Mă uitam la cocalarul ăsta țigan, cum a parcat în Cora. A ajuns, s-a dat jos, a dat la o parte stâlpii ăia și a parcat. A parcat pe 3 locuri de persoane cu handicap în modul cel mai agresiv, vizibil arătând că el e cineva șmecher, cu multe coaie. Bine, se știe, fiecare cioară pe limba ei piere, dar mă gândesc la altceva.

Parcă înainte de pandemie nu erau nici oamenii, nici ăștia, atât de agresivi. Ok, parcau aiurea, dar parcă nu așa, în frondă. Și în trafic, peste tot, se simte o agresivitate teribilă din partea tuturor, deja, dacă ai mașină mică, să ți se dea voie să intri pe o stradă circulată este o aventură, simți vizibil ura celorlalți și îi vezi cum accelerează, sperând să te lovească și să îți arate ce greșit ești pe lume.

Nu știu, poate mă înșel, dar eu așa simt lumea din jurul meu. În același timp, până și eu, recunoscut pentru calmul meu olimpian, mă simt agresiv și scandalagiu.

Sper să treacă timpurile astea și să ne calmăm puțin.

Daca va place ce scriem, daca va place cum scriem, daca stiti ca am ramas din ce in ce mai putini oameni verticali si cu coloana, puteti sustine munca noastra.