Scris de Joyanna

Vad uneori o mina de nemultumiti pe-aici: ba ca nu plac pozele de week-end, ba ca aia care scriu guest- posturi sint insipizi, ba ca prea multa politica, ba ca nu e destula cultura….
Copilasi, eu as zice sa aveti grija ce va doriti, ca s-ar putea sa se indeplineasca…
Povestea Grigore Bajenaru ca pe la sfirsitul secolului trecut era o cafenea pe Calea Victoriei, aproape de Capsa, numita Cafè de la Paix, dupa o cafenea celebra din Paris. Era un local de lux, in care poposeau trecatorii sa-si mai traga sufletul dupa plimbare si admirat vitrinele (fiecare dupa punga) . Aici obisnuia sa-si intilneasca amicii Ion Luca Caragiale (dramaturg, berar falit, fin psiholog al maselor, farseor)
Intr-o zi, sedea la masa impreuna cu citiva amici, sorbindu-si care frapèul, care marghilomanul, cind unul intreaba:
-Iancule, tu care le stii pe toate, de ce si-or fi botezat astia pravalia Cafè de la Paix, in frantuzeste? Nu puteau sa-i spuna neaos Cafeneaua Pacii?
-Eh, de ce? De moftangii! ca sa impresioneze clientela!
-Da’ oare o fi vreo asemanare intre asta si aia de la Paris?
-N-as crede! In orice caz, la aia n-ai sa poti bea o “turceasca” gingirlie cu coniac, ca la noi, asta e sigur!
– Ah, ce fericit as fi, nene Iancule, sa beau o cafea, cum o fi, frapè sau la filtru, la adevarata Cafè de la Paix , la Paris! Atit sa stau si eu la o masa, cit sa beau o cafea si p-orma sa plec, da’ sa stiu c-am facut treaba asta! N-as mai dori nimic altceva!
– Fugi , ma d-aici, ca glumesti, nu stii ce spui! raspunde Caragiale.
-Parol, coane Iancule! Nu-mi trebuie mai mult! Dar daca n-am posibilitatea… Cu ce bani?
-Si eu zic la fel! vorbi celalat amic.
-Dar ati merge daca v-as face eu cinste c-o cafea la adevarata Cafè de la Paix, in conditiile in care ati spus voi?
– Ba bine ca nu! Maninci, calule, ovaz?
-Bine, pregatiti-va atunci de plecare!!
-Cum??? Faci dumneata una ca asta pentru noi?
-De ce nu? Ce mare lucru e sa va tratez cu o cafea?
-Pai nu e numai cafeaua, nene Iancule… grosul e drumul, ca e scump al dracului ! De unde sa scoatem pitacii?
-Dar cine v-a pomenit ceva, nepricopsitilor, de drum? Cind va invita Caragiale la Paris sa beti o cafea , e de la sine inteles ca va plateste si drumul, nu? Ati uitat de mostenirea grasa care mi-a cazut pe cap?
-Ahh, asa da…. rasuflara cei doi usurati si fericiti
-Azi e marti, vineri plecam la Paris cu expresul.
Facute formele pentru calatorie, in dimineata stabilita cei trei urcara in tren.
-Spun drept, nene Iancule, pina in ultima clipa am crezut ca ne faci o farsa!
-Ce, sinteti copii? Cu voi sa fac eu farse? Se poate? Aia, mai tirziu!
– Cum adica?
-Eh, am aruncat si eu o vorba, acolo! zimbi mefistofelic Caragiale…
Coboriti din tren in “Gare de Lyon”, urcara intr-o trasura .
– Au Cafè de la Paix! ceru Caragiale.
Trasura porni pe strazile largi, bine maturate si dupa citeva ocoluri lungi, ajunsera.
Au fost comandate trei cafè frappè, sorbite cu incetinitorul, pentru a prelungi placerea….Cind Caragiale a vazut ca nu mai ramasese strop de cafea in paharele inalte, a chemat ospatarul:
-Garçon !
Bucuros, unul din cei doi amici intreba:
-Mai luam cite una?
-C-esti copil? se prefacu mirat Caragiale. Am chemat la plata!
-Cum, nu mai stam?
-Pai la ce sa mai stam? Ati uitat ce dorinta ati exprimat? Ca eu imi amintesc perfect! Corecteaza-ma daca gresesc: ” Atit sa stau si eu la o masa, cit sa beau o cafea si p-orma sa plec, da’ sa stiu c-am facut treaba asta! N-as mai dori nimic altceva!” Este asa sau nu? Tii minte ce ti-am raspuns eu?
-Da, ” Fugi , ma d-aici, ca glumesti, nu stii ce spui!”… Ei si ce, doar nu s-o face gaura-n cer daca mai stam o ora-doua, mai luam ceva… ! Platim noi!
-Aveti dreptate bibinacilor, gaura-n cer nu se face, dar eu socot ca e frumos sa ne pastram cuvintul! Asadar..
-Macar sa ne plimbam putin cu birja, sa vedem si noi…
-Sa ne duca la gara? Asta, da!
-Asa repede? Nu dam si noi o raita prin Paris? Ce naiba?
-Ah, daca tineti mortis, n-aveti decit…. Insa imi dati voie ca eu sa ma intorc la Bucuresti!
-Si noi cu ce plecam?
-Cu ce-ati venit! Cu trenul!
-Glumesti?
-Sint foarte serios!Mergeti sau ramineti aici? Ca eu plec!
-Stai, ca venim si noi, raspunsera bosumflati. Ca noua nu ne-a picat pleasca pe cap, ca sa facem apoi pe-a tiranii cu amicii… Off, ca sanchiu esti, zau asa, sucit precum Canuta, l-ai facut dupa asemanarea dumitale! Mare e gradina Domnului!
-Asa…. v-ati facut cheful pe banii mei si-acum ma luati la trei parale! Mi-am respectat cuvintul dat, sau nu, mai papugiilor? Asa-mi trebuie daca-mi pun mintea cu doi damblagii lipsiti de seriozitate! Ce deziluzie! Si eu, care-mi pusesem in gind , asa, de comparatie, sa va iau la Berlin cu mine saptamina viitoare, ca sa vedeti cum e o berarie nemteasca, sa beti bere rece à la Pilsen si sa mincati cremvursti cu mustar!!! Dar v-ati lins pe bot, nu mai pupati!
Birfitorii incremenira o clipa, apoi schimbara glasul:
-Cind ne iei la Berlin, nene Iancule? Sa traiesti o mie de ani!
-Ad calendas graecas!
-Cind vine asta?
-La pastele cailor, natantolilor! Hai la Bucuresti!

Daca va place ce scriem, daca va place cum scriem, daca stiti ca am ramas din ce in ce mai putini oameni verticali si cu coloana, puteti sustine munca noastra.