Din tot grupul meu de prieteni, mai sunt 2 căsătoriți, unul dintre ei nemeritând fericirea primului divorț. În rest, toți sunt în concubinaje lungi de mulți ani, unuia i se naște un copil anul acesta, tot relație de prietenie, alții tocmai și-au reînnoit jurămintele de iubire, ei având 3 copii și relație de prietenie. Și asta nu doar în cercul meu de prieteni, ci cam peste tot văd oameni cu relații lungi, oameni deja trecuți de prima tinerețe, care aleg relația de prietenie vs căsătorie.

La o primă vedere, aș fi tentat să judec simplist și să spun că fac o alegere simplă, pentru a putea ca atunci când scârțâie ceva, să-și ia ghiozdănelul în spate și să plece unde vor. Dar nu e deloc așa. Oamenii aleg să aibă responsabilități multiple împreună, au afaceri, copii, obligații, tot ce decurge dintr-o relație pe termen lung.

Ba chiar sunt de lăudat, dacă te gândești ce oameni de rahat are românia și cum sunt priviți cei ce nu sunt în rând cu lumea, ce dezgust este aruncat în școli, de către angajați, ah, familie dezorganizată, de aia mama nu are același nume cu copiii, trist, și tot restul de mizerii caracteristice acestui minunat spațu carpato-danubiano-pontic balcanic. Adică chiar curaj de a te lua cu lumea de gât, la o adică.

Și totuși, ideea de căsnicie vă mai spune ceva?

PS: Dacă sunteți curioși de cum plătește Rusia crearea unui anumit climat în românia, vedeți aici

.

Daca va place ce scriem, daca va place cum scriem, daca stiti ca am ramas din ce in ce mai putini oameni verticali si cu coloana, puteti sustine munca noastra.