Friends

Fiica mea are 15 ani. L-a văzut cap-coadă de 2 ori.

Seinfeld anyone?

Vazut si revazut. E in top 3 seriale dintotdeauna. Si desi Cetin zice ca aia mai tineri nu il inteleg, hop si Ventor sa ne zica ca subt maxim 10 episoade memorabile. Mue ba.
Nu cred ca va mai fi vreun serial care se ca ridica la nivelu Friends, seinfeld, bundy
Pacat ca mash nu se gaseste pe nicaieri, era singuru care le facea concurenta

Nu ca nu mi-a placut , dar nici pe spate nu m-a dat si n-am inteles niciodata cum de a avut succes, cel putin in perioada in care a mers umar la umar cu “Seinfeld”. In anii 90, am vazut pe ProTv si pe Antena sitcom-uri care au facut istorie: “M.A.S.H.”, “Taxi”, “Cheers”, “Frasier”. “M.A.S.H.” a fost un fenomen, pentru cei care-si mai amintesc inceputurile cablului si ale Pro-ului, la noi. Si pentru mine a fost, pana cand am vazut filmul din 1970, de la care a pornit totul. Dupa aceea, serialul mi s-a parut conformist si plictisitor. In “Taxi”, i-am putut vedea pe DeVito si Cristopher Lloyd dand din coate sa ajunga vedete si pe Andy Kaufman, pe care lumea il stie mai mult interpretat de Jim Carrey, in “Man on the Moon”. In “Cheers” a debutat Woody Harrelson, iar Kelsey Grammer a facut un asemenea rol, incat producatorii au creat un alt sitcom, pentru personajul lui, “Frasier”. Toate serialele astea au avut momente care te faceau sa te bucuri, pur si simplu, ca traiesti, ca esti bine si ca iti permiti sa pierzi vremea uitandu-te la ele. Au avut poante geniale si momente de interpretare care ar fi luat Oscar, intr-un film de o ora jumate. Si au avut siruri intregi de episoade in care simteai ca unor actori le fusesera refuzate cererile de majorare a onorariilor, ca scenaristii lucrasera in paralel la niste proiecte care le erau mai dragi si auzeai, pur si simplu, cum se dadeau producatorii cu capul de masa, nemaistiind cum sa resusciteze serialul. “Seinfeld”, pentru mine, a fost un soc! Era o alta abordare, un alt umor, o alta problematica! Teme tabu au fost puse pe masa intr-un mod care i-ar fi facut sa rada si pe aia de la Inchizitie. Lucrurilor nu li s-a spus numai pe nume, dar li s-au mai dat si porecle, ca sa zic asa. Eu am crezut ca, dupa “Seinfeld”, sitcomurile nu vor mai putea fi la fel ca inainte. Cum sa vii dupa “Seinfeld” cu vechile banalitati?! Pe cine ar mai putea interesa, pe cine ar mai face sa rada? “Friends” a fost cel care a readus lucrurile la status quo ante. Ba da, se poate in continuare si asa! Trei gagicute misto, trei tipi simpatici. Temele tocite de sute de ori pana atunci: tocilarul indragostit de cheerleader-ita, mireasa fugita de la altar, afemeiatul care isi urla, de fapt, neimplinirea, el si ea care nu se suporta dar sfarsesc iubindu-se intr-o banalitate casnica, ei erecti si ele nepregatite pentru o relatie serioasa (… pe bune?!). Toate cliseele prafuite au fost scoase ba din decolteul lui Jennifer Aniston, ba de sub fusta lui Courteney Cox, ba din prohabul lui Matt LeBlanc. Deci, se poate in continuare asa? Ma uit la “Two and a half men” (dupa concedierea lui Sheen), la “The Big Bang Theory” sau la “Rules of engagement” si, trebuie sa recunosc, infrant: da, se poate …

Sunt 99% de acord cu tovarășul Mache .Nici pe mine nu m-a dat pe spate Friends comparândul cu serialele amintite de el . M-am uitat totuși la multe episoade pentru că atunci făcea parte din fișa postului – uitatul la tv . Nu conta ce tîmpenii erau pe ecran , tot timpul eram cu ochii acolo .M-a prins flama la revoluția din ’89 pe care am văzut-o parțial la tv. Cred că mă uitam pe la 13-14 ani la emisiuni la care azi nu s-ar mai uita unii nici plătiți : Viața satului , Lumină din lumină , emisiuni cu dezbateri parlamentare ș.a. Că nu întelegeam mai nimic asta e altă poveste. Doar mama ne mai închidea “diavolul” .
Noi am fost practic frați de sânge cu televizorul , când a apărut netul eram trecut de 20 ani impactul nemaifiind la fel pe puternic .