Justiția pe care o apărăm

Nu stiu de ce, dar am senzatia ca toti actorii acestei povesti sunt de etnie tiganeasca, semianalfabeti, sau chiar analfabeti, ceea ce a starnit dezgustul tuturor celor implicati in procedura judiciara (poate doar procurorii diicot au fost motivati totusi), iar toata lumea a vrut sa scape de acest dosar.
Din cate se vede, s-au schimbat declaratii, probele au fost poate subtirele, iar pana la urma o condamnare se da pe probe, nu pe feeling.
In alta ordine de idei, multi magistrati provin acum si din facultatile private, au parcurs dubios, sunt slabi pregatiti, unii miserupisti, de aceea nu trebuie sa isi inchipuie cineva ca justitia e o fecioara neprihanita (lasati tastatura si mergeti in salile de judecata, sedintele sunt publice).
Cat despre aparatul justitiei, a plecat toata lumea pe fenta la vremea respectiva, isi inchipuia ca DNA (fostul PNA) este salvatore della patria, cand in multe instante, a actionat la ordin, a devenit politie politica pe vremea lui nea Traian, si si-a indreptat atentia doar spre coruptii romani, ocolindu-i cu gratie pe cei americani, francezi sau germani, de exemplu.

Justitia nu trebuie aparata, este constitutional o putere in stat, se poate apara singura, iar masura competentei sale este similara cu cea a societati romanesti.