca fiind la fel de valabila. Punctual mi s-au spus coduri pentru a rezolva cate o problema, insa le-am uitat instantaneu. Nu ma intereseaza pentru ca sunt convinsa ca daca cauti, gasesti si ce anume cauti, aia gasesti. Asa cum eu flirtez asa, de dragul de a o face, fara vreun gand sa merg mai departe sau sa fiu serioasa in demersurile astea, presupun ca si el o face si n-are sens sa imi fac viata amara pentru toate prostiile. De-ar fi sa existe vreo intentie serioasa din partea mea pt ceva extraconjugal, as folosi un device separat si secret precum si conturi separate – nu ar sti nici naiba ce discut si cu cine. As face extra cont bancar de care nimeni sa nu stie. Numar de telefon secret. Social media secrete cu nume la oha.
Nu vreau sa stiu si nici sa mi se stie parolele, pentru ca sunt convinsa ca atunci cand stii detaliile astea n-ai ce gasi in afara de tampenii. The heavy stuff, daca exista, exista independent si n-ai nici cea mai vaga idee de ele.
NOU
Nu are nimeni o poveste gen: ‘aveam incredere nelimitata unul in celalalt, ne stiam tot, parole, etc. dar tot a gasit o cale sa ma insele fara sa stiu multa vreme’?
Si pana la urma asta cu stiut tot de la celalat, e incredere sau un acord de a-si potoli fiecare temerile, centura tehno de castitate ?