Am încercat, de-a lungul timpului, să fiu echidistant, să nu las ca părerea mea despre omul cutare să afecteze opinia despre muzica sa, sau jocul actoricesc, în general am problema asta la artă, dacă mă pot separa în 2 entități, una care să aprecieze actorul, dar să disprețuiască omul.

Bine, din experiența mea, în puține cazuri actorii se ridică, dpdv uman, la nivelul capacităților actoricești exhibate. Foarte puțini. Majoritatea lor sunt niște gușteri care pot să spună 3 fraze din memorie, în rest, după ce îi treci de I am humbled, îți dai seama că sunt niște ipochimeni vai de capul lor. Vezi Robert de Niro, de exemplu.

Bine, mi-am dat seama demult că nu pot, atunci când mi s-a făcut silă de Tom Cruise, scientologia sa, mâncatul placentei fiică-sii și toate tâmpeniile alea. Sau când am realizat că Dan Puric, pe care îl apreciam în roluri de mim, pe vremuri, e un gunoi.

Mă gândeam la asta aseară, când am aflat că una din actrițele care mi-au plăcut în viață, Kirstie Alley, a dat-o în trumpizme. A fost foarte simpatică într-un film foarte vechi, cu John Travolta, Look who’s talking și rămăsesem cu simpatia, i-am urmărit cariera, decăderea, momentul când s-a făcut grasă cât Ozana Barabancea, chestii de astea.

Dar peste trumpism nu pot să trec. Să îl susții pe Trump înseamnă ori să ai un interes financiar masiv în schema sa mondială de devalizare, ori să fii foarte prost. Iar eu sunt prea ocupat.

Daca va place ce scriem, daca va place cum scriem, daca stiti ca am ramas din ce in ce mai putini oameni verticali si cu coloana, puteti sustine munca noastra.