Nu credeam să văd vreodată un loc de joacă atât de colorat, atât de viu, de pasional, un strigăt al umănitații deznude la adresa naturii, o reîntoarcere poetică spre bază, spre nivelul în care comunicăm cu apa, cu pământul, cu aerul.

Da, se cacă una în parc.

Mulțumesc că ai citit postarea.
Poți să îmi susții eforturile cu o cafea pe Patreon ->

Alte articole din arhiva de aur