Contul meu
Mai sunt în România și oameni care nu muncesc în IT? Că după articolul cu ASL, majoritatea sunteți programatori sau altfel de ITști.
Joyanna a făcut o chestie foarte faină: ne-a povestit cum arată meseria de asistentă de psihiatrie.
Mă gândesc că ar fi fain, în țara în care nu există pentru puști niciun fel de consiliere profesională, să povestim ce presupune meseria noastră.
Cum arată ziua voastră de muncă? Ce faceți efectiv? Ce instruire a fost necesară ca să faceți ceea ce faceți? Vă place, sau munciți exclusiv pentru bani?
Faceți-vă un pustiu de bine și povestiți pentru copiii care n-au niciun reper profesional.
Mulțumesc că ai citit postarea.
Poți să îmi susții eforturile cu o cafea pe Patreon ->
NOU
Hello. De aproximativ 1,5 ani mi-am dat demisia de la job (call-center – nu dati cu parul, am doar 26 ani si a fost primul job) axandu-ma efectiv doar pe business-ul pe care l-am inceput in 2017 (comert). Imi place ca imi fac programul cum vreau, nu este nici foarte stresant momentan (probabil fiindca vanzarile merg) deci ma duc cu drag la birou zi de zi. Ce o sa fac daca nu o sa mai mearga? Nu stiu, probabil ma mut in America. Logodnica ma bate destul de mult la cap cu mutatul si asa :))
NOU
Comerț online?
NOU
droguri?
NOU
Dar de unde iei marfa? China, europa sau romania? Sau poate o produci tu? Slabe sanse dar zic si eu
NOU
Da, online. Mai puțin stres, mai putine cheltuieli.
@Lucifer – Da de unde. Acolo e piața saturată :))
NOU
If droguri, i would like one drug please.
NOU
Cei din afara întra la acest capitol sau exclusiv pt cei din tara?
NOU
Toată lumea intră.
NOU
Pai sa începem cu începutul. Era sfârșitul stagiului militar anul domnului 2000,munceam ca un sclav la vila ministerului de interne din Snagov ca ajutor bucătar, ma visam într-o zi mare bucătar. Nu a fost sa fie, ca am terminat stagiul și pe atunci noțiunea de chef era absenta pe la noi, asa ca am luat calea Ungariei la dat cu sapa, singur de capul meu. Ajuns acolo am ieșit de la metrou în locul unde se adunau romanii pt a fi luați la munci. Habar nu aveam ce cautam,, limba ioc. Noaptea se apropia și habar nu aveam unde sa ma duc. Pe la 18 vine un nene cu un gipan, ca la un semn toți romanii rămași se îngrămădesc,, și ala alegea după cum ii plăcea de fata ta. Asa ca am fost ales, dus la o casa undeva prin periferia Budapestei unde mai erau cam 30 persoane în 4 camere. Am băgat în construcții cam 2 ani pana m-au prins și repatriat ca eram fără documente în regula. Asa ca în tara am început sa fac ce am învățat pe acolo, în 2004 mi-am deschis firma mea,, și am început sa îmi fac clienți, am băgat munca neantrerupt pana în 2007,,eram pe val. În 2008, am fost nevoit sa închid șandramaua și plec în Italia sa îmi salvez fratele de cancer. Aici am băgat la fel, zile, nopți. După un an mi-am băgat picioarele in a fi sclavul cumnatului meu italian și am deschis firma mea, aveam clienți destui, plus cunoștințe în administrația publica pt lucrări publice. În 2014 la o discuție cu amic arhitect mi-a făcut cunoștință cu un director al unui fond de investiții. Am renovat casa lui de la mare, mi-a propus sa ma alătur echipei lui. Habar nu aveam cu ce se mănânca investițiile,, eu doar ma pricepeam la a coordona echipa, planifica etapele lucrărilor. Pt el a fost suficient,, a început sa ma învețe tot, zile și seri nedormite. În 2016 am fost la nunta unui bun amic albanez, am văzut ce se întâmplă în Tirana și zona de mare, construcții, zone de agrement. M-am întors,, aveam planuri mari,, am prezentat totul.. A doua zi eram în avion spre Albania, aveam întâlnire cu oameni de legătură de acolo,, și acum sunt între doua tari, între timp coordonez investiția fondului și în paralel cu amicul meu albanez ne ocupam de deschiderea unui mic b&b cu restaurant italian în Durres. În rest sper sa ma potolesc cu descoperirea de noi talente ce zac ascunse prin mine.
NOU
Uite cum o să-ți folosești și cunoștințele de bucătar:-)
Am mai zis-o și în trecut: aveți niște povești de viață unii dintre voi, că-mi vine să dau cu basca de pământ
NOU
ar merge un film din ce ai trait pana acum….esti tare!
NOU
@Maddame:nevasta a fost psiholog în România, aici a descoperit bucătăria italiana, în perioada de stat cu bebe, era captivanta de emisiunile unui chef stelat, Antonio Canavacciolo,, vara aceasta a făcut 3 luni ajutor de bucătar la un restaurant stelat, acum vrea sa facă un curs de chef la Milano cu Antonio Canavacciolo,, vrea sa se ocupe ea personal de bucătăria restaurantului când vom deschide. Am uitat,, între timp am descoperit plăcerea agriculturii,, îmi place întreg procesul de la sămânță pana la cules. Am renunțat la a cumpăra din supermarket,, prefer aprozare de la mici producători,, chiar și verific unde au plantația, cum fac totul.
NOU
@bugsy:nu cred ca sunt atât de important,, nici la actorie nu am talent. Prietenul albanez are o poveste de viata de când a plecat din Albania și pana acum,, lejer ar candida la Oscar sau unde a lucrat nevasta era un ajutor de bucătar, a sosit cu barca în Italia anul trecut,, ce a pățit acel om,, numai în filme de groaza poți vedea,, și da nu e ficțiune sunt mulți ca ei.
NOU
@Manu: povestea ta e tare, nu tb sa fii modest! citeam si in cap aveam deja secvente de film. mie mi-a placut!
NOU
@bugsy:si ca un aspect asa mai comercial, fondul pt care dau cu sapa are direct legătură în Vatican, știm cu toți ca Vaticanul e o afacere uriașă,, într-o seara la o întrunire a celor care veghează bunul mers,, monseniorul a zis o vorba desteapta:ce de prosti plătesc întrarea aici. Dar cum spuneam afacerile sunt afaceri, iar chestia cu umilință și ajutorarea celor necăjiți e doar pt cei care stau la tv și se roagă sa ii ajute cineva
NOU
@Manu: vezi, exact ce iti ziceam! povestea e super! Vaticanul i-a tras teapa si lui Michael Corleone, cat era el de Godfather…..
NOU
@bugsy:si o parte din economia italiana se învârte datorita banilor din Vatican,, multe fonduri de investiții învârt bani lor,, însă e multa increngatura pana acolo, însă e bine când ești aproape și cam înțelegi cum e treaba cu religia și afacerile,,
NOU
de < 1an in IT (deci nu se pune). inainte (vreo 10 ani) grafica, dtp, …
acum – greu, invat mult (sau ar trebui) pt ca nu am nici un fel de pregatire anterioara in sensul asta;
raportul placut/bani — ar fi pe la 50/50 deocamdata.
NOU
Ce e aia dtp?
Pentru noi, ăștia care habar n-avem de meserie.
NOU
desktop publishing – folosirea de diverse software’uri (in cazul de fata cele mai multe de la adobe) pt a transforma un manuscris in “ready-to-print”.
NOU
De ce ai abandonat DTP dupa 10 ani si nu dupa 2-3? Tot ai sperat la clienti misto sau tarife mai mari? Stiu ca sunt multi pe tarife mici ce iau sau mai bine zis strica piata. Acum depinde si daca ai fost angajat sau freelancer sau in ce procente.
NOU
Părerea mea e că acei copii ”care n-au niciun reper profesional” nu au neapărat nevoie să li se povestească cum e un job sau altul. De aia acum câțiva ani toți se făceau avocați, altă generație se făceau contabili, acum e IT-ul, și tot așa.
Mai degrabă cum s-a ajuns acolo ce sacrificii s-au făcut și eventual cum reușești să te reinventezi. Mai pe scurt, cum se mai lasă copilăreala pe banii lui tăticu’ la 24 de ani și cum se pune curul la treabă (și nu mă refer la prostituție).
NOU
Povestește-ne cum a fost la tine.
NOU
Lol, n-auzi bre, eu sunt în IT, nu mă calific 😛
Plus că probabil majoritatea poveștilor (myself included) sunt banale și se rezumă la câteva principii de bază: muncești, ești serios, ești onest, înveți. Sunt însă convins că o să apară oameni cu vieți cu adevărat deosebite.
E adevărat, sunt povești de ”succes” care încep fix ca-n bancul cu omleta țigănească (”se fură trei oua…”) și mulți tineri aspiră spre așa ceva, dar sper că nu e subiectul articolului de față.
NOU
Ce încercam să spun e că cei debusolați și habarniști n-au nevoie să audă ce mișto e să fii medic sau avocat sau programator . Ei trebuie să afle cât muncești până ajungi acolo. Nu mai spun de dinamica de pe piață, azi meseria ta e căutată, mâine faci foamea.
NOU
Pai @adyzah nu stiu la tine cum a fost, dar din punctul meu de vedere si noptile nedormite din sesiune, si mersul de la 8 la 20 la facultate reprezinta tot un efort. Probabil nu il mai consideri pentru ca in final beneficiile au aparut mai repede decat in alte cazuri.
NOU
@Ciprian, minim 50% din ce am făcut în facultate nu avea treabă cu ce scria pe fațada clădirii. Dar trebuia să învățăm la toate că, de, borcanul cu zacuscă și feliile de friptură de acasă se cam terminau luni seara și restul săptămânii trebuia să mănânci din bursă. Dacă mi-aș fi permis dădeam cu skip și-mi petreceam timpul chiar făcând ce trebuia. Oricum, cred că exagerezi puțin, nu învață nimeni de la 8 la 20.
NOU
@adyzah, exagerez putin, e adevarat era o pauza de 2 ore intre, pe la mijlocul zilei 🙂 Dar si astazi sunt situatii in care stai de dimineata pana seara prin facultate (sau chiar te plimbi de la Leu la Polizu) pentru diverse laboratoare sau cursuri.
NOU
>>altă generație se făceau contabili
Nimeni din nici o generatie n-a zis niciodata ca vrea sa fie contabil.
NOU
@adyzah @maddame , se pune o poveste despre cum esti fata lu’ tata, de bani gata, tati moare, si trebuie sa te descurci singura, plus sa tii o familie intreaga in spinare, fara alt venit decat al tau?
NOU
Cred că s-au făcut și filme despre asta :-). Cum te-ai descurcat?
NOU
Inginer mecanic, am facut documentatie pentru aviatie… Acu-s it-ist, dar nu programare, administrare infrastructura…
NOU
De ce ai renunțat la aviație?
NOU
Bani. Macar am avut ocazia sa lucrez la cateva proiecte misto. M-as intoarce doar daca as reusi sa lucrez pe partea de proiectare sau productie.
NOU
Păcat…
Nu vine nimeni în urmă în aeronautică.
NOU
Pai cum sa vina? Nimeni nu te educa sau indruma spre asa ceva ba chiar iti spun ca esti nebun daca te gandesti la asta si daca nu esti extrem de pasionat nu cred ca ai vreo sansa just my 2 cents
NOU
In Ro daca vrei sa faci ceva in aviatie se cheama ca “visezi avioane”. Si asta si din cauza ca domeniul e saturat de pile.
NOU
Te-ai lovit de asta?
NOU
Eu din cate stiu, e o lipsa acuta de personal in ramura asta. 😀
NOU
@Eu Confirm răspicat.
NOU
Eu m-as intoarce la aviatie, dar nu stiu cam care-s salariile pe acolo si ce job-uri sunt. 😀
NOU
Ce știi să faci?
NOU
Depinde ce treaba in aviatie. In cabina, pe langa cabina, pe langa avion sau pe la birouri. E adevarat ca in Ro e o nisa mica, dar inca se cauta oameni buni.
NOU
Poti sa imi iei e-mail-ul de la seniorul si iti spun in privat cam ce am lucrat si cam ce skilluri am. 😀
NOU
Am citit prost. Am văzut mai sus ce stii sa faci, sorry.
Din cate stiu, producție in Ro nu se mai face, doar mentenanta (vorbesc de producție completa,nu de componente).
NOU
Mentananta as face, mai ales ca, sa zic asa, stiu cu ce se mananc. 😀
NOU
Bagă un cv la seniorul.
NOU
@Eu, Maddame: sunt curios pentru ce posturi poti aplica si esti chiar luat in seama.
Eu cand ma gandesc la o cariera in aviatie vreau sa fiu urmatorul Burt Rutan nu sa curat turbomotorul de ciori care n-au dat prioritate.
Daca fac sa zicem faculta de aeronave in Bucuresti, cum si unde ajung sa lucrez in domeniu? Recruteaza firmele ceva? Exista internshipuri, practica platita ca la orice corporatie care se respecta?
Spuneti voi de IT, dar asta e un exemplu bun unde e lipsa de oameni si firmele cauta activ angajati competenti, deci orice Gigel din Braila, Buzau sau restul Moldovei poate ajunge sa lucreze pe un salariu bun.
A, si daca tot am inceput, sunt curios si de ingineri constructori, ca si acolo cica e cerere mare.
NOU
Il actualizez, si diseara il trimit. 😀
NOU
Nu promit nimic, dar îl pot trimite mai departe la unul – altul. Scrie și cam la ce salariu te aștepți (rămâne între noi salariul, dar pot sa iti zic după aia dacă se poate sau nu in Romania)
NOU
Am 31 de ani. Am facut 6 ani de scoala (licenta+master) constructii civile la Poli in Timisoara. Din scoala nu am ramas cu foarte multe, si din cauza ca e o scoala de rahat si din cauza ca am fost semi-trantor si mi-am dat interesul doar pentru subiectele care ma atrageau. Am invatat pe parcurs si am incercat sa fur meserie (si inca o fac) de la cei mai experimentati ca mine.
Am lucrat strict in domeniu de cand am terminat licenta, in toate ramurile constructiilor (management de proiect, executie, proiectare). Din 2014 lucrez strict in proiectare, din 2015 am firma mea de proiectare, in 2018 am deschis inca o firma, de executie, cu un prieten.
Imi place ceea ce fac, mai ales cand imi vad solutiile implementate, si ador cand imi vad solutiile implementate corect. Muncesc cam 12 ore pe zi, dar nu chiar zilnic, ca nu rezist. Majoritatea timpului mi-o petrec in fata monitorului, facand calcule si desenand.
NOU
si comentand aici:)
NOU
Foarte tare. Ți-a fost greu să-ți găsești primul job?
NOU
Am terminat faculta in plina criza (iulie 2011) si nu prea erau joburi in domeniu. Aplicam la orice job. Am fost la un interviu la o companie din automotive doar pentru ca in CV scria ca stiu SAP … doar ca nu acel SAP de care aveau ei nevoie.
Abia in noiembrie am fost la interviu la un dezvoltator imobiliar in Arad pentru un job de project manager. M-au angajat cu incepere din anul urmator. Am facut semi-naveta 1 an, 2 zile in Arad la parinti, restul in Timisoara la prietena. Dupa un an m-am mutat la o firma de executie, aveam santiere in Arad si in judetul Timis. Mi-a fost mai usor la partea de naveta, dar munca era multa si inca prost platita. Din 2014 septembrie m-am mutat definitiv in Timisoara.
NOU
Am terminat Poli in Bucuresti in 2017, facultatea IMST, specializarea Robotica.
In momentul de fata lucrez in Olanda, la una din cele mai mari firme din lume care produc masini de litografiat pentru industiria de semiconductoare.
Practic, sarcinile mele constau in testarea si calibrarea masinilor inainte sa fie livrate clientilor.
Am fost recrutat direct din Romania, imediat dupa ce am terminat facultatea, sosind in Olanda efectiv in noiembrie 2017.
Lucrez in cleanroom, in costum si masca de mi se vad doar ochii cand sunt la munca.
Ce ma atrage la jobul asta? Pai faptul ca lucrez pe unele din cele mai avansate tehnologic sisteme pe care le-a gandit si construit omenirea. Compania are vreo 20000 de angajati la nivel mondial, dar baza, ca sa zic asa, cu vreo 12000 de angajati, e in Olanda.
Inainte de asta am lucrat in Bucuresti, inca din anul 3 de facultate, la o firma care apartinea unui profesor de la facultate. Firma se ocupa cu producerea de dispozitive pentru aplicat coatinguri in vid. Toata productia se ducea la export. Era o companie formata din 5 oameni, inclusiv eu si patronul, patron care lucra cot la cot cu noi si inca putin pe deasupra. Practic, acolo faceam de toate, de la proiectat sisteme noi, programat cnc-uri, curatat masini de span si dat cu matura.
Am ajuns la facultatea asta printr-o conjunctura fericita, dupa ce un fost coleg de liceu mai mare, cu care faceam baschet impreuna, m-a luat intr-o zi la fabrica lu’ ta-su sa-mi arate cum e intr-o fabrica. Eu la momentul ala eram decis sa ma duc la ASE, dar am vrut sa cer pareri si de la altii, de pe la alte facultati, sa vad ce au de zis. Pot sa zic ca dupa ce am plecat din fabrica, eram decis sa dau la poli si nimic nu mai putea sa-mi schimbe decizia.
Oricum, cred ca am facut o alegere buna cu drumul pe care l-am ales pentru ca ma duc cu placere la munca, echilibrul munca-viata personala e bun, banii sunt ok(mai ales in Olanda) si acum vreau sa aplic la un master aici sa-mi continui studiile, eventual lucrand in aceeasi companie intr-o pozitie asemanatoare, dar part-time.
NOU
Mircea – baga-te la TU Delft
NOU
Salut.
Lucrez ca inginer constructor proiectant de 4 ani de zile.
Experienta in ordine cronologica:
– facultatea de constructii din Bucuresti, specializarea CCIA. ce pot sa zic, primii 2 ani matematica, fizica, chimie si tot ce vrei tu. Abia din anul 3 incep materiile de specialitate. Profesori batrani si cei care nu sunt batrani au aceeasi mentalitate in mare parte.
– primul job a fost intr-o firma mica, salariu 1200 lei. am fost la vreo 5 interviuri in perioada aia si toti ofereau acelasi salariu pt proaspeti absolventi. Am inteles ca lucrurile stau mult mai bine acum.
In ce consta jobul? Pe scurt, primesti planurile cladirii de la arhitect si tu, ca inginer constructor incepi sa dimensionezi elementele structurii de la fundatii pana la acoperis, pe baza de calcule, dupa care desenezi toate planurile necesare pt executia casei.
– din ianuarie traiesc in Viena. M-a ajutat Cetin la momentul respectiv cu un articol pe blog si ii multumesc din nou cu ocazia asta :D.
Programul si stilul de lucru sunt mult mai lejere aici, jobul este diferit, nu mai proiectez structuri ci produse folosite in constructii.
Aspecte pozitive ale jobului:
– nu te plictisesti
– proiectele sunt diverse si intalnesti provocari noi in fiecare zi si cu ocazia asta, inveti mereu cate ceva nou
Negative:
– responsabilitatea mare in raport cu beneficiile si salariul, cel putin ca incepator. daca semnezi un proiect esti responsabil toata viata pentru el.
– poate fi un job destul de stresant daca nu stii sa separi munca de viata personala
– beneficiarii. toata lumea are un prieten care si-a facut casa sau pe cineva care stie ca nu avea nevoie de atat de mult otel in structura.
Cam atat, pe scurt.
NOU
nu ai idee cat de mult ma bucur sa aud ca, indirect, comunitatea a putut ajuta oameni
NOU
Jobul de inginer proiectant e 75% de desenator tehnic, de fapt … din pacate.
NOU
Kulcsy, cred ca depinde de nivelul de experienta.
Intr-adevar, nu ii dai unui proaspat absolvent de realizat calcule complexe, insa cel putin in experienta mea, activitatile s-au diversificat odata cu trecerea timpului si cu acumularea de cunostinte.
NOU
Cel mai bun sfat pe care pot sa il ofer este sa faci ceea ce iti place, altfel munca este un chin. Asa ca urmati-va pasiunile si vor venii si banii.
NOU
La 18-20 de ani, puțini copii au pasiuni. Majoritatea merg după val.
NOU
Conduc ziua intre 6 si 10 ore pe zi un taxiu. Nu te plictisesti pentru ca intalnesti tot felul de oameni, te amuzi..te enervezi cu ei etc..
Iti poti face relatii in toate domeniile si ai de castigat enorm daca esti civilizat si politicos.
Am facut si taximetrie de noapte, este mult mai diferita, iei tot felul de dubiosi, iei tot felul de geloase sa cauti masina concubinului in tot orasul..vezi tot ce se intampla ilegal, de la vanzari de stupefiante, proxenetism, spagi primite noaptea tarziu (deja nu mai ma mira ca politia nu-si face treaba, eu cred ca ei stiu tot dar nu au putere/curaj)
PS: toti clientii cred ca este “munca de jos”. Toti te considera inferior.. cand defapt intr-un oras de provincie castigul taximetristului depaseste castigul lunar a 80% din clientii care se urca la (“maimuta” “scursura” “jeg” “lenes” ) de taximetrist in masina.
PS2: este o meserie curata, nu mori de frig, nu mori de cald, nu ai program strict, poti duce copiii la gradinita..
NOU
Doar tâmpiții te consideră inferior.
E o vorbă: îți dai seama despre nivelul de inteligență al unui om după cum vorbește cu chelnerul.
NOU
Te obisnuiesti, nu e panica.. si dupa ce spune destinatia spun si eu mai rastit asa…”buna ziua!” :)))
NOU
respect!
NOU
Orice meserie ai face, de la spalat WC-uri pana la descoperit leacul ptr cancer, este onorabila, cat timp este cinstita. Oricine rade de cineva ptr ca are meseria x sau y este un idiot si merita pus sa mearga pe coji de nuca cu genunchii goi.
NOU
Profesoara primul job. Vreo 2 ani ca apoi se gaseau posturi doar la dracu in praznic prin fundul lumii.
Apoi am intrat in vanzari. Dupa 1 an eram ASM. Am stat si acolo 2 ani. Ajunsesem sa vin acasa vreo 7 -8 ore
Iar am luat-o de la capat. Farma. Agent vanzari/ rep medical . De la inceputul anului am schimbat firma. Una mai mica, aceeasi bani dar mai multa liniste. Stiu sa fac multe lucruri dar singurul care stie asta e seful meu. Ma mai intreaba din cand in cand chestii pe care apoi le prezinta in sedinte ca fiind ideile lui. E ok pt mine. Vreau doar liniste si bani. Si 8-9 ore pe zi la munca. Atat.
Anul asta am terminat postliceala. Sper sa scoata posturi la concurs in toamna-iarna. Imi place maxim in spital. Cu toate lipsurile si neajunsurile lui.
Ma apropii de 40 de ani si vreau sa stau pe langa casa.
Intre timp fac diverse actiuni cu copiii…. Fie la biblioteca fie la scoala la ai mei..
NOU
Vorbeam cu seniorul mai demult că femeile preferă să-și păstreze liniștea și nu se iau în gură cu toți tâmpiții. Mi se pare păcat că șeful tău îți fură ideile, dar cumva înțeleg poziția ta.
Succes.
NOU
@Maddame,
Nu imi fura ideile, i le zic eu de buna voie cand ma intreaba.
E ok pt mine asa, daca voiam postul lui il aveam de mult, dar nu vreau sa am oameni in subordine si sa fac n-spe mii de situatii si tabele, vizite duble si evaluari. Vreau timp cu familia mea si bani cat sa traim decent si sa pun si ceva deoparte.
E bine asa cum sunt acum, fac numai situatiile mele si le predau la timp ( si pe ale lui cand nu stie de unde sa inceapa sau are prea multe).
Sunt intr_un fel ” sefa sefului meu” dar nu am responsabilitatile lui.
Si pt 800_900 lei cat are el in plus….
Eu ajung in fiecare seara acasa si imi permit sa nu deschid laptopul sau dau tel pe silent la 17.30_18.
El nu.
NOU
zi de “IT-st”.
la 8:55-9:15 ajung la munca. Ma loghez, arunc un ochi foarte rapid pe mailuri sa vad daca e ceva urgent
9:20 ies la o cafea.
10:00 inapoi in birou. Verificat sa nu fie tickete urgente/care expira. Citit toate mailurile mai atent. Reply la vreo 2, marcat vreo 2 in outlook pentru review si raspuns mai tarziu.
10:30-11:00 cautat de unde sa comandam mancare
11:00 follow up la tickete daca am ceva
12:00 meeting cu colegii. discutam ce mai avem de facut, ce-am mai facut, idei noi, etc.
12:30 mancam
13:00 pauza de cafea
13:30 verificat ce am de munca
13:32 injuraturi pentru ca oamenii sunt prosti
13:45 niste munca. Investigatii de cod. Reverse engineering, injurat tehnologii vechi de 20 ani si cod fara comentarii.
15:30 pauza de tigara/pingpong/cafea/basket/o tura cu bicicleta
16:00 mai muncim putin. Dam 2-3 mailuri, incercam sa optimizam niste procese, mai injuram niste oameni.
16:45 pauza de tigara/cafea/darts/o tura prin parc
17:00 mai aruncam un ochi pe mailuri importante, ce nu pot astepta pana a doua zi
17:15 ne intrebam daca trebuie sa stam pana la 17:30 sau sa plecam acum
Asta in a regular day.
In alte zile se mai adauga 2-3 meetinguri care de obicei taie din munca nu din pauze
In unele zile, cand chiar e mult de munca, taiem din pauze.
#This is my life. #Maria
NOU
Se fac angajari la voi?
NOU
deci combinatie de call center cu coffe maker. Gluma nu te aprinde si eu sunt pe acolo, doar ca fata de tine chair nu am program fix si am tinut la asta ca sa nu ma duc la birou aiurea
NOU
se fac angajari, se cer prea multe chestii pentru ce fac majoritatea oamenilor….
it can get better.
cand e de munca, e de munca. cand nu e, nu ne facem singuri mereu/
NOU
Ai descris munca la corporatie in general, nu doar in IT.
NOU
Poate ca si prostii va-njura.
NOU
Mno, deci am zis că sunt pe zona de support/helpdesk, cam 8 ani de experiență. Acum hai să răspund la întrebări.
Cum arată ziua de muncă? Well, vii la birou, iei o cafea, uneori poate ajungi să o și bei, deschizi sistemul de ticketing și începi să sortezi. Sortezi după ceea ce pare urgent, după ceea ce pare a opri producția, după ceea ce pare a împiedica omul să lucreze, să livreze. Numai că trebuie să fii atent: sortarea asta devine nulă dacă-ntre tichete se află vreunul de la o persoană mai cu ouă. Gen șeful de Sales, Marketing, Legal, whatever. În cazul acela tichetul său devine prioritar, chiar dacă e vorba de o banală instalare de Skype. O faci pe aia și lași fraieru’ cu probleme adevărate să mai aștepte. Ideea este să-i dai șefului mai mic ideea că uite, sar băieții-n sus când scrie el, așa de tare-l iubim, așa de important este el în firma aia. Da, pe support/helpdesk trebuie să înveți să te faci preș. Dacă nu ai asta-n sânge, mare atenție cum maschezi. Plecarea este de cele mai multe ori mai rapidă decât venirea, mai ales dacă te miroase lumea că ești din ăla care are idei de unul singur sau vrea să-și facă treaba strict după proceduri.
Există și momente când te trezești cu oameni direct în birou și pare că problemele lor ard. Alea-s momentele când realizezi, poate a suta oară, că unii sunt disperați rău, panicați și că poate pe undeva ar fi trebuit să li se interzică accesul la un calculator. Dar na, csf, ncsf, dacă nu existau și ăștia nu exista nici salariul tău, plus că dacă se nimerește să mai fie și vorba de un șef, știi deja, e “urgență”.
Așa. Toată chestia asta de mai sus se desfășoară după “proceduri”. Proceduri cu care vezi și tu că uneori te ștergi undeva, dar pe care trebuie să le știi, să le aplici, să dai teste din ele și, ai ghicit, pe care dacă nu le respecțti ești “ars” la evaluare. Adică pauză primă, pauză mărire de salariu plus, bonus, te iau tovarășii la ochi, ești un element periculos.
Ce fac efectiv? Installing, troubleshooting, access management, uninstalling, virus cleaning, ordering, invetory management etc. Totul pe hw si sw. De la instalat un cont de email (da, ai să râzi, pentru unii e greu să copieze userul și parola și să le înfigă în Outlook) la văzut de ce mama dracului Sourcetree ăla nu vrea să mai recunoască parola și userul nu poate face push la cod. De la instalat Skype (da, nu vrei să știi câți programatori au cunoștințele IT ale unui nou-născut) până la curățat calculatorul lu’ coana Veta care a dat ea click pe un link dintr-un email, deși nu s-a uitat la adresă, nu s-a gândit o clipă că nu e ok, ea doar a dat de link, era acolo, ce se poate întâmpla, procedurile de securitate nu-s pentru ea. De la achiziții de hw pentru noii veniți, fiecare dintre ele în funcție de postul pe care-l va ocupa (unei tanti de pe marketing nu are logică să-i iei hw de frontend developer) până la instalarea a tot ce are nevoie nou venitul în materie de softuri de bază. De la “de ce mama dracului mi se oprește calculatorul din 5 în 5 minute” (o placă video care la pornire era deja în 80 de grade) până la “ai un mouse nou, că ăsta al meu nu mai merge?” (și nu mai mergea pentru că jegul adunat pe spate depășea tot ce-am văzut eu în materie de mizerie. Imprimanta nu merge, s-a blocat (desigur, ai scanat foile alea deja capsate și capsa…), “nu am net” (nu ai, dar telefonul tău personal nu este de competența mea, însă hai să te ajut, ah, ai băgat parola greșit) etc. Orice îți poți imagina pe prima linie de intervenție și de support.
Instruire? Nu chiar. Am terminat jurnalismul, am profesat 21 de ani în el, vreo 5-6 ani m-am ocupat și de comunicare și PR, deci nu am avut tangențe cu zona asta. Am avut însă ceva apucături utile, gen m-am descurcat singur acasă, am citit mult și trecerea de la user de casă la responsabil cu porcăriile astea a fost ușoară. În general, dacă ai minime cunoștințe, curba de acomodare și învățare este cam de 3-6 luni, în funcție de unde lucrezi. Te califici la locul de muncă, cum ar fi. După perioada de junior, adică niște ani, te poți gândi să treci la Team Leader sau, de ce nu, să urci pe Dev Ops, admining, treburi din astea. Your choice. Eu alesesem ideea de Team Leader, am vrut foarte mult să conduc o echipă construită după modul meu de-a fi și stilul meu de-a face lucrurile. N-a mai fost să fie acolo unde am fost, dar nici timpul pierdut nu cred că este, chiar și la anii mei. M-am apucat târziu de zona asta și am preferat să fiu un bun om de support, nu am forța să mă duc mai departe, capacitățile mele de învățare nu mai sunt cele care au fost cândva. Plus că-s și prea obosit de viața pe care am dus-o și o duc.
Dacă-mi place? Răspunsul aici este tare greu, dar este clar: NU. Mă rog, mi-a plăcut mereu să ajut oamenii, din punctul ăsta de vedere când ajung acasă mă pot uita mulțumit în oglindă, nu mă scuipă nimeni de acolo. Doar că asta vine la pachet cu câteva chestii cu care te acomodezi mai greu.
În primul rând, ești considerat mereu un geek ciudat, care nu știe altceva decât “să dea în tastatură toată ziua”. Mi-aduc aminte de mirarea piariței care a intrat în biroul meu dintr-o mare agenție de publicitate și a rămas mască în clipa în care a văzut pe calculatorul meu o carte: “Da’ voi și citiți? Wow, nu credeam asta!”. Da, proasto, eu și citesc. Ba mai și scriu. Ba, ca să vezi, mai și câștig premii când scriu. Și, fatalitate, uneori mai și jurizez ce se scrie. Well, e greu să simți asta mereu, să vezi cum toți se uită blocați la tine când vii cu o idee, una viabilă, pe care o mai și susții într-o limbă română pe care uneori ei nu o stăpânesc. Până atunci te credeau un nimeni. Și stai calm, nici din clipa aia nu-ți vor da cine știe ce credit, e mai bine pentru ei să te păstreze-n amintire ca pe unul din ăla care bea Cola toată noaptea și se joacă Smite pe Xbox. Or whatever.
În al doilea rând, ești considerat mereu un membru inferior al oricărei arhitecturi. Nu am fost până acum în vreun loc unde omului de IT (mă refer la mine, la postul meu) să-i fie acordat respectul pe care-l merită, unde să fie tratat cu omenie și înțelegere, așa cum sunt tratați ceilalți. Tu ești calul de bătaie al tuturor. Toți sunt șefii tăi. Toți îți vor serviciile la discreție, când și cum vor ei. Toți consideră că ceva nu merge bine din cauza ta și că tu trebuie să faci ceva. Atunci. Dacă nu atunci, atunci într-un moment anterior lui “atunci”. Vei avea chiar surpriza să vezi că la evaluare nu ieși prea bine pentru că unora li s-a părut că nu le-ai zâmbit suficient de mult când le rezolvai problema. Mno, poate pe tine te durea stomacul, poate murise mă-ta, poate suferise nevastă-ta un accident… nu contează. La tupeul, fițele, uneori urletele lor (da, am trecut și prin asta) tu trebuie să răspunzi mereu zâmbind, să accepți chiar că e vina ta că na, regulile pe care ți le-a impus șeful sunt clare, “nu se face” să-i arăți userului că e vina sa, “este urât” să facem asta și mai trebuie și să găsești calea de a șterge o asemenea zi din tine cu cele două beri pe care le bei când ajungi acasă. Dacă apuci, că na, tot supportul e în RO, dar avem colegi în State, Canada și alte zone orare mai aparte, așa că poate te trezești cu un telefon imediat ce ai intrat pe ușă. De ce ai angaja pe cineva pe zona aia orară? Lasă, “se descurcă băieții”. Am auzit asta de atât de multe ori încât vomit numai când mă gândesc. So, pe scurt, te “are” toată lumea. Cum vrea. Și depinzi tare mult de starea lumii de spirit…
În al treilea rând, și derivat din paragraful anterior, ăia ca mine lucrează de obicei cu cele mai proaste chestii care se pot găsi prin birou. Bugetul pentru departamentul de IT este, de regulă, ăl mai mic dintre toate. Janghine de calculatoare, mai precis, pe care cu greu le mai ții în mână, care cu greu se mai mișcă și despre care nu prea vrea să priceapă nimeni că nu pot asigura viteza de care ai nevoie. La ultimul loc de muncă, slavă lui Arsenie, am fost scutit de asta, am lucrat pe scule bune, mi s-a asigurat ce aveam nevoie ca să zbor așa cum doream. Dar stând de vorbă cu colegi de la la alte firme… am rămas blocat. Eu aveam pe masă un i7 cu 16GB RAM și SSD de generație nouă și ei făceau support pe… Core2Duo. I shit you not. Și tot de aici mai derivă ceva. Salariul. Nici acolo nu e de bine. Am să-ți spun ce mi s-a spus la ultima discuție despre salariu pe care am avut-o și-n care am afirmat că umila mea părere este că merit un pic mai mult decât ceea ce iau: “da Bogdan, ai perfectă dreptate și te înțeleg, dar vezi tu, pe contractele semnate nu este numele nostru”. So… orice poate să priceapă ce înseamnă asta 🙂 Râd și acum de chestia asta. Râd mai tare decât de aia pe care am auzit-o în firma aia de publicitate evocată și mai sus și care, în condiții de criză, dorea să facă tot ce se poate pentru a raporta o producție cât mai mare la hectar către nava mamă. Pe scurt, ni se asigura masa la agenție și venise criza. Eu eram pe sală, pe sală mai era și bucătăreasa și directorul economic. Doamna i-a spus că tăierile astea de fonduri o fac să nu mai fie capabilă să cumpere carne ca să facă mâncare pentru angajați. Răspunsul directorului economic? Demențial: “asta este, cumpără mai mulți cartofi”. So, pe scurt, pentru muncă multă, obositoare, nu vă așteptați și la salarii care să acopere asta. Nu spun cât a fost ultimul meu salariu, spun doar că nu ajungeam la 3.000 lei și eram acolo deja de ceva ani și eram și cel mai experimentat după cei doi care doreau să plece pe Dev Ops. Și mai spun și că nu eram scutit de taxe, mulți prieteni au avut pică pe mine pe tema asta, până au aflat că nu orice IT-ist se califică la scutiri de taxe.
Așa că nu fac treaba asta pentru că-mi place. Și nu o fac pentru bani. Și atunci de ce o fac? Simplu. În IT banii au venit mereu la timp. Ultima ofertă în presă, avută acum 6 luni, nu suna rău. Pierdeam ceva la salariu, dar mă întorceam la lucrul pentru care sunt făcut. Am întrebat dacă banii vin măcar la timp. Mi s-a spus, citez, “bă, nu chiar, dar la 3 luni tot îi luăm”. Nu, mulțumesc. O mai fac pentru că, așa cum am mai zis, seara mă pot uita în oglindă. Mi-am rugat soția, la modul serios, să divorțeze dacă ajung vreodată să scriu ceva de gen “Dă click aici, milioane de români nu s-au putut abține să vadă sârma lui Găbițu”. Nu mă pot murdări așa, deci accept să fac lucrul celălalt, lucru care mă aduce oricum mai curat acasă. Nu muncesc exclusiv pentru bani. Muncesc exclusiv pentru că am o viață, o familie, o casă. Și astea nu se pot întreține cu fum. Din când în când mai trebuie să ieși pe undeva. Din când în când mai trebuie să cumperi ceva în casă. Din când în când te mai îmbolnăvești. Din când în când se mai îmbolnăvește și pisica. Din când în când se mai îmbolnăvesc rudele. Din când în când îți mai spui, privindu-ți tandru soția, “fă, e 10 seara, fă bagajele, o tăiem mâine o zi la SInaia”. Ai nevoie și de așa ceva.
So, cam asta-i viața pe support/helpdesk. Sunt sigur că există și locuri bune, care anulează tot ce am scris eu mai sus. Din nefericire, ținând cont de ce discuții port și la ora asta cu unii dintre cei care mai sunt în zonă (eu sunt pe pauză la momentul ăsta, caut un nou loc de muncă), acele locuri bune sunt excepția. Regula e ceva mai tristă.
Așa că dragilor, dacă vă gândiți la zona asta, poftiți, am livrat experiență 🙂
NOU
Man, Neamul Șoimăreștilor…
NOU
Nu fi cârnat. Omul și-a luat timp să povestească din experiența lui, fără să-i iasă nimic la chestia asta. Răspunsul corect e „mulțumesc”, nu aruncatul cu căcat.
Asta dacă n-ai făcut cei 7 ani de acasă la fără frecvență….
NOU
@C., pe cuvânt, nici eu nu știu cum să rezum, că aș fi făcut-o.
@Maddame, mulțumesc.
NOU
@Maddame Hotărât lucru, azi toată lumea are ce are cu căcatul…
A fost o simplă reacție la lungimea comentariului. Știi foarte bine că puțini sunt cei care au timpul și/sau răbdarea să parcurgă astfel de epopei. Nu-mi dau seama unde, in cele 3 cuvinte, am luat in derâdere sau minimalizat in vreun fel experienta omulului, dar daca așa a fost perceput comentariul meu, my bad.
@Bogdan se vede ca scrii. Păcat că nu câștigi din asta suficient cât să nu mai fii nevoit să faci un job care nu-ți place.
NOU
BogDan, o idee buna e sa faci ca in jurnalism, iti impui un numar de cuvinte pe care sa il aiba articolul si te tii de el, nu te dezlantui in stil G.R.R. Martin.
NOU
Am avut noroc, cumva, să fac doar lucruri care îmi plac. Acum multă vreme am fost uimit să descopăr că cineva este gata să mă plătească (și încă bine) pentru ceva ce oricum făceam de plăcere. Așa au trecut ceva zeci de ani în IT. De anul acesta, după câțiva ani de tras în care voiam să fac două lucruri odată am făcut switchul către un alt domeniu de activitate. Recunosc că nu am abandonat programarea și am câteva proiecte personale în lucru, for personal fun.
În ce privește satisfacția a ce faci, niciodată nu am simțit că lucrez pentru bani. Minusurile au fost întotdeauna unele proiecte din trecut și biasuri de gândire care le-au afectat, într-un domeniu în care asta este cum sunt niturile pe Pumele lui Maddame. Cine nu a stat noaptea peste program să repare ceva ce un coleg a lăsat neacoperit pentru că ‘nu are cum să se întâmple’ nu știe despre ce vorbesc.
Ah, cât pe ce să uit să spun că în noul domeniu satisfacția este mult mult mai mare. Plus, lucrez cu oameni, ceea ce pentru un IT guy a fost o provocare.
NOU
GoTo(Work) > Covfefe brake > Mail check > Tasks check > WebStorm > Stackoverflow.com > WebStorm > Stackoverflow.com > Stackoverflow.com > Stackoverflow.com >Stackoverflow.com > Covfefe brake > News brake > WebStorm > Stackoverflow.com > Google page 18 > Crying in the bathroom > WebStorm > GoTo(Home);
Meseria de programator, pentru oamenii normali, este cea mai plictisitoare chestie. Cum sa ii explic ce bucurie imi aduce un update de framework care imi usureaza munca cu aproximativ 1.7% sau o optimizare de cod cu o solutie ingenioasa, aplicabila doar in cazul acela specific, ma face sa ma simt mandru de mine? Facand asta toata viata, si aproape numai asta, nu ma pot pune in pantofii altor oameni cu alte meserii. Cum e ziua/viata unui pompier, intructor de inot, operator de macara, medic legist, fizician la Magurele sau fochist la fabrica de uraniu? Mi se pare fascinant. Urmaresc cu mare atentie aceasta serie de articole. Multumesc ptr ele. Chapeau bas!
NOU
Îmi zicea un nene la articolul cu Pumele că mai bine făceam programare, că acolo n-ai posibilitatea să omori oameni.
Mie ideea să interacționez doar cu un cod mi se pare scary af.
Mai bine mă urc pe elicopter
NOU
Cunosc programatori care au o raspundere foarte mare (sisteme medicale, sisteme de protectii, etc.) si da, acolo e cam nasol. Nu vrei sa faci o greseala, efectiv pot muri oameni. Dar si QA-ul in acele cazuri este mult mai draconic decat la restu’.
In cazul meu compania poate pierde bani. Multi bani, putini bani, dar doar bani. In cel mai rau caz ma dau in judecata si imi iau ce nu am, deci nu e capat de lume. Eu seara la 17:58 pot sa las pe maine munca ce trebuia terminata astazi, worst case scenario, cineva urla ca ceva nu merge, mail-uri, sedinte, scandal, dar nu moare nimeni. Un medic nu cred ca zice in mijlocul operatie: imi bag picioarele, m-am plictisit, ma doare capul, am de platit o chestie, tre’ sa iau hainele de la curatatorie, deci plec mai devreme si nu termin operatia asta.
Sa interactionezi doar cu un cod este exponential mai usor decat sa interactionezi cu oamenii. Codul nu iti cere niciodata sa vorbeasca cu managerul tau. Esti tu si el. Incerci sa il faci cat mai bine, este o provocare cu tine (uneori si cu alti programatori) Trebuie sa fie cel mai bun cod pe care poti sa il scrii si, in fiecare zi, sa incerci sa invati si mai multe pentru a-l face si mai bun, and so on (romgleza bat-o vina).
Nu inteleg cum nu vrea toata lumea sa invete programare. Eu cred ca aproape orice persoana poate invata programare. Dar daca nu iti place, evident ca o sa fie mai greu sau o sa ti se para imposibil. Cum nici eu nu o sa pot sa fac medicina vreodata.
NOU
@maddame, oho, poți să omori lejer oameni și cu programarea. Software pentru avioane, mașini, vezi Boeing recent, Toyota.
NOU
Avioanele cad în special din cauza softwareului. În ultimii ani, mentenanța pe hardware este atât de procedurală și exactă, încât șansele să o dea cineva în bară sunt minime.
NOU
Ahaha, n-ai posibilitatea sa omori oameni, ba din contra ai cele mai mari sanse la damage si catastrofe, dar plm sigur nu era din it de a spus asta or daca era nu era mare smen in it. Btw am raspuns ca imi amintise de avioanele alea care s-au prabusit din cauza softwareului, cei drept nu era vina programatorilor ci a ‘desteptilor’ care stiu ei mai bine
NOU
LOL
en.wikipedia.org/wiki/Therac-25
en.wikipedia.org/wiki/1994_Scotland_RAF_Chinook_crash
NOU
Avioanele cad în special din cauza softwareului
Cred ca vrei sa enervezi itistii. Fara gluma, nu-i eroarea de pilotaj prima? Cele mai multe avioane care se prabusesc sunt alea mici, cred, si nu stiu cat soft au in ele.
NOU
Inginer de control nedistructiv.
Exista doua tipuri de control al calitatii pieselor: distructiv (bagi presiune sau dai cu ciocanul in piesa pana crapa, si vezi parametrii) sau nedistructiv, prin metode care se folosesc si in medicina: radiografii, ecografii (control cu ultrasunete), electromagnetic, magnetic, lichide penetrante etc.
Scoala: exista 3 niveluri pentru controlul nedistructiv. Pentru nivelul 1 si 2, teoretic, n-ai nevoie de facultate, practic, fara o facultate tehnica sau minte multa nu vei intelege fizica din spate. Nivelul 3 este “profesorul”, care scrie procedurile de examinare si ii invata pe ceilalti. Acolo clar ai nevoie de facultate, de preferinta tehnica sau ceva fizica.
La nivelul 2 ai acces dupa instruire teoretica (care in functie de metoda dureaza intre una si 2 saptamani) si practica industriala (care dureaza intre 3 luni si 1 an, minim, in functie de metoda). Certificarea pe nivel 2 se pastreaza doar daca treci in fiecare an examene teoretice si practice. Daca nu profesezi constant, pierzi certificarea. Instruirea se face la angajator sau in centre de instruire specializate (nu stiu daca exista in Romania).
Meseria e foarte banoasa in afara. In Romania nu se plateste grozav. De asta si pleaca toata lumea.
NOU
In tara lui lasa ba ca merge asa si lasa ca stiu eu mai bine as fi mirat daca s-ar plati si decent nu bine
NOU
Peste tot e la fel. Arăți unui beneficiar o radiografie cu un defect și începe să negocieze cu tine că el „nu vede” defectul ăla, sau că nu e atât de mare cum zici tu.
Răspunsul meu standard este: „Mă scuzați, nu știam că aveți ochiul calibrat ca instrumentele mele de măsurare. Când ați făcut ultima recalibrare?”
NOU
Ahahahha! Tare asta cu calibrarea.
#Notat.
NOU
de curiozitate, în ce domeniu faci NDT?
NOU
topografie, santiere. de la cele mai banale gropi pana la statii de epurare si stadioane.
pregatirea (aka facultatea de la bucuresti) a fost de rahat, cativa profesori exceptionali, toti ceilalti, variind elegant intre inutili pana la gunoi. meh, scapa cine poate. eu n-am putut, am reluat in alta parte, terminat urgent, poate ajutat si de exprienta deja acumulata in “campul muncii”.
pe post de satisfactii sunt momentele in care chestia aia e tot acolo. sau ca sa explic mai vivid. 20 de oameni, incepand cu inginerul si terminand cu ultimul necalificat sustineau ca vana aia ingropata este ACOLO. doar eu, nebunul, cu un bat in mana, ziceam ca e 10 metri mai incolo. au sapat juma’ zi unde au vrut ei, ca eu nu stiu ce vorbesc, doar ei au ingropat-o. la final, din exasperare ca u o gaseau, au dat 2 cupe de excavator sa imi faca si mie hatarul. a rasarit vana. de atunci nu mi-a mai contestat nimeni indicatiile.
la capitolul negativ…. colegii. cam la fel ca la scoala, cativa capabili, ceilalti, majoritatea, cu dificultati majore din a citi un plan si pentru care am nascocit un plan care probabil va aduce milioane in viitor: ruleta cu manual de utilizare.
NOU
Pentru copii as avea un sfat: sa ofere solutii la problemele / nevoile altora. Sa dezvolte capacitatea de a observa nevoile si problemele celorlalti si apoi sa gaseasca solutii (fie ca le implementeaza el sau pune pe altii). A da, si sa invete vanzari si marketing
Daca oamenii vor tigai, fa tigai, daca firmele vor sa reduca costu cu anumite procese interne, cauta-le solutii.
IT-ul e firbinte in prezent, dar si asta o sa se automatizeze in mare parte astfel incat o sa fie munca de tehnician.Deci cine va automatiza asta, o sa castige enorm.
NOU
VFX Editor pentru seriale. Inceput de jos in Romania acum 14-15 ani ca asistent editor pentru Media ProPictures, ajuns editor, mi-a aparut numele pe cateva seriale si filme din romania dar din ce in ce mai dezamagit de nivelul de profesionalism de acolo. Vara cand tv-ul era in pauza mai lucram ca asistent editor la ce filme straine se faceau in Buftea. La ultimul la care am lucrat in Romania, prin 2014, producatorilor le-a placut de cum lucrez si au hotarat sa ma ia cu ei in Viena pana se termina filmul. Petrecut noua luni acolo, intre timp m-am imprietenit cu producatorul de VFX care a inceput sa imi ceara din ce in ce mai multe chestii asa ca fara sa imi dau seama am facut tranzitia de la Assistant Editor la VFX editor. La vreo doua luni dupa ce s-a terminat filmul si ma gandeam la ce sa fac in continuare, daca sa ma intorc in ProTV sau nu primesc un telefon de la VFX Producer ca are un proiect in Londra si are nevoie de mine, am plecat in 3 zile si de atunci lucrez cu el marea majoritate in Londra, dar am petrecut ceva timp si prin Praga, Spania si Italia. Nivelul de profesionalism este mult mai ridicat ca in tara, nu prea mai exista nopti si weekenduri petrecute la munca, iar cand se intampla sunt platite. In plus acum imi apare numele pe productii HBO, Neflix, Sky sau BBC.
Imi place enorm ce fac, dar nici banii nu sunt putini. Se pare ca sunt destul de bun pentru ca tot primesc oferte de munca nu doar de la cel cu care am inceput sa lucrez. Banuiala mea este ca din cauza ca sunt mult mai batran decat “concurenta” si am mai multa experienta. Majoriatea sunt inca la inceput si visul tuturor este sa devina editori, eu am fost, nu mai vreau imi place ce fac.
Cum spuneam petrec mult timp in Londra dar nu vreau sa ma mut aici, stau doar cat am proiect in rest in Romania. Petru ca banii stransi cat muncesc imi asigura un trai confortabil pentru multe luni in tara, imi permit sa imi aleg proiectele care imi plac si nu sa sar din job in job doar ca sa pot plati chiria. Lungimea proiectelor variaza intre 8-9 saptamani si un an.
Legat de scoala, nu am facut studii, si consider ca scoala pe segmentul asta mai mult incurca, am lucrat cu oameni proaspeti absoloventi de facultate si absolut toti au recunoscut ca au invatat mai mult in 3 luni la job decat in 4 ani de facultate.
Cam atat. Scuze ca a iesit mai lung decat credeam.
NOU
Sunt profesora de Engleza intre un centro privat in Spania. Am facultatea de Limbi moderne aplícate in Romania, un máster in studii Engleze aici si inca unul in edúcatie. Mi au fost útile pt CV deoarece nimeni nu m ar fi luat in seama fara studii. Practic la munca prepar elevii pentru exámene KET- A1 ,PET- B1, FCE-B2 , CAE -C1,CPC-C2. Mai prepar si IELTS tot de la Cambridge si Escuela Oficial de Idiomas pentru cei care au nevoie de un sprijin extra. In Afara de asta am si copii mai mici care dai examene specifice Varstei- Starters si Movers -A2. Eu am invatat sa predau din meros si am invatat foarte multe de la mentora mea. Folosesc mai multe manuale pentru a preda pe teme, nu doar unul Singur. Mi-am facut un sistema pe care incerc sa l imbunatesc, fac mult trial and error, Vad ce prinde mai bine la elevi, ce le place si ce funtioneaza. Mai fac research pe pagina destinate profesorilor, ma mai duc la conferinte si traininguri (daca sunt gratis sau foarte ieftine). Acolo se mai face si networking. Trag mult la Xerox,si la imprimanta si folosesc si clowds pentru a impartí informátii cu elevii. Pentru a fi profesor calificat Cambridge as nevoie de CELTA. E un curs foarte costisistor, cam 2000 eu si poate face si intr o luna la modul intensiv, plus costuri de cazare daca nu se tine in orásul in care locuiesti.(eu locuiesc intr un oras mic). In fac in general cei care nu au facultate de profil si au nevoie de a East a abilitare. Eu inca nu l am facut deoarece am invatat pe Teren. Oír un e nevoie de reciclare Constanta si dedícate, dar e f útil pt CV ca sa ti se dea oportunitatea de a lucra.
Imi face placeré munca mea si imi da multe satisfactii dar depende de ambientul de munca, de Sefi si colegi. Eu sunt o persiana mai sensibila si nu am resistan in ambiente mai tóxice. Multi imi zic ca de Fapt erau situatii normale, eu consider critícile neconstructive, lipsa sprijinului, crearea competivitatii intre colegi foarte contraproductive in médiul meu de lucru. Profesora au nevoie sa se ajuste si sprijine intre ei si sa invente unul de la altul. De asemenea e nevoie sa se face front común cu parintii, si nu importiva los sau mai rau de frágil profitului sa se dea viña pe profesor pt tot doar sa fue parintele multumit. Pedepsirea profesorului care are late métode si doresti sa inoveze oeste manual impus este de asemenea un Mare desaventaj. Plus sedante le la care nu se resolvía nimic si crea tensiuni. Deci depinde totul de condúcere, ce tip de comportament incurajeaza, stat in ceea ce príveste profesorii, elevii si parintii.
Salariul este mult mai mic decat la stat, dar aici titularizarile sunt o munca Sísifica si homologarea studiilor superioare din Ro mié mi a fost imposibila, si trebuie sa fac inca o data facultatea aici la distanta, deoarece muncescsi aici facultatea e 4 ani iar la fara frecuenta e destul de serioasa si mai grea. Dar e foarte ieftina, cam 800 eu pt 50 de crédite. Odata terminata, voi i cerca sa muncesc la stat dar nu sunt dispusa sa fie interina si sa ma mult din sat in sat si din provincie in provincie, de multe ori cu jumatate de norma. Competitiva e acerba si sunt putine locuri, iar Altii au mai multe punctedin cursuri si experienta ca interini. E un drum sifific si lung dar pana la urna se obtiene si salariul Merita, insta nu stiu daca e portivit pe mine. De moment la locul actual de munca salariul este mediu, si fiindun loc in care costul vietii e jos, se poate trai cómod. Dar nu am masina, nu am o viata luxoasa, nu am fitze ,Dar traiesc intr un loc frumos, cu vreme de care ma pot bucura, la 20 min de mers de o plaja curata, ma duc la sala, mai mananc in oras, am o dieta sanatoasa, un mediu placut in general si por Economisi o parte din venituri.
Imi cer Scuze pentru erorile in text, am tableta estará in Spaniola. Am facut ce am putut.
NOU
Buna,
Am 32 de ani si sunt de cateva luni analist financiar. Am fost 7 ani pe diverse roluri de contabilitate, intai primara apoi usor, usor am avansat in cunostinte, ramuri si spete astfel incat sa upgradez spre raportare, planificare, indicatori financiari etc.
Facultatea… Hm… Am facut constructii in Bucuresti… Graba mare de a pleca din camin in ultimul an de facultate deci nevoia de a gasi un loc de munca plus faptul ca efectiv nu ma baga nimeni in seama din domeniu, m-a facut sa accept un job ” de inceput” ziceau ei, facturare si comenzi, la o firma de constructii.
Ma gandeam ca stau putin timp in acel departament, urmand sa ma mut pe ofertare, devize, calcule.. Ce credeam eu ca se pupa cat de cat cu ce facusem eu.
Dupa 2 ani am inceput sa imi doresc sa muncesc la unul din shared service center-erele deschise in Bucuresti, ca apareau cu duiumul, joburi de conta fara numar.. Viata de corporatist.
Am invatat singura contabilitate si ma mandresc cu asta, pentru ca a fost necesar in a avansa in cariera si pentru ca voiam sa inteleg in detaliu ce faceam la job.
Anii au trecut, am schimbat mai multe firme.. Iar eu am in finance cu diploma in constructii, isn’t it funny?
Aspecte de luat in considerare in alegerea unei cariere in conta:
-inchideri de luna, inchideri de quarter si de an (se traduce prin foarte mult overtime, care e platit 70% si recuperat restul, stres si presiune in a procesa toate taskurile de inchidere, cifre corecte, debug-uit erori)
– in preajma evenimentelor de mai sus nu iti poti lua concediu sub nici o forma, zilele libere de la stat, cele care pica pe 1 ale lunii.. si sunt cateva.. se muncesc si se recupereaza ulterior… 1 mai, 1 iunie, 1 decembrie, 1 ianuarie…-am avut colege care sarbatoreau cate ceva in aceste zile, zi de nastere copil, aniversare nunta etc.. nu puteau fi alaturi de cei dragi)
Am rezistat cat am rezistat, dar incep sa ma gandesc sa schimb domeniul la un moment dat, pentru ca nevoia de bani nu mai e asa mare si incep sa resimt timpul foarte mult petrecut la birou si restrictiile legate de concediu si timp liber.
Daca mai aveti intrebari, va raspund cu mare drag.
NOU
ești ACCA?
NOU
Nici ACCA, CIMA sau CECCAR. Dar nu avut niciodata pozitie de management, poate acolo ar conta.
La o singura posibila promovare o fosta sefa mi-a comunicat ca nu se poate o mutare laterala in companie, pentru ca nu am diploma de ASE, Contabilitate, ca ea. Ori ASE-ul are o singura specializare pe conta, restul ies economisti.
In rest, am mers cu diploma de inginer inainte.. Noroc sau lipsa de oameni? Nici acum nu stiu, cert e ca am facut experienta si acum pe ea ma bazez.
NOU
Cum e cu raspunderea penala? Parca sunt ceva legi cu ani de inchisoare pt contabili.
Citisem ca la ROSTAR avea si contabila dosar penal.
NOU
+1 Contabil. Raspunderea penala exista! De aceea schimbarile legislative succesive si rapide te termina psihic.
Cu 6 ani in urma am plecat din tara si nu regret. Incerc sa imi dau ex ACCA desi in DACH nu prea conteaza. Lucrul in corporatie aici este foarte diferit de experienta din Ro. Ceva mai mult stres in Decembrie, in rest inchidem cu ce avem, corectam, inregistram, reevalum luna viitoare. In primele luni managera mea nu intelegea de ce ma stresez la inchiderea de luna. “Relax, there is enough time!” Injuraturi in gand, cand o auzeam! Cum naiba o sta femeia asta asa relaxata? Am avut nevoie de timp sa inteleg si sa ma relaxez si eu:). Ore suplimentare, doar cand am cate un appointment si nu am chef sa mai trec pe acasa ca sa plec din nou. Orele suplimentare se transforma in ore libere. Dupa ce ies din birou nu ma suna nimeni ever. Am uitat ce inseamna sa pleci in concedii si sa fii sunat. Trei saptmani de concediu cu un singur mesaj, cu scuze atasate, cu rugamintea sa le confirm ca pot pleca 2 zile in delegatie si sa le dau unda verde pentru biletele de avion. Nu stiu daca am nimerit eu intr-o corporatie foarte family friendly si people oriented sau asta este cultura lor in mod general, pentru ca m-am angajat si am ramas. Imi place foarte mult ce fac si ma duc cu drag si fara stres la birou. Este genul de loc de munca din care iti doresti sa iesi la pensie.
Sunt unul din contabilii ce isi iubesc meseria, chiar imi place ce fac si logica din spate.
NOU
Legat de satisfactie. Sunt foarte implinita, imi place sa i ajut si am o relatie foarte stransa si afectuosa cu mayoritaria elevilor. Succesul lor este si al meu, si tin legatura cu majoriatea, nu lucrez exclusivo pt bani desi din pacate sunt necesari, dar nu as face munca de birou nici pt un salar Dublu.
NOU
28 ani, Front Office & Guest Relations pentru un Hotel in Elvetia. Ajuns din intamplare. La inceput stateam intr-un office ( incaperea unde ajunge vesela..) si stergeam paharele, trimiteam farfuriile murdare la spalat. Sansa a fost ca pot invata relativ usor o alta limba. Apoi invatand germana ( cursuri + timpul petrecut cu persoane care vorbesc limba), plus inca 3 limbi straine ( invatate de la scoala, tv + trait cu perosnae din alte tari) mi-au dat sansa sa fac Front Office.
NOU
Embedded software engineer.
O observatie: pentru anumite job-uri trebuie sa ai oleaca de chemare, de exemplu pentru embedded trebuie sa iti placa sa rezolvi probleme si sa fi din fire autodidact.
Daca mini proiecte cu arduino/raspberry etc ti se par distractive , inseamna ca exista ceva chemare pentru embedded
Avantaje :
– odata ce ai o oarecare baza ( atat core knowledge cat si domain knowledge) job-ul devine practic o joaca cu un ‘LEGO Mindstorm’
– nici un sef nu te va deranja cu sfaturi/pareri nesolicitate, o sa ii poti baga in ceata in vreo 10 secunde si o sa ii vezi cum incearca sa scape din discutie
– spre deosebire de alte domenii IT, riscul sa fi inlocuit de outsourcing e minim
– tipul de proiecte pe care vei lucra e foarte variat deci niciodata nu o sa te plictisesti
Dezavantaje :
– e greu pana acumulezi cunostintele de baza si iti cizelezi intuitia
– cand ai probleme pe proiectul pe care lucrezi, exista posibilitatea ca tu sa fi singurul din lume cu acea problema , deci cautatul pe net a unei solutii e o loterie
– o sa ai o relatie foarte ciudata cu vanzari/marketing , aici inca nu imi este clar de ce , dar cei de la sales cam trateaza inginerii embedded ca pe niste Pokemoni cu care merg sa le laude la clienti ( am patit-o la toate firmele unde am lucrat , si alti colegi din embedded au patit la fel)
Dupa ce ai absolvit o facultate de profil. ideal e sa intri intr-o firma mare/corporatie , pentru a acumula cunostintele de baza in mod cat mai ghidat. Din facultate trebuie sa ai cunostinte atat de programare cat si de hardware , si e foarte indicat sa sti chestii din cat mai multe domenii : mecanica , chimie etc.
Va exista intotdeauna o dilema : core knowledge ( flexibilitate in piata muncii ) sau domain knowledge ( promovare in cadrul firmei ). Eu personal am ales core knowledge is am tinut la minim cunostintele referitoare la ce facea produsul final.
Proiecte in care am lucrat :
– ventilator medical ( ala la care sunt conectati pacientii in timpul operatiei ) – am fost conectat la unul in timpul unei operatii, a fost o experienta interesanta
– tureta pe un Humvee – proiectul asta a fost foarte distractiv
– hydrogen fuel cell – aici cred ca am atins apogeul de risc, si de paguba ( am stricat un stack cu un software )
– senzori pe masini de constructii- alt proiect/job fain , am avut ocazia sa ma joc cu excavatoare de 40T de ex.
Proiectul actual : sistem de refrigerare cu dioxid de carbon transcritic (asta o sa fie viitorul! … sper )
NOU
And i’m just sitting here, writing if/else….. 🙁
NOU
I think you can consider else only…
NOU
Io-s târnăcopist cu diplomă. Mulțumesc de întrebare 😉
NOU
Un simplu muncitor in cercetare agricola biodinamica(cereale) de 10 ani. Alți 20 ani înainte fierar betonist, șofer, producție încălțăminte, tâmplar, vânzări. Fac ceea ce fac cu deosebita placere.
NOU
financiar iese ok?
NOU
Dupa plecarea din centru de acasă, si după zile când am băut apa in loc de mâncare, in final am reușit. DA, sunt mulțumit, si mai mult, satisfăcut ca cineva mănâncă o pâine sănătoasă.
NOU
Am 28 ani, muncesc in comert. Sunt antreprenor care va sa zica, dar ma rog, ca la IMMuri faci de toate… aprovizionare, planificare etc. Muncesc de pe la 14 ani in industria asta, fiind o afacere de familie.
Urasc din suflet ce fac. O sa-mi iau o droaie de injuraturi pe principiul romanesc (ia uite-l si pe asta… patron, buticar si cum se mai zice), dar precizez ca sunt departe de magazinul ala de la coltul blocului de 30 mp. Am crescut organic, avem in jur de 20 angajati, platim taxe la stat cu duiumul, deci nu e cazul. As vrea sa cred despre mine ca nu sunt proprietarul tipic romanesc, dar pur si simplu in domeniul magazinelor alimentare, personalul e de cacat. Toata lumea te fura, fiecare se trage pe cur cand e vorba sa munceasca, pleaca fara sa te anunte si te lasa cu curul in drum… E un domeniu urat. Nu am zile libere, nu am sarbatori sau de astea. Nu iti poti permite sa inchizi mai mult de 3 zile pe an. Sunt prins cumva intre ciocan si nicovala. Am o facultate si un master terminate, dar nu am o meserie anume. Mi ar place sa imi schimb domeniul, dar e complicat din cauza banilor. M-am obisnuit cu un oarecare stil de viata, pe care nu imi dau seama daca l-as putea sustine facand altceva. E frica aceea de schimbare, mai ales cand ai facut toata viata acelasi cacat (stiu, stiu sunt tanar, dar jumate din viata mi-am petrecut-o facand asta si cealalta jumatate la scoala invatand de toate dar nimic). Avand in vedere ce preconizez ca se va intampla in bussines in urmatorii ani, caut totusi sa imi gasesc altceva de facut (de preferat muncitul din spatele unui birou si cu capul si cu cat mai putini angajati), iar spatiile in care imi functioneaza afacerea momentan sa le inchiriez.
NOU
eu nu o sa vorbesc despre meseriile practicate de-a lungul timpului ca de la facut pizza pana la management de spitale si autor de carte am trecut prin destule.
Dar cel mai important lucru care l-am descoperit pe la 24 ani e ca trebuie sa fii impacat cu ce faci. Nu neaparat sa-ti placa, ca sa parafrazez pe cineva din dirty jobs “e imposibil sa-ti placa sa inoti in cacat dar si asta trebuie sa o faca cineva”. sau cred ca Talpes zicea ca nu putem sa facem toti ceea ce ne place ca nu suntem toti artisti si mai trebuie sa invatam sa ne placa sa facem ce trebuie cum trebuie.
Cumva lucrurile se aseaza intr-un final chiar daca nu e acel mod in care te astepti. Eu de mic am vrut sa ma fac manager, desi nu intelegeam exact ce inseamna asta, dar am inteles ca are ceva legatura cu leadership-ul si cu faptul ca a conduce oamenii inseamna “sa fii primul la bataie si ultimul la distractie”.
Cand am terminat liceul de mate info am intrat la buget la Medicina si Finante Banci. cum optiunea sa le fac pe amandoua era nula eu fiind atat de sarac pe vremea aia ca nu aveam curent acasa vara, am ales evident optiunea ilogica, Medicina, ca eu o sa schimb sistemul de sanatate cum a schimbar arafat urgenta. Evident, acum mi se pare un prost Arafat si e un exemplu foarte prost de management dar asta a fost atunci.
in timpul facultatii mi-am dat seama ca nu imi place medicina si am deschis business-uri si m-am implicat in chestii care sa ma ajute sa fiu un manager bun. cand am terminat facultatea nu am vrut sa dau examenul de rezidentiat, mi-am cautat un job de manager si mi-am gasit dupa 1 an sabatic, consultant in management de spitale.
de atunci activez in domeniu am invatat legislatie(organizarea sistemului, achizitii, munca), am invatat economie, bugetare, mi-am dat si rezidentiatul intr-un domeniu conex managementului de spitale si sunt cel mai fericit om cand practic management.
La partea de minusuri e faptul ca e foarte greu sa lucrezi ca manager de spitale fara sa fii implicat politic, meseria de consultant e foarte ingrata pentru ca se stie cum se sifoneaza banii in relatia cu statul, asa ca momentan fac consultanta pentru privati, desi am lucrat mai mult pentru spitale publice dar ca angajat sau subcontractor, si coaching pentru mai multi directori de spitale publice(pro bono). Coaching dinacela pe bune in care discutam situatii si solutii si invatam chestii despre sistem. Mi-ar placea sa fac doar asta dar nu stiu cum sa o fac legal in contextul actual de achizitii publice…
Nici o secunda in toata viata mea profesionala banii nu au fost in discutie sau un factor de a lua decizii. am obligatii serioase… dar cumva lucrurile se aseaza si viata merge inainte. si la cat de sarac am fost inainte de 18 ani chiar nu-mi fac griji ca nu ma descurc si ca nu voi castiga bani cat sa trec luna.
Asa ca sfat de incheiere, sa ai pretentia ca un adolescent/tanar adult de 18-20 de ani sa-si gaseasca calea la varsta aia e imposibil si orice alegere ai face e greu sa o nimeresti din prima.
Dar nu dispera, ai rabdare si da-ti silinta in orice faci sa faci cat poti tu de bine. cumva lucrurile se aseaza si calea se lumineaza.
NOU
40 de ani peste cateva zile. In Romania am fost de toate, de la menajera pana la bucatar. N-a mers si cum scoala nu am, m-am gandit sa plec im Anglia. Bineinteles ca pe aeroport nu ma astepta nimeni, desi vorbisem cu cineva pentru cazare si job. M-am urcat in primul taxi si am avut noroc de un indian cumsecade care mi-a facut hotspot pentru net si pe un grup de romani am gasit cazare intr-o casa cu alti 21 de oameni. Am avut noroc, casa extrem de curata si linistita. Dupa doua saptamani de chin mi-am hasit de munca la 15 mile de Londra, la o fabrica de salate de fructe. Frig pana la Dumnezeu, umezeala, trafic, dar am avut iarasi noroc de colegi foarte de treaba. Dupa cateva luni m-am angajat la Pizza Hut cu ajutorul sotului pe care de altfel l-am cunoscut aici. Am muncit cam un an acolo. Ulterior am avut o perioada proasta de 3 luni in care ne-am dramuit si ultima lira.
De doi ani lucrez la o companie care fabrica ulei si aditivi auto. Am avansat usor usor, acum invart covrigul pe un motostivuitor, dar am facut training pentru multe alte utilaje. M-am inscris la un curs de management pentru industria petroliera, platit de mine si sper sa trec de la covrig la pix desi nu imi diaplace deloc ceea ce fac acum. In tinerete mi-am dorit sa devin altceva, dar n-a fost sa fie. E bine si asa cum e acum.
NOU
Te țin minte de la articolul asl. Chiar eram curioasă care e povestea din spatele covrigului
NOU
Aaa, o poveste ca multe altele. Am lucrat la un moment dat, pentru vreo 3 luni, la fabrica de salate, cu un tip, inginer de drumuri si poduri. Strangea bani sa isi echivaleze diplomele. Sunt o groaza de oameni cu studii pe aici care n-au avut sansa in tara sau pur si simplu nu s-au mai regasit acolo.
NOU
Salut. Eu lucrez ca tehnician in automatizari industriale la firma care face cablajul electric pentru Fordul de la Craiova. Ca profesie mecanic fiindca asta mi-a plăcut de mic, am facut si liceul dupa. Am incercat si cu facultatea de automatica si informatica aplicată dar am renuntat ca nu am nvoie de sa fac filozofie, sport si niate nesimțiri de matematici. Am învățat marea majoritate a lucrurilor singur, de la calculatoare, ceva programare c#, partea de electrica/electronica. Lucrez in 2 schimburi, (am renunțat la a ma muta la un post mai bine platit la alta firma tocmai pentru a avea flexibilitate pentru cel mic la creșă), sunt chemat la probleme ale mașinilor de la tot ce ține de calculatoare, la servomotoare, pneumatica, calibrari, pozitionari. Imi place ce fac. Sotia spune ca sunt singura persoana e care o stie care se duce chiar de placere la muncă
NOU
Nu toată lumea are nevoie de facultate. Un electrician sau un mecanic bun valorează cât 100 de absolvenți mediocri de management.
NOU
Inginer electro, 11 ani si ceva. Specializat in instalatii electrice industriale (automatizari pentru industria alimentara, lemn, tutun) dar si instalatii electrice civile. Primii 3-4 ani au fost petrecuti (atat in tara cat si in deplasare in strainatate) facand “munca de jos” ca sa invatam meserie: mecanic/cablator/montator de tablouri electrice in atelier. Apoi si cu munca pe santier: tras cabluri, montat paturi de cabluri, executat legaturi electrice. In paralel mai faceam si mentanta la cativa clienti importanti. Ca apoi sa se faca pasul la proiectare: proiecte tehnice, detalii de executie, ofertare si un pic de management si calitate. Locatia este in Ardeal, unde se agata harta in cui.
NOU
Initial am scris o mini-serie dar o scurtez 🙂
Acum lucrez in IT/Telecomunicatii mobile in Budapesta la o multinationala suedeza, de 2 ani. Ma ocup cu partea de suport pentru 2G. Noi suntem aici, laboratorul fizic e in Suedia. Cuvinte cheie: JIRA, Kanban. Dimineata verific ce tichete noi au sosit peste noapte, daca e ceva la care ma pricep, incep sa il rezolv, daca nu, exista alti colegi cu alte competente si se vor ocupa ei. Discut cu tehnicienii din laborator daca e ceva neclar, particip la o gramada de meeting-uri, atmosfera tipica de multinationala. Imi place ce fac, dupa 2 ani aici nu simt ca ma plictisesc sau ca m-am plafonat, aproape in fiecare zi invat ceva nou sau “imi bag nasu’ ” intr-un domeniu in care nu am experienta dar care pare interesant si folositor in formarea mea continua ca si inginer.
Pana sa ajung aici am lucrat ca si:
– agent vanzari/livrari produse agricole la firma nasei mele – Concluzia de aici: niciodata nu faceti afaceri in familie sau daca da, sa fie un set strict de reguli. Eu am invatat asta pe pielea mea si m-a costat destul de mult, atat fizic, cat mai ales psihic.
– sofer taxi – 6 luni, cele mai crunte 6 luni din viata mea, am rezistat atat doar fiindca pot fi foarte incapatanat.
– sofer in cadrul unei fabrici de cablaje auto – aici spre sfarsit s-a imputit treaba, ni se impuneau activitati de HR (mers la recrutare in sate, batut din usa in usa si intrebat omul daca nu vrea sa lucreze in fabrica). Aici am tras linie, mai ales ca nu sunt cea mai sociabila persoana din lume si nici nu imi place sa promit luna de pe cer stiind care e situatia reala.
– software tester la o companie telecom finlandeza in Budapesta – varul meu lucra aici si dupa un pic de munca de convingere am aplicat cu succes si m-am mutat in Budapesta – aici dupa 2,5 ani, 6 manageri diferiti si acelasi set de teste pe care il parcurgeam zilnic, a interveni monotonia, plictiseala si senzatia de plafonare + o oferta de nerefuzat primita de la compania actuala m-a facut sa plec de aici.
Studii:
– liceu – Mate-Info, intensiv Informatica
– facultate – Automatica si Informatica Aplicata
Dupa parerea mea nu conteaza ce lucrezi, cat timp iti place ce faci. Sa muncesti nu e rusine, rusine e sa minti, furi, inseli.
Chiar daca am avut studii superioare, nu m-am ferit sa fac total altceva, sa imbin in cazul meu pasiunea pentru condus cu un loc de munca. Cand am fost sofer la fabrica, nici nu le-am spus ca am studii superioare deoarece nu intr-un loc am fost refuzat pe fata deoarece aveam diploma si unii patroni nu puteau sa inteleaga de ce vreau eu sa fiu sofer.
NOU
it project manager. a inceput cu liceu la un colegiu national, cel mai bun din zona de 5 judete,provincie. mate-info, info intensiv.m-am prins greu care-i treaba cu c++, abia prin a 11-a cand am ajuns putin pe la olimpiade.in a 9-a am descoperit html-ul si m-a prins treba cu programarea web. in ’99 mi-am facut site, care a iesit blog pt ca nu stiam ce continut sa bag, de la teste de cod a iesit un blog care mi-a adus premii la revistele vremii – gen pc magazine.mi-am descoperit si talentul in poezie in a 10-a, in paralel cu aproape o restanta la chimie.in a 12-a am inceput sa urasca matematica, nu o mai suportam si asa ca la admitere la fac de mate-info am iesit din examen si am stat pe holuri pana la final, desi ai mei ma asteptau afara. am mers pe economic, am lucrat din anu 1 in callcenter la banci, in anu 2 am inceput electro si telecomunicatii.am inceput sa lucrez ca admin retea.am lucrat cativa ani ca sys admin, am trecut pe linux, am terminat a doua facultate si al doilea master.sysadmin, proiecte de cloud pe azure, project management pe proiecte corporate.nu mai imi place, a fost o ambitie sa vad ca pot face, dar nu-mi aduce satisfactii. confortul financiar ma face sa merg inainte desi imi lipseste ceva-scrisul si poezia
NOU
Off-topic, dar funny. “Ceiluilalt” i-a crăpat scriptul de regenerare certificat de la Let’s Encrypt și acum țipă browserele că e dubios situl. 😀
NOU
Salutare am 34 de ani, de mai bine de 10 lucrez in educatie pentru adulti, sau Training, cum i se mai zice.
Conform diplomei, sunt Economist -Expert in Integrare Europeana, inainte de a incepe cariera in training, am facut de toate: Salvamar, Barman, o vreme am trait din pescuit, am avut si firma mea de Shipping (legam omul cu marfa de omul cu vaporul si imi luam comisionul)
Am inceput ca agent in call center (2007), sunam americani, sa-si platesca factura la mobil ( ca sa vezi, se intampla si in tarile mai civilizate), de acolo m-au chemat in SUA, m-au invatat ce insemna training (curs de 3 luni, zi de zi, cu componente de psihologie, NLP si altele de genul) si m-au pus trainer pentru un proiect nou deschis in Bucuresti (2009) – ei recrutau cat eu invatam.
Dupa niste ani, tot in training lucrez, am o echipa de traineri in tara cu care instruim toti angajatii, noi si vechi, ai unui IFN cu birouri in toata tara.
Jobul il fac de placere, imi place sa fiu in sala de training, sa ii ajut pe oameni sa inteleaga care le este rolul, care le sunt sarcinile, care este rotita pe care ei o invart, in marele mecanism al companiei pentru care lucreaza.
Imi place la nebunie echipa mea, colegii sunt foarte implicati si desi nu ne vedem atat de des pe cat mi-ar placea, ei isi fac treaba bine, si doar ii ghidez si sustin in dezvoltarea lor.
Pro:
– invat si citesc foarte multe, sunt lucruri noi cu care trebuie sa ma tin la curent, sunt teme de training pe care le sustin si pentru care am nevoie de luni bune de studiu. Sunt implicat intr-un ONG care se ocupa tot de dezvoltare si invatare pentru adulti;
– daca imi fac programul bine, nu vad aceiasi oameni 2 zile la rand, in fiecare zi alti oameni, alt oras (pentru unii o fi contra, mie imi place si calatoritul si cunoscutul oamenilor)
– leg relatii faine cu oamenii pe care ii vad in sala de training, si ma bucur cand vad ca rezultatele lor sunt peste asteptari.
– cunosc tot felul de oameni, din tot felul de domenii, de la care poti invata su poti “fura meserie” Doar luna asta am avut peste 120 de participanti la trainingurile mele.
– ca trainer intern exista o doza de respect si apreciere pentru ceea ce fac, si vine si de la participanti, dar si de la superiorii lor.
– ca sfat de viitor, pentru pusti – este mult de munca si de alergat, daar oamenii care vin noi intr-o companie vor avea nevoie de ghidaj si instruire, astfel ca nu ma astept sa “moara” meseria asta prea curand – mai avem pana cand ne vor lua robotii toate joburile 🙂
Contra:
– primul lucru ce trebuie inteles in job-ul asta este ca vor fi mereu oameni in companii, corporatii, etc, care considera trainingul un cost inutil, sau unii care te vor intreba cu ce procent vei influenta tu, prin trainingurile tale, vanzarea, colectarea, sau mai stiu eu ce cifre si indicatori. Sunt oameni muuult mai priceputi ca mine care se chinuie de ani de zile sa lege rezultatele de training, dar nu se poate – daca dai de unul din asta in companie, iti cam strica din zen;
– nu prea stau pe acasa, schimb hoteluri si bag 1.2-1.5k km pe saptamana. Drept urmare nici un regim alimentar sanatos nu prea am, ca mananc mai mereu pe fuga.
– riscurile de pe soselele patriei – radare, carute, nesimtiti, neatenti, inconstienti, etc.
– frustrarea care te incearca atunci cand unul din oamenii instruiti de tine, un om care are abilitati, experienta, talent, putere si dorinta de munca – pleaca din companie din cauza relatiei cu managerul sau, tu stii ca e pierdere pentru companie, dar nu poti influenta cu nimic decizia.
Cu bune, cu rele, este un job pentru un om extrovertit, expansiv, comunicativ, care poate intretine o conversatie pe mai multe subiecte, din varii domenii.
Frica de vorbit in public nu se potriveste cu aceasta meserie;
E bine sa fii organizat – de la sala de training la proiector, la materiale, la post-ituri si ecusoane pentru participanti – toate trebuie sa fie puse la punct si e greu cand pleci de dimineata din Bucuresti si incepi cursul la ora 12:00 in Petrosani, sau in Odorhei.
Te ajuta daca esti curios, dornic de dezvoltare, mereu in cautare de ceva nou de citit, de invatat ceva nou. Azi am o zi mai lejera, deci daca sunt intrebari, va stau la dispozitie.
NOU
Inginer – automotive.
Simulări passive safety (crash) / occupant protection (ex. Teste EuroNCAP) in diverse țări pentru diverși OEMs.
Pentru mine este ceva interesant.
Foarte multi ingineri români in automotive (proiectare, simulari, IT etc) in Europa de vest cât si in tinuturi mai îndepărtate.
NOU
Facut un an de Inginerie – Imbunatari funciare, apoi lasat si facut informatica. Mai demult, cand aveam dinozauri ca animale de casa, cum zice fiu-miu mai mare.
Am lucrat in domeniu cam doi ani, pentru ca incetul cu incetul am trecut pe resurse umane intr-o multinationala. Perfectionat asa de bine ca dupa 3 ani am plecat la alta pe post de director HR. Acolo am facut treaba asa de buna ca dupa 4 luni m-au mutat ca director de abator de pasari. Intre timp am rezolvat o mare durere de cap cu restructurarea, deci chiar mi-am facut jobul.
In cele din urma reintors la prima multinationala. Aici joburi diverse: contratare si urmarire contracte de investitii, PR, inginerie navala, coordonare activitati de productie si suport, trainer si or mai fi, dar nu imi aduc aminte.
La un moment dat am avut un interviu pentru Western Uinion cu o specialista HR din Austria si ii povesteam cam ce am facut si pe unde si de ce. Mi-a zis ca termenul potrivit e “Troubleshooter”. Habar nu aveam ca exista denumirea asta, dar cred ca mi se potriveste cel mai bine.
In general am talent la a gasi solutii acolo unde pare imposibil si care chiar functioneaza.
Muncesc in hopuri, asa s-a nimerit mereu. In cele din urma m-am obisnuit. Am avut luni de zile cu peste 100 de ore suplimentare si luni cand toceam mausul de plictiseala.
Banii nu sunt multi, dar nu lucrez pentru bani. imi asigura strictul necesar si sunt impacat cu ce am. Deocamdata.
Imi place sa ajut oamenii si asta e o bucatica din ce ma motiveaza sa merg la munca in fiecare zi.
NOU
S-ar putea spune ca esti chiar opusul Troubleshooter-ului din windows care niciodata nu rezolva probleme, de obicei iti mai creaza una
NOU
@Le big0ne
Hi hi
Mersic de compliment.
Si eu mai creez probleme, recunosc. Dar mai ales prin faptul ca nu sunt intotdeauna conventional (inside the box), insa conteaza rezultatul final care este pozitiv.
NOU
Salutare. Inginer sudor, lucrez in domeniul naval. Dupa terminarea facultatii mi-am deschis propria firma in acelasi domeniu dar eram prea tanar pentru industrie la nivelul ala asa ca am pus lacatul si m-am angajat in santier sa invat secretele industriei navale. In momentul asta lucrez pentru una din cele mai mari firme din domeniul navelor de croaziera. Este jobul visurilor mele, asta am visat sa fac de la 14 ani. Inca nu am ajuns acolo unde mi-am propus dar imi place sa cred ca fac pasi in directia aia.
P.S. am 30 de ani.
NOU
Mai rar așa bun simt. Chapeau.
NOU
Studii liceale in tara.
Slujbe avute(nu-s toate), luate aleatoriu:
Asistent reanimare 13 ani
Fotbalist semi-profesionist (adica luam doat prime, ca leafa era la spital)-4 ani
Ingrijitor de batrani intr-o tara straina-2 ani.
Necalificat in constructii in aceeasi tara straina-2 sapt. Adiacent: dormit pe strada in aceeasi tara, iarna-2 sapt.
Coordonator de program intr-un ong in aceeasi tara: 2 ani. Translator in aceeasi tara pt alt ong 1 an.
Translator de japoneza freelance intr-o a doua tara (ocazional).
Comentator sportiv in prima tara straina-2 ani, part time.
Coordonator de program umanitar pentru un mare ong international, expat intr-o a treia tara -1 an.
Asistent de farmacie part time in romanika-1 an
Receptioner si sef de receptie hotel in a doua tara- cca 7 ani.
Terminat scoala de comert international in februarie in a doua tara. 1 an baby sitter tot acolo.
Spalator de vase la Costinesti-o vara. Barman in Mogosoaia- vreo saptamana.
Actualmente in curs de infiintare firma personala.
Cred ca la anul o sa merg sa plantez ricin pe la Dabuleni sau sa predau patinaj in Kinshasa. Asta daca nu s-o ivi ceva interesant
NOU
Cum spuneam și în postarea cu ASL, fac quality control, care se prescurtează în QC Tester, adică testez titlurile (jocurile) care urmează să iasă pe piață. Fac asta de 3 ani și 5 luni, la Ubisoft București și îmi place ce fac. Pentru vârsta mea, 31 de ani, m-am apucat târziu de treaba asta. Dacă mă ducea capul pe la 20 de ani, acum eram super bine în cadrul companiei sau, poate, mult mai bine în altă parte. Nu este ăsta primul job. Dacă interesează pe cineva pe unde am mai dat cu sapa, mai las un comentariu.
NOU
intereseaza
NOU
Am început să lucrez pe la 18 ani, când, dintr-un puseu de personalitate a unui copil care n-a avut prea multe la viața lui, am renunțat la școală. M-am angajat casier în Auchan Titan (nu erau de mult pe la noi) unde lucram part time (luam vreo 300 de lei la vremea aia). La un moment dat, nu-mi pot da seama cum, am fost păcălit de niște clienți cu vreo 400 de lei. Am fost acuzat pe nedrept că i-am furat, am fost nevoit să-i dau înapoi din portofelul meu (s-a împrumutat mama, că n-aveam) și am rămas fără job după vreo 3 luni. Îmi plăcea colectivul, eram foarte bun prieten cu un tip din provincie, care ulterior a murit într-un accident auto.
După asta, următorul meu job a fost peste drum, la Penny. Acolo făceam de toate. De la depozit, până la casierie. Colectiv bun, salariu de vreo 800-900 de lei, parcă. Lucram cu cel mai vechi și bun prieten al meu. Încă vorbim, după aproape 20 de ani. Aveam un cretin de șef care ne mânca mâncarea din frigider…
După aproximativ un an la Penny, am ajuns să lucrez la o firmă din Giurgiu care monta termopane. Avea un sediu sau 2 prin București. Unul avea sigur, că acolo lucram eu. :)) N-a ținut mult, dar 3-4 luni am câștigat super bine pentru standardele mele. Aveam salariu și comision din vânzări.
M-am angajat în același Auchan, apoi, cu același vechi prieten lucram, dar de data asta la Electronice. TVs, audio etc. Am învățat multe acolo despre toate astea și chiar și despre calculatoare și componente. M-am luat de gât cu clienți tâmpiți, literally, am fost și scuipat, but overall a fost o experiență care m-a călit. Salariul era de căcat, dar na, așa e când te lași de școală. Tata lucrează în construcții și-i spuneam să mă ia cu el. Mai bine că n-am ajuns să lucrez pe șantier… eh, m-am ales și cu electronice la prețuri super bune și de calitate din Auchan, pentru că aveau o perioadă de soldare în timpul anului și evident că rădeam tot. Am luat un 32LH5000, vârf de gamă la vremea aia, 1100 de lei, el fiind vreo 2500. Pomană. M-a ținut 10 ani.
După asta am lucrat în Domo, unde aveam un șef care lua produse din magazin și le folosea el (telefoane, tv-uri) apoi le aducea înapoi în magazin și mai făcea și transferuri între magazine ca să nu iasă prost la inventare. De aia nu mai e Domo în România, probabil.
După Domo am ajuns în Afi, unde am ajutat la deschiderea unui magazin Affliction (și singurul). Un brand din SUA, care face haine de calitate, dar foarte scumpe. Șefii erau cam cretini. Ea era cam proastă, el era cam abuziv. (Sau așa mi se părea) de acolo am plecat, pentru că fix asta vorbeam cu o colegă pe profilul personal conectat la laptopul de serviciu. Ei au scos print-uri cu conversațiile și ne-au arătat. Ne-au dat cu flit. Pe mine nu m-au mai căutat, că nu acceptam căcaturi de la nimeni (le spusesem că-i pot da în judecată că au citit ce scriam eu pe profilul meu privat). În schimb, au căutat pe colega mea, care s-a și întors. Magazinul s-a închis după un an sau 2.
A urmat Media Galaxy. Era ok, dar nu prea. Acolo am lucrat la IT unde am învățat mult chestii despre componente și acum nu-s atehnic și nu-mi prind urechile dacă vreau să asamblez un pc sau caut ceva tehnologie on-line. Aveam un Raion Manager care sugea cepe pe acolo, ceva pilă a cuiva. Freca duda toată ziua, salivând și lingându-i transpirația unei casiere ca ultimul lingău. I-am atras atenția de câteva ori, până era să-l bat în timpul programului, în magazin. Acum e pe la sediu, cum am zis, pila cuiva.
Acum vreo 5 ani am încercat să lucrez în Londra, dar n-am reușit să fac vreo ceva și am revenit în țară.
Între timp am terminat liceul, am luat bacul și m-am angajat la Ubisoft. M-am angajat pe 970 de lei… cum să ai salariul ăsta acum 3 ani? Am rezistat, iar acum e mult mai bine. Nu e totul roz, dar e mai bine decât pe unde am fost. Îmi pare rău că nu am venit mai devreme, cum am spus. Poate voi face vreo facultate, who knows.
E un perete de text, dar mă bucur că am împărțit asta cu voi.
NOU
Vă rog să observați cât de coerent, corect gramatical și cu diacritice scrie omul ăsta, care nu are facultăți o sută, dar bun simț o mie, spre deosebire de alți comentatori de pe aici kre skriu k niste analfabe-ti, dar se cred miezul din dodoașcă.
#Respect
NOU
3 ani e deja cam mult, incearca sa treci pe QA si sa lasi jocurile, nu renteaza sa-ti dai sanatatea pe bani de overtime si nici viitor nu ai in QC indiferent cat de misto ar fi ubi, vei ajunge la burnout rapid. Asa ca sfat de la un fost angajat. Invata un sql pe w3school, asta ar fi minimum minimorum pentru un qa si e usor de prins, ar mai fi ceva servicii web notiuni elementare si niste java/python cat sa stii ce e o metoda o clasa acolo ca sa-ti sporest sansele de angajare, nu te faci programator inca dar in QA vei invata multe rapid.Pleaca de la ubi pe qa chiar daca te costa bani, in maxim 2 ani iti dublezi salariul si muncesti si mai putin, multi am facut asa.
PS: Raportam si noi bugul ala?
PSS: Vezi ca ai un link care nu merge in raport. 😀
NOU
dude, 31 de ani e aproape adolescență. asculta de la unul de 44, pentru mine pari un copil. vezi ca incep inscrierile de toamna la facultăți:)
NOU
Da, am colegi care au plecat și acum sunt bine pe 4000-6000 de lei. M-am gândit și să plec, dar vreau să mai învăț chestii, momentan. Și la facultate m-am gândit, dar nu știu cum să împac și capra și varza. Poate nu anul ăsta, dar în viitorul apropiat o să fac și pasul ăsta.
NOU
Imediat după liceu, pentru că nu am intrat din prima la facultate, m-am dus pe șantier ca laborant de drumuri și poduri. Interesantă experiență, mai ales la vârsta pe care o aveam atunci. Pentru un băiet din Moldova, a fost interesant să cunosc brusc oameni din toată țara și de toate felurile, de la ingineri și maiștri și până la cei care trag la lopată. Acolo am ajuns printr-o cunoștință, ca necalificat, și în scurt timp m-am calificat la locul de muncă (pe atunci mergea așa, acum nu mai știu cum e). Am analizat betoane, asfalturi și pământuri aproape doi ani de zile, apoi m-am mutat în București. M-am dus la facultate (științe politice, că aveam tot felul de vise umede) și în același timp m-am angajat redactor/ editor/ scribălău la o firmă de monitorizare de presă. Era job de noapte, de luni până sâmbăta și practic citeam ziarele pentru cei care nu aveau timp dar aveau suficienți bani să plătească așa ceva. În paralel mai făceam și vânzări la aceeași firmă. Mai târziu, în timp ce lucram acolo (program de zi de tura asta), aveam și o colaborare la un post de radio unde făceam selecția de știri pentru miștocăreala de matinal. A fost mișto și acolo dar mă trezeam în fiecare zi la 3.30 dimineața, la 4.30 eram în redacția radioului și la 10.00 dimineața se termina emisiunea. De acolo plecam galop la celălalt job, unde stăteam până pe la 17.00-18.00. FFW câțiva ani și într-un moment în care simțeam nevoia de o schimbare radicală m-am dus și am făcut un curs de calificare de bucătar. Și bucătar încă sunt și în ziua de azi. Cum arată o zi de muncă de-a mea acum? Mă trezesc la 5 dimineața, bag niște traduceri RO-EN pentru o colaborare part-time. Pe la 6.30 o iau din loc spre muncă, pentru că trebuie să ajung tocmai la Măgurele până la 8.00. Sunt bucătar la cantina laserului de la Măgurele. Aici am înțeles pe deplin ce bine este să poți să pui condiții la angajare și să poți să lucrezi de capul tău, așa cum știi că e bine. Suntem doi bucătari într-o armată de cercetători, fizicieni, tehnicieni etc etc., toți pasionați de mâncare bună :)) Înainte de jobul ăsta am schimbat câteva bucătării, de la hotel de patru stele la restaurant cu sarmale și ciorbițe, sau la pub de fițe. Și unul dintre cele mai importante lucruri pe care le-am învățat a fost că degeaba știi meserie dacă nu ești serios cu tine și cu ce faci. În paralel cu bucătăria am făcut și o revistă online cu și despre bucătari, cu interviuri, ședințe foto de plating și alte minuni. Din păcate n-a prea mers cum am crezut noi (eu și o prietenă bucătar) așa că proiectul a murit încet-încet. Spuneam mai sus că e bine să poți pune condițiile tale la angajare: când știi foarte bine ce ai de făcut și când există cerere mare pentru meseria ta realizezi că relația cu angajatorul tău este un parteneriat, nu o relație jupân-sclav. Și abia acum am ajuns să îmi placă cu adevărat bucătăreala, pentru că îmi fac singur rețetele și meniurile, fără să îmi spună vreun habarnist cum se face mămăliga. Și da, jobul actual e mișto pentru că dimineața îmi beau cafeaua cu colegi care vin cam de pe toate continentele, din Japonia până în SUA, mulți dintre ei cercetători și profesori de Ivy League. Și este funny când o colegă indiancă îți spune că saramura de pește, despre care ai avertizat-o că e foarte iute, mai avea nevoie de foarte mult ardei iute! Deh, nu toți am fost înțărcați cu curry :)) Ca sfat: învățați bine ce meserie vreți să faceți, indiferent că e IT, medicină, tras la șaibă sau gătit mâncare. În felul ăsta nimeni nu o să vă sufle în ciorbă și o să puteți munci cât de cât în condițiile voastre. Plus că nu o să vă streseze chiar atât de mult perspectiva schimbării jobului atunci când nu vă mai înțelegeți cu angajatorul.
NOU
Cam de 41 de ierni asa… prin facultate acu vreo 20 ani m-am angajat administrator sala de net (era la moda atunci, mirc, bomberman, carding – nu am facut dar..aoleo cati bani invarteau unii cu sange, etc) care si vindea computere aduse cu containerul din america. Facusem dischete de boot cu instalare de win98 cu fisiere bat ca sa nu ne mai complicam si sa mearga treaba struna – cand ai de pregatit intr-o noapte (ce ore suplimentare platite, ce ore suplimentare recuperate) vreo 300 calculatoare in 3 insi cam iti da sangele pe nas. Multe peripetii, multe chestii care acu ar implica trecere pe la racoare…misto perioada de 3 ani.
Am vandut usi de garaj si industriale si alte rahaturi (am avut mii de euro cash pe mana prin 2003 cand aia din strainatate isi construiau case prin zona (suceava) si niciodata nu a lipsit 1 ban), am vandut masini noi vreo 6 ani (am fost si director de vanzari). Prin 2010 am mers la o firma romaneasca cu administrator francez si am fost achizitor in China (am stat acolo vreo 3-4 luni adunate intr-un an jumate) super misto perioada dar si foarte obositoare – am ajuns sa bag peste 100k km pe an in Ro/Europa (singura perioada cand am adormit de 2 ori la volan – fara evenimente totusi).
Am plecat si am vandut chestii tehnice pentru serviceuri – alta perioada cu 4-5k km pe luna in Ro.
2013 mi-am deschis firma si am zis gata, o sa am timp sa ma pot duce la pescuit cand vreau eu. Rahat, am fost de maxim 3 ori de atunci pina acum la pescuit. Acu bag singur, online (eu am facut, eu modific, eu repar site-ul) dar si distributie nationala de chestii industriale – pentru cablaje auto, pentru aeronautica, pentru distributie energie.
Aaa, la formare is inginer diplomat in domeniul mecanic – un rahat de specializare in care faci de toate- economie, mecanica, proiectare – dar nu faci nimic cum trebuie.
Am doi juniori carora le-am zis sa faca ce le place si ce le pune mancare pe masa. Nu am nicio intentie sa-i fortez sa faca facultati sau alte scoli inalte daca ei nu vor.
NOU
Am lucrat timp de 17 în armată, pe partea de reparații/mentenanță echipamente electronice (mi-a plăcut de mic electronica). Am absolvit o școala militară postliceală de electronică. În ultimii doi ani petrecuți în armată m-am ocupat mai mult de administrare rețele, servere, helpdesk, dar nu mi-a plăcut prea mult acest domeniu. Cum spunea cineva mai sus, trebuie să te faci de multe ori preș în fața unora, ceea ce nu este cazul meu. Am fost autodidact toată viața, la 35 de ani m-am apucat să învăț singur programare, în special domeniul embedded – microcontrolere și m-am înscris și la un master de specialitate. Scârbit de nepotisme și prostie, mi-am dat demisia din armată și m-am angajat electronist la o firmă. Realizez montaje electronice, le testez, proiectez PCB.
NOU
Salut!
In Romania facut putina presa, ceva IT si Telecom. Plecat acum 4 ani pe o insula unde locuiau deja cativa prieteni dar fara job asigurat.
Am lucrat intr-un supermarket vreo 6 luni apoi m-am angajat la compania telecom a statului, in shop. Compania ofera serviciile clasice telecom persoanelor fizice, managed services (sisteme telefonie, networking etc.) SIMuri pentru Internet of Things si bulk SMS plus alte nebunii pe langa.
Dupa aproape doi ani de lucrat in shop, m-am apucat de support tehnic pentru partea de managed services.
Dupa un an si foarte mult studiat/trainiguri an ajuns inginer de retea. Lucrez acum cu IoT si imi place maxim. Lucrez cu clienti si operatori telecom de prin toata lumea la tot felul de proiecte misto care usureaza viata multora.
Dar n-as face asta pe un salariu mai mic 🙂
NOU
dar pt cei care au traiectorii trasate de altii si ei nici nu stiu, ce le recomandati?
NOU
Te referi la părinții care stiu ei ce e mai bine pt. tine?
NOU
parintii care stiu ei ce e mai bine pentru tine… dupa o vizita a nasului de botez care era imbracat in uniforma militara (aveam cred ca vreo 10 ani atunci) visul meu a fost sa devin ca el! Doamne ce imi placea uniforma aia! ai mei au zis ca e periculos si ca viitorul sunt animalele, asa ca fuga la liceu de profil unde timp de 5 ani mi-am batut joc de viata mea si de mine: vodka cu fanta non stop si cate 1 pachet de assos pe zi…dupa ce am terminat liceul m-am angajat pentru ca aveam nevoie de bani sa merg la discoteca 🙂 si sa beau vodka. intr-una din zile, in timp ce fugeam dupa niste vaci ca sa le prind sa li se faca vaccinare, am izbucnit si i-am zis veterinarului care ma angajase ca eu nu mai fac asta. raspunsul lui: “cand o sa fii doctor o sa stai ca mine si altii o sa-ti prinda animalele” m-a determinat sa ma inscriu la facultate 🙂 17 ani mai tarziu: imi place ceea ce fac, castig destul de bine si tot eu imi prind animalele pentru vaccinare… m-a mintit nenorocitul ala :)))
NOU
Atenție, TL;DR.
Am facut ASE – SELS în limba germană și sunt mândră posesoare de diplomă pe care scrie că sunt economist în economia întreprinderii și pot face asta în germană :))
Muncesc pe propria plantație, deținută în coproprietate cu omu’ din dotare, suntem amândoi traducători, pe cont propriu din 2015.
Muncesc între 30 de minute și 12 ore pe zi, în funcție de volumul de lucru și de cât de bine/prost îmi planific treburile.
Înainte de asta, am fost, în ordine cronologică:
– asistenta unui director de vânzări la un importator de mașini nemțești (adică mă freca ăla la creieri de-mi ieșeau ochii din cap ca la melc, decisese că nici nu-mi trebe pauză de masă 1 oră, că vorba aia, cât să crepi în tine? Și mă ascundeam prin service să fumez, că nu tolera astfel de vicii)
– asistenta unui director la o franciză de închirieri de mașini (viață bună, muncă puțină, fain și am învățat multe)
– project manager într-o agenție de traduceri (fain tare și acolo și jobul care mi-a arătat cam ce vreau să fac, dar n-am avut curajul să fac pasul decât vreo 10 ani mai târziu)
– dup-aia am lucrat într-o firmă de leasing de camioane, buldozerele și alte alea (cel mai mișto job, o șefă de miliarde, care m-a dus la ea acasă, în Austria, m-a primit efectiv în familia ei, am bântuit cu ea prin Europa, leafa era excelentă – ca să vă faceți o idee, eu n-aveam 30 de ani încă și câștigam vreo 6000 de lei pe lună, prin anno domini 2007). M-am plictisit, m-am plafonat și m-am săturat de București, așa că m-am întors acasă, la Bv, pe un salariu de 2000 de lei. Dovada vie că nu banii sunt totul.
– a urmat slujba care mi-a supt sufletul și viața din mine, analist la o bancă, unde deviza era: ne interesează volumul, nu calitatea.
Atunci am decis că-mi bag picioarele și vreau să fac ceea ce VREAU să fac – traduceri. Am mai lucrat o bucată într-o societate de avocați (ca să am totuși un venit stabil) și în paralel m-am apucat să îmi dezvolt afacerea pe partea de traduceri. A fost crunt vreun an de zile, am tras și eu și omu’ ca apucații, ziua la slujbe, noaptea traduceam, uneori apucam și câte 2-3 ore de somn și a doua zi o luam de la capăt.
Dar am reușit să ne punem pe picioare, eu am renunțat la job și la un an după mine, și el. Reușim să trăim ok, avem casă, mașini, ne permitem să ne facem cea mai mare parte din damblale.
Zilele de muncă arată diferit în funcție de cât am de lucru și de programul bebelușului. Am zile când mă trezesc la 5, ca să pot lucra până pe la 8, când se trezește kinderul, apoi mai bag o tură de muncă cât își face el somnul și eventual încă o tură seara, după ce il culcam, max de la 7 până pe la 10.
Am zile, ca azi, în care lucrez 30 min de dimineață și apoi îmi fac de cap în restul zilei.
Am însă și perioade când bag câteva zile cu 10 ore non stop (export copilul la bunici) sau fac nopți albe, dacă proiectul e mare și termenul strâns sau pur și simplu m-am organizat prost.
Sunt extrem de încântată de ceea ce fac, învăț non stop chestii noi din cele mai variate domenii (de la tancuri la utilaje de dezosat pește) și îmi face plăcere documentarea și încercarea de a face textul să sune ok, logic și fluent în română.
NOU
Honterista?
NOU
Yep.
NOU
Nu a murit ceva în tine când ai văzut nivelul de germană al profilor de la SELS?
NOU
Nu, că în afară de germană, conta și statistică, toate celelalte cursuri se țineau în română :)))
Joke aside, m-a durut la bască de facultate, nu a fost ceea ce mi-am dorit, am făcut-o de gura alor mei, ca să “am un viitor”. Atunci mi-aș fi dorit să fac dreptul, dar era epoca facultăților de drept apărute la fiecare colț de bloc, iar maică-mea, care lucra în domeniu (jurist) mi-a zis că n-am nici o șansă la o carieră în direcția aia. Între timp ea a intrat în avocatură și regretă că urmează să iasă la pensie și va lăsa firma asociaților, nu fiică-si. Aia e, tough luck.
Ce m-a durut mai tare a fost nivelul de pregătire al colegilor veniți de pe la tot felul de licee “cu profil german” de pe nu știu unde, cu 10 pe linie și care în primul an citeau cursurile cu dicționarul, pentru că nu înțelegeau nici 30% din ce se preda…
NOU
Era ceva despre contabilitate și finanțe mai sus… Că nimeni nu visează la așa ceva.
Da. Pot sa subliniez.
In ’98 am lucrat trei luni în vacanța de vară ca student în departamentul de controlling financiar la Henkel. Am rămas așa de deprimat atunci ca a trebuit sa consum toți banii câștigați (care trebuiau sa-mi ajungă ptr restul anului) pe un concediu. Fuck… Nu înțeleg nici acum cum poate cineva sa facă așa ceva. Nici pe it-iști programatori nu-i înțeleg: stai toată ziua închis și controlezi dacă ai închis toate if-urile. Fuck.
Cel mai bine dentist. Scârbos, dar nu la fel de scârbos ca un chirurg care trebuie sa îndepărteze o fistulă la cur la ora 7 dimineața. Măcar câștigi bine, lucrezi 30-35 de ore pe săptămână și-ți faci concedii.
NOU
Ssst, să nu ne audă nimeni, if-urile se închid singure acum, de aia vrea toată lumea în IT. Plus stackoverflow. Mură-n gură practic!
NOU
Copil singur la parinti, destul de răsfățată. Facultate, nu m-am rupt cu învățatul, bine, in apărarea mea nici nu mi-a placut. Economie, bleah…
Si m-a lovit asa prin anul 4 ca eu ce fac cu viata mea. Si ca eu termin si plec in lume.
Pfff… tata… de ce, cum, pai ce faci, cum sa pleci singura etc… s-a suparat…
Am plecat in Uk pe cand se pleca cu viză, aventuri pe la ambasada. Am lucrat intr-un restaurant. M-am intors in Ro dupa un an pentru ca iubirea.
Apoi 5 ani in Ro logistica si transporturi.
Apoi 5 si ceva ani pe vapoare de croazieră, organizam nunti.
Acum de aproape 3 iar transporturi in alta tara :).
Visez sa-mi deschid ceva legat de caini. Am in cap tot ce trebuie, nu e inca momentul.
NOU
Primul meu job a fost in controlul calitatii la o fabrica ce producea placi de baza pentru centrale telefonice(cel mai tehnic job pe care l-am facut vreodata. Creierul meu pur si simplu nu poate procesa matematica si fizica si nici nu il incurajez/stimulez in sensul asta). Asta era pe vremea cand eram student in Timisoara la FEAA. In anul 2 am renuntat la facultatea din Timisoara si am plecat in Danemarca unde am studiat vanzari internationale si managementul marketingului iar in prezent lucrez ca Marketing Coordinator in Dk.
Jobul meu presupune: updatarea websiteului mai putin text pentru care exista un content editor, updatarea intranetului (aici ma ocup si de content), social media & foarte putin email mk, achizitii de marfuri (tot ce are logoul companiei pe el), creearea de materiale publicitare deci mult Indesign & Photoshop si cea mai mare parte organizarea evenimentelor/conferintelor/expozitiilor la care ia parte compania incluzandu-le pe cele interne.
Program de lucru: 36,5 h pe saptamana
Imi place ceea ce fac si nici salariul nu strica:).
NOU
Challenge accepted: o sa va scriu un articol despre ceva greu din fizică. Parol că vei înțelege?
NOU
cuantele pe intelesul ITistilor, chapter one
NOU
@maddame: Poti sa ne explici de egzemplu ăă… io nu inteleg cite grade Farenhait are un ghiul drept!
NOU
Depinde de anotimp.
NOU
Ajutor de ospătar, beachboy (ala de iti vinde sezlongurile la mare), traducator en-ro parttime, cadet pe vapor, inginer nave la Mangalia si acum Ofiter de marină. Toatea astea s-au derulat in decursul a 10 ani. Din fiecare loc am invatat cateceva, nici un loc nu e perfect. Consider fiecare job o oportunitate de a invata lucruri noi si a te “curvi”.
Facultate, mmaster si 20 de traininguri, cursuri IMO si etc… Am albit in scoala…
Am 31 de ani., Constanța
NOU
Suntem unii la care ne place scoala. Am aceeasi varsta dar am 6 ani de facultate, 2 mastere din care unul in cercetare si incep si doctoratul din toamna asta.
Nu mai vorbim ca am mai multe cursuri in straintate la cele mai prestigiose scoli din europa din domeniu. Dar diferenta e ca eu nu ma calific sa practic efectiv… sunt bun doar de consultant sau sfatuitor. 🙂
NOU
Salutare, oficial sunt Specialist infrastructura IT sau Project Manager IT. 35 de ani, facut liceu de info si facultate in domeniu, specializare Automatica si Informatica Industriala. Profesat exact in domeniu 0 ore, ca asa s-a nimerit. Primul job a fost pe la 16 ani, livram lucrari dentare din laboratorul de tehnica dentara al sorei in cabinetele medicale…pe la 18 am evoluat si incepusem sa fac modele de gips pentru munca in laborator, apoi am inceput sa colaborez cu o firma de vanzari sisteme de calcul (aparusera ca ciupercile dupa ploaie in anii aia, efectiv peste tot era plin de firme care vindeau componente de PC) si vindeam PC prin ei, apoi m-am angajat in domeniul constructiilor(eram inca in facultate si prindeau bine banii si masina de serviciu) la o firma de instalatii, proiectam sisteme de instalatii termice si coordonam munca instalatorilor pe santiere. Odata cu apropierea absolvirii, am prins un post de practica in cadrul unei multinationale care activa in momentul ala in domeniul telecomunicatiilor. Am mers in paralel cu constructiile, telecom si facultate pana la absolvire (cam un an jumate), cand mi s-a propus un job full time la firma unde activam ca practicant. Am zis da, am facut vreo 2 ani mentenanta hardware pentru centrale de telecomunicatii mobile (2G,3G) si sisteme radio pentru telecomunicatii. Chestia asta a fost faina, pentru ca mi-a oferit prima data sansa sa ies din tara, in delegatii scurte la clienti prin Europa. Apoi, profitand de cunostintele acumulate, am trecut la suport tehnic pentru aceleasi solutii de comunicatii in echipa globala de suport. Au urmat ani de munca remote cu clienti din toata lumea, fiecare situatie aparuta (cand lucrezi in customer suport, inveti sa eviti cuvantul problema) fiind diferita de la client la client. Odata cu declinul industriei de telecomunicatii mobile, canibalizata de explozia internetului, am migrat partial spre zona de infrastructuri IT. Inca activez ca si consultant pentru un grup de operatori de telecom din Europa, pentru ca se pare ca know how-ul acumulat in perioada aia este inca solicitat de cei care vor sa scoata maxim din echipamentele inca in uz. Pe zona de infrastructura IT…am fost implicat in proiecte variate si pozitii variate (integrare, dezvoltare, design, project management), dezvoltate acasa sau la sediul clientului. Imi place ceea ce fac ca si ocupatie principala, pentru ca niciodata nu am avut ocazia sa spun ca jobul este plictisitor. Fiecare proiect a venit cu provocarile lui, cu alti oameni care trebuiesc intelesi si luati exact cum sunt ei si probleme diferite care apar cand te astepti mai putin si trebuiesc rezolvate ieri. On the side, colaborarea cu firma de instalatii nu s-a oprit niciodata, dar e strict la nivel de pasiune…am ramas prieten cu patronii firmei si acum am preturi preferentiale si imi ajut cunoscutii care au nevoie de asa ceva cu preturi bune la materiale si o consultanta referitoare la proiecte, pro bono.
In ultimii 4 ani, am fost destul de mult plecat din tara, a aparut primul copil, care si-a trait primii ani de viata in Germania si momentan scriu din Elvetia, unde se desfasoara unul din proiectele in care activez.
Sunt genul de om care se plictiseste foarte repede de chestiile de rutina, deci genul asta de joburi active, in care niciodata nu stii chiar sigur cum iti vei folosi cunostintele sa rezolvi situatiile care apar, mie mi se potrivesc manusa.
NOU
De luni pina vineri la 11 si un sfert seara ma urc pe bicicleta si o iau la pedala electrica 15 km spre Williamsburg Bridge sa trec in Manhattan. Pe pile am prins primul job, pe contract scrie doorman, in realitate e un fel de receptioner. Doar ca nu e hotel, ci o fosta fabrica transformata in lofturi de lux. Jobul consta in a sta la un desk si a astepta sa vina careva. Curieri cu pachete, mincare, vizitatori, locatari.. Radio, monitorul camerelor de supraveghere, 5 telefoane, care suna o data la citeva saptamini, registrul pachetelor si registrul intrarilor/iesirilor. Safe-ul cu cheile apartamentelor. Plus laptopul personal cu net de pe telefonul la fel de personal. Office cu baie, garderoba, chicineta cu frigider, aparate de cafea, cuptoare cu microunde. O zona linistita din downtown la confluenta dintre Little Italy, Soho si Chinatown. Cind e “agitatie” inseamna ca nu trec 10 minute fara sa intre/iasa careva. In tura de noapte, pe care am luat-o de vreo doua luni, rar daca am 10 rinduri scrise in registru in 8 ore. Imi pun bateria de la bicicleta la incarcat, scot laptopul si telefonul. Primele 4 ore joc Heroes, Scrabble, ma dau pe net, Whatsapp. Pe la 4 dimineata vine New York Times, Financial Times si New York Law Journal. Pe la 6 vine si New York Post. Beau in tot timpul asta doua cani de ceai negru, rontai un sandwich-doua, o banana, un mar, fac limonada din 2 lamii. Pe la 7 jumate vine Ritchie ecuadorianul, imi iau bitigla si o tai la al doilea job la vreo 10 kilometri distanta, superintendent la un bloc cu 3 scari in uptown linga Central Park. Asta e joyride, trec pe linga Empire State, Penn Station, Trump Tower, etc si apoi traversez Central Park pe pista de jogging/calesti si biciclete, ocazie cu care imi clatesc ochii obositi. Pe la 8 si un sfert ajung la building, bag bitigla inauntru, urc la apartamentul de serviciu sa las rucsacul si cobor sa ud cu furtunul trotuarul si copacii din fata blocului. Urc inapoi in apartament, pun de inca un ceai, fac un dus si ma culc pina la 12 sau chiar pina la 1. Apoi cobor, bag pachetele venite in storage room, ma mai invirt pe afara, il astept pe tipul care citeste contoarele, un chit chat cu ungurii care renoveaza un apartament la parter, si cu batrinele care misuna cu liftul in sus si in jos la si de la laundry room, gym room, playroom sau gradina din curtea interioara. Eventual ma duc sa deblochez o fereastra intepenita sau sun dupa un instalator sa repare o baterie care picura. La doua si un sfert imi iau catrafusele, traversez din nou Central Park, o iau peste Queensboro Bridge si Queens Boulevard alti 15 km spre casa, unde ajung pe la 3, ma mai joc 2 ore cu copilul, apoi ma culc fiindca la 11 plec iara…
De saptamina viitoare incepe copilul scoala, si revin la un singur job cel de noapte. Mai putini bani, mai mult timp cu copilul, pe care eu va trebui sa il iau la ora 2 de la scoala. Give and take.
NOU
Am zis ca am luat jobul pe pile si uite ce de plusuri am primit!!!
NOU
Am 31 de ani și dau cu sapa prin învățământul superior. Ultima data când am verificat eram lector universitar. Nu cred ca s a schimbat nimic de atunci. Ca sa ajung aici am avut nevoie de studii doctorale. Le am făcut pe la Babes Bolyai în Cluj Napoca. Îs doctor din 2016. Am mai publicat vreo 4 cărți și peste 100 de articole științifice în decurs de vreo 10 ani . Asta ca să fiu sigur ca voi câștiga concursurile la care partcip. Pe lângă asta mai sunt editor șef a doua reviste știintifice internaționale de prestigiu, editor la încă vreo 5 și editor asociat la una dintre cele mai mari baze de date științifice din lume. În timpul liber mai fac situri pt diverse persoane.
Din punct de vedere financiar merita, iar ceea ce fac îmi place la nebunie. Tot timpul apar lucruri noi pt ca lumea este într-o continua schimbare. Studenții sunt din ce în ce mai slabi dar asta, cred eu, se datorează proastei finanțări a sistemului educational. Sper sa se schimbe ceva pe viitor.
Pe lângă funcția didactica am fost vreo 3 anișori și cercetător științific în cadrul unui institut.
Cam atât pt moment. Sper doar sa pot consolida ce am realizat pana acum.
NOU
Inginer agronom (miner de suprafata sau iepure de camp) cu 9 ani lucrati efectiv in camp pe ferme cu suprafete cuprinse intre 600 si 1800 de hectare, de un an in vanzarea de inputuri pentru agricultura!
Dupa facultate primul job a fost la Media Galaxy unde majoritatea eram tineri si era un mediu destul de placut apoi am trecut la ce invatasem si anume agricultura. Am stat doi ani langa un om cu 40 de ani vechime in domeniu caruia ii datorez formarea mea.
In urma cu 5 ani m-am certat cu un directoras uns proaspat peste noi( pus pe orice alte criterii decat competenta si total atehnic fata de domeniu), i-am urat faliment usor si mi-am deschis o fitofarmacie ce merge si in ziua de azi. De un an mutat pe vanzari fortat de anumite probleme ale copilului care necesitau timp si bani.
Am inceput de jos, am invatat si invat in continuare, m-am urcat pe utilaje atunci cand a fost necesar din diverse motive.
E o meserie si grea si frumoasa, o recomand doar celor ce au terenul lor sau posibilitatea de a lucra intr-o ferma mare.
NOU
Inginer constructor, dar activez ca responsabil vanzari cofraje( nu de oua) pentru Irlanda. Am inceput sa lucrez la firma actuala in 2015, iar dupa 2 ani m-am transferat in Scotia. In 2017 mi s-a ivit oportunitatea de a deschide biroul in Irlanda(unde sotia deja lucra ca medic), si de atunci locuiesc in Irlanda. Pot sa spun ca iubesc pe zi ce trece mai mult meseria asta, iar faptul ca sunt inginer constructor e un mare avantaj, desi poate 15% din meserie presupune inginerie. As indruma cu mare drag pe oricine doreste sa faca meseria asta, desi este de nisa.
NOU
Nu ştiu cât de interesant poate fi, dar – short story – jobul unui producător film/TV este cam aşa: ai vreo 20-30 de nebuni cu multe figuri, orgolii şi idei – cei mai importanţi sunt ăia care dau banii şi ăia cu responsabilitatea, adică regizor, DoP şi (poate) scenograful. Tu, producătorul, trebuie să-i îngrămădeşti pe toţi ăştia într-o “căruţă” nu foarte mare şi nu foarte nouă, să te asiguri că au toţi loc în căruţa aia fără să se calce pe picioare şi bătături, că fiecare are loc să-şi încarce şi figurile şi orgoliile pe lângă ei, că fiecare îşi poate face auzite ideile şi – culmea – căruţa să meargă fără probleme. Totul, fără să sari din buget, că ăla e poruncă scrisă de la Dumnezeu şi nu-i chip să se schimbe. Altfel, e un job foarte mişto, în niciun caz de la 9 la 5, în niciun caz genul corporate / office. Dar în fiecare zi înveţi ceva nou cu siguranţă. Sau o iei razna, depinde.
NOU
Mi-am băgat paula în facultate (oricum am terminat-o târziu) și am pus geologia în cui.
Am băgat netcafe și administrare vreo 5 ani, apoi retelistica (de la sarme între blocuri până la site uri și antene), m-am plictisit, am trecut la secu. Cablare structurată, audio/video, control acces și toate tampeniile legate de domeniu. M-am plictisit, te plafonezi în domeniu. Am primit o ofertă pe procesare numerar și soluții related. Nu m-am plictisit, domeniul e funny, înveți multe, faci multe și important, e de teren.
Mai fac oleacă de mecanică moto… low level deocamdată da’ e pe țeavă un atelier mic și înfipt undeva în țară. Stay tuned 😀
NOU
Hai sa vedem. Aventura a început la liceu. Clasa a12-a, hotărât sa ma fac milițian. Pregătiri la istorie, romană ( nu înțeleg de ce ) sport erc. Cu o luna înainte de bac, intr-o pauza, dau o fuga pana acasă la toaleta. La întoarcere poarta încuiată, sar gardul, ma agat, cad și îmi rup ambele mâini. Adio academie. Ma duc sa ma tund. Aud la frizerie ( oraș mic de 15k locuitori ) de la mama unuia din an cu mine ca fii-su da la drept. Zic asta e, dau la drept. Ma înscriu la Constanța la istorie, la Târgoviște la arheologie, vroiam sa aplic și la Și iu dar nu a oprit microbuzul dimineața sa ma ia de pe sosea, ajung la București sa ma duc la drept. Printr-o eroare de indicații in loc sa o iau spre drept de la univ o iau spre romană și ajung total întâmplator la SNSPA. Aud ca se cere istorie, se da examen. Ma înscriu și intru printre primii, cu bursa și tot. Aveam sa intru și la Constanța la taxa și la Tg la buget.
Așa am ajuns sa fac eu facultate elitistă la vremea aia, eu fiind o lepra.
Acum cu jobul. Anul trei vine jumătatea in buc, ma mut cu ea in regie, îmi iau un job la Semănătoarea la call center. Las facultatea. Trag tare cu munca, îmi aduc aminte și acum ca ajungeam cu toate sporurile la 70 dolari salariul. După cam 6 luni trec la ceva mai serios, încep in vanzari publicitare, 2007. Aveam sa lucrez pana prin 2015 in vanzari publicitare/ tipografii/ promoționale. Treaba mergea, aveam combinațiile proprii, făceam bani suficienți. Prin 2012 începe sa între microbul calatoriilor. Tot atunci plec cam 3 săptămâni prin Asia, tot organizat de mine. Ulterior ma înscriu la un curs de ghid. Încep sa caut in paralel joburi in turism. Nimic. Alte cursuri sugerate de diverși angajatori, practica, mâncam destinații pe pâine când un agent de turism nu știa nimic in afara de Thassos și Turcia.
Devenisem un mic hacker in ale rutelor aeriene, colaboram cu un site gen holiday pirates, aplicam in disperare la toate agențiile de turism, ma ofeream sa lucrez gratis 1 luna, am fost la 1 interviu și ala nefavorabil.
In 2015 am vândut mașina, bijuterii, afacerea dezvoltată impreuna cu soția pe evenimente, cam tot ce puteam monetiza și am plecat in lume iar urmând ca la întoarcere sa emigram in Europa. Am bananait vreo 4 luni după care am revenit in Ro, am făcut bagajele și am ales pe harta un orășel pe coasta spaniola. Nu știam nimic despre el, nu știam pe nimeni acolo, ne-am închiriat pe homeaway un Ap pentru 30 zile și cam atât. Nu vorbeam limba. Stăteam seara in fata biroului de turism ca aveam wifi gratis și ziua la biblioteca. Nu aveam cum sa ne facem abonament la net. Ne mutam din loc in loc pentru ca venea vara și toți închiriau pe săptămâna. Am găsit intr-un final un apartament foarte curat și cu vedere la mare printr-o doamna spanioloaica f drăguța. Printr-o coincidenta și bunăvoința unui alt roman aveam sa ajung sa fac ceea ce visasem. Sa ghidez grupuri. Grupurile agențiilor din Ro care nu ma vroiau nici gratis acum ma suna și ma felicită. Când am devenit full licensed guide in Es cu toate actele in regula și eram decis sa rup norma a venit și minunea noastră pe lume, așa ca am lăsat meseria de ghid și m-am angajat la o firma de transport. Se pare ca ma Pricep atât de bine încât cel care era pe postul de coordonator de trafic o sa îl pună pe liber și o sa rămân eu in locul lui cu un salariu mărit substanțial. Din când in când, in zile libere, iau grupuri de turisti și le mai prezint Alhambra sau Sevilla. O fac din pura plăcere.
Cam asta e pana acum.
Mai auzim când zice unul sau altul despre noi ca mereu am avut noroc. E o reclama la spanioli la televizor. Spune cam așa : cu cât muncesti mai mult, cu atât ai mai mult noroc.
Nimic nu se obține fără sacrificii, fără multă munca. Sau fără Mătușa Tamara.
NOU
Cum spuneam si mai devreme 38.
12+5+3+3 de scoala.
In RO pana in 2014.
Farmacist la baza.
In anul I de facultate nu am prins camera in camin (desi am intrat la facultate printre primii) iar bursa nu-mi acopera decat chiria si abonamentul RATB. Drept urmare am inceput cu job-uri de gen: figuratie pentru o casa de filme (nu XXX).
La sfarsitul anului I, cea mai mare companie de profil din RO m-a acceptat sa fac practica de vara (2 saptamani) – intre noi fie vorba, i-am bombardat cu e-mail-uri si telefoane vreo 6 luni.
8 ani mai tarziu, in debut de criza, paraseam compania dintr-o pozitie de management.
Terminasem facultatea intre timp cu note bune muncind full-time si invatand meserie (si lucrul cu oamenii) la locul de munca.
Fusesem implicat (energia specifica varstei) in cele mai misto proiecte de transformare din domeniu.
Am avut sansa sa conduc cateva proiecte cu buget de 7 cifre (in $), sa trec prin trei achizitii / integrari, sa fiu cel mai tanar din mm.
La 28 cand am plecat am facut-o constient, preferand ca cei mici sa se nasca si sa creasca intr-un mediu mai putin nociv. Plus, am considerat ca nu mai am ce sa invat la acel moment.
Dar pana atunci, cel putin in timpul facultatii, rutina zilnica arata asa:
– job dimineata / facultate dupa-amiaza (mai rar)
4.20 AM – trezirea
5.02 AM metrou la Eroilor
6.00 AM job
2.00 PM plecam la facultate
7.00 PM proiecte / micul comert din Grozavesti
– facultate dimineata / job dupa-amiaza
6.00 AM trezire
8.00 AM facultate
2.00 PM job
10.00 PM proiecte / teme / comert
Profesional mi-am deschis o firma de consultanta bazata strict pe numele si reputatia mea.
Pana la 33 nu am cautat nici o clipa clienti. 30-40h / saptamana erau alocate partii profesionale (cca 25h pentru business, 15 pt networking si mediul academic), 10 timp petrecut pe drum (doar atunci cand nu lucram de acasa) restul pentru familie.
5 ani, 2 copii, niste proiecte misto, inclusiv implicarea in viata unui spital public care si astazi este referinta in ceea ce face.
La 33 am inceput sa-mi pregatesc exit-ul (din RO) intrucat cel mare urma sa inceapa scoala.
Aveam in plan pana la 12 luni de cautari si analiza.
3 luni mai tarziu, in vacanta fiind, am primit un telefon indecent si intrebarea daca vreau sa lucrez la cel mai mare proiect din industrie (la acel moment) la nivel global.
9 luni la fel de misto ca ambele sarcini ale nevestei.
9 luni cu zburat in tara in fiecare joi seara si retur la Londra in fiecare luni dimineata, cu exceptia turelor de ANZ, JP sau USA.
Dupa terminarea fazei respective de proiect am avut trei optiuni:
– continuare cu faza de implementare (aprox 18 luni)
– reintoarcere in zona de consultanta (focus majoritar pe EEA)
– contract scurt cu optiune de prelungire pe nedeterminat la o mica firma, extindere globala, cu profil pe niste nise de care auzisem in cartile de specialitate.
Am ales varianta cea mai subtire din punct de vedere financiar pentru ca mi-a oferit posibilitatea sa imi canalizez energia si atentia pe tranzitia familiei, sa ma intorc profesional mai aproape de pregatirea de baza avand foarte multa libertate de actiune si oportunitati de a invata si sa ma pot bucura de micile placeri ale vietii.
Intre timp familia s-a integrat perfect in noul mediu.
Iar profesional am ajuns la un echilibru okeish 90% business si 10% R&D, cu destule oportunitati de explorat in viitorul apropiat.
NOU
asta asa, ca sa vedeti ce prieteni am, da??
NOU
Ziua de lucru (cand nu calatoresc pt biznis) arata asa:
– dus copiii la scoala
– mers pe jos la birou (toate sunt intr-un areal de 1sq mile)
– dimineata de corporatist (o cafea, doua-trei TC-uri cu parteneri, echipe remote, asociatii profesionale / de pacienti, autoritati)
– pranz acasa cu nevasta (lucreaza de acasa 4 zile / saptamana)
– dupa-amiaza de corporatist pana la 5.30 (daca nu arde ceva in America)
– dupa-amiaza de localnic (teme cu copiii, sah, arts&crafts)
– plimbare de seara
– un pahar de vin plus ocazional o tigare de foi in gradina.
Imi place? Cui nu i-ar place?!
Bani? Nu ma plang.
Facultate: UMF B (5 ani + 3 rezi + 3 doctorat)
Specializari: cateva, unele focusate (onco, imuno), altele paralele (management, drept).
Drumul pana aici: partea cu programul din studentie (vezi mai sus) a fost partea cea mai usoara.
NOU
hmmmm, dar cred ca stiu cine e. un singur farmacist a dat Romania as badass as this.
nice to see you around 😛
NOU
Bibliotecar, indexez și clasific cărți cu foarte mare plăcere. Am studiat biblioteconomie.
NOU
Cât de tare! Unde se studiază asta?
NOU
Studii universitare sau postuniversitare la București, Cluj, Iași, Timișoara, cursuri de formare profesională posibil să se organizeze și în alte orașe.
NOU
Nu stiu cum de inca n-am scris 3 romane la articolul asta, ca si-asa-mi place mie sa ma dau mare pe net….
Ca formare: am fost tot timpul pasionata de limbi straine (si usurel de programare, pentru ca gramatica e cul si tru si faceam fansite-uri acum cateva milenii cu frames, iframes si ceas sau alte bazdaganii-n java, ce vremuuuri!), asa ca asta am si studiat.
Paranteza: De printr-a treia am urat scoala. O vad ca pe o mare pierdere de timp. Pentru disciplina si profesionalism, se pot face cantonamente sportive sau gen armata (dar suficient de usoare pentru copii), iar pentru formare profesionala, cred ca ar trebui ca specializarea sa inceapa mult mai devreme, gen printr-a cincea sa fie deja uman-real, iar la liceu sa se faca lectii specializate pe domeniul respectiv. Apoi, daca vrea cineva sa-si schimbe directia, s-o poata face cu un soi de master postliceal. Dar dau in alte balarii, nu traim intr-o lume ideala si poate ca exista idei mult mai bune decat a mea. Numai sa nu mai fie prostia de sistem care e acum. Imi pare rau ca ne scade promovabilitatea, dar e perfect normal ca la un moment dat cat mai multi sa se trezeasca si sa-si bage picioarele in sistemul asta tampit. A nu se citi ca le tin partea putorilor, desi sunt sigura ca multe dintre ele si-ar da mai mult silinta daca scoala ar fi mai bine structurata si nu i-ar descuraja atat de devreme (“se vede treaba ca sunt prost, de ce sa ma mai obosesc?” sau “anul asta am si mai mult de invatat, mai bine nu mai deschid cartea, ca si-asa n-o sa retin nimic”). Tinerii pierd prea multi ani in care sunt motivati, entuziasmati, deschisi si energici, ani in care in loc sa fie indrumati si incurajati sa se orienteze si sa se imbunatateasca la ceva ce le place si pentru care au inclinare (copiii si adolescentii pot fi autodidacti excelenti, numai sa aiba ocazia si sprijinul moral), sunt biciuiti zdravan cu tot felul de lucruri care nu le trebuie decat la quiz-uri (poate nici acolo), lucruri care ii obosesc aiurea, ii fac sa se simta prost(i) pentru ca nu-i intereseaza un domeniu de care nu vor avea nevoie, etc. Gata, am terminat cu paranteza.
La serviciu fac tot felul de lucruri si din punctul asta de vedere e fix tot ce mi-am dorit vreodata (niciodata nu-mi pot da seama dintr-un anunt daca postul o sa fie in genul asta sau strict “fa doar aia”). Eram relativ proaspat mutata la castraveti pe ceva cam entry-level (dar destul de ok, prioritatea era sa plec cat mai repede din tara, dar nici chiar pe seminte si/sau pe ceva ultra-frustrant) si primesc un mesaj in care mi se propunea sa fiu project manager. Avand doi ani de experienta in domeniu si vrand inapoi pe ceva la care stiu ca ma pricep si-mi place, am zis ok, m-am prezentat la interviu, in fine, postul i s-a dat unei tipe pricepute, care era deja angajata si care mi-a si fost colega (si semi-sefa) cam un an. Desi postul se dase, HR-ita m-a emailuit iar dupa vreo luna, ca daca vreau sa fiu vendor manager. Am stat stramb, am judecat diagonal si am zis hai, ca am mai lucrat in B2B, dar pe partea de vanzari (nu spamuit, treburi serioase de om de afaceri). Bine, intre timp titlul de “manager” s-a transformat in “specialist” inainte sa semnez cu ei, dar am considerat ca o sa am mai multe de invatat facand asta decat ramanand pe ce eram atunci. Si bine am facut.
Activitatea de baza ar fi relatiile cu furnizorii (pentru servicii pe care nu le putem efectua noi in-house), asta include semnarea, (re)negocierea reinnoirea contractelor, monitorizarea platilor lor, reconcilierea facturilor, raspuns intrebarilor venite din partea lor si a clientilor (n-am contact cu ei – exceptandu-i pe cei care ne sunt SI furnizori – dar cei care trebuie sa le raspunda prefera sa ma intrebe pe mine decat sa deschida documentatiile sau sa caute pe goangal), ajutat colegii din Service Delivery (aia care fac toata treaba, practic) cu absolut orice se poate (ca daca nu putem efectua serviciul pe care-l vindem cum trebuie, atunci ce pisici facem aici?), am de facut, actualizat si corectat documentatii, newslettere, etc., de prospectat piata pentru noi furnizori si pe urma trebuie sa-i testez, de evaluat si luat cu frumosul si pe cei existenti (ca sa nu plece sau sa ridice brusc pretentiile), de spus ce nu merge bine si de ce (vai, ce ma mai pricep sa ma plaaaang, mai ales daca am si dovezi; toti imi cer mai nou parerea asupra a ce nu merge bine, ca stiu ca o sa le spun de la obraz), de trainuit furnizori si colegi, de facut traduceri, de facut si putin troubleshooting tehnic cand e cazul, plus de monitorizat o groaza de lucruri, de implins icselu’ si de facut statistici sau rapoarte periodice si ad-hoc (unele doar ca sa ma plang eu, altele pentru ca mi se cer cu sau fara motiv, majoritatea pentru ca sunt utile pentru mai multe departamente).
Deci fac cam de toate (dupa nivelul meu, ca altii cand zic “de toate” inseamna ca pun si faianta, etc.), imi amintesc ca am avut mai demult tema la cursul de limba sa fac un powerpoint despre “eu la lucru” si cand mi-am listat aproape toate atributiile, toata lumea s-a crucit de cat de multe erau. In ultima vreme, unele dintre sarcinile mele au inceput sa cam zboare prin alte parti, cu sau fara motiv (nu toti sunt competenti sau macar in prealabil formati ca sa preia lucrurile), dar nu ma plang momentan, pentru ca-mi lasa mai mult timp sa ma pot concentra pe sarcinile pentru care am fost de fapt angajata (teoretic, ca practic vin cu multe intrebari sau mai rau, nu ma intreaba din fudulie si fac cate ceva important praf, apoi trebuie reluat de pe la zero si ghici cine face toata treaba).
Mai sunt si alte parti proaste (unele destul de frustrante), desi le-am vazut cam peste tot si acum incerc sa ma mai tabacesc; de exemplu, intru chiar si in vacanta (nu obsesiv, dar macar o data pe zi) sa-mi citesc emailurile, in caz ca vreun sefutz/ alt privilegiat s-a gandit sa umble la ceva care merge si sa strice pe-acolo sau sa se trezeasca “de ce n-avem cutare lucru” cand de fapt l-am facut si dat demult acelorasi persoane care “uita” (fix cand sunt eu plecata) ca l-au primit deja, dar cand e interesant, chiar e foarte interesant si cred ca mare parte din ce am facut si invatat aici s-ar putea transfera la o adica foarte bine daca mi-as dori sa-mi schimb serviciul cu unul mai “focusat” pe ce-mi doresc pe termen foarte lung. Alt avantaj e ca in tot haosul asta (de-aia tin icseluri pentru tot ce se poate) nu ne plictisim niciodata, vedem si invatam tot felul de lucruri (cum ar fi ca “undissimulated sex” inseamna “sex sincer”, nu “sex de-adevaratelea”, cum pot arata documente suspecte sau pasapoarte de refugiat, cum difera legile altor tari, etc. etc.), plus ca majoritatea colegilor de-i am acum sunt atat de buni (si ca prieteni, si ca profestionisti), incat va doresc tuturor asa colegi. Apropo de colegi, in firma asta mai sunt doua doamne romane si ambele sunt sefe (go, go, go!). Alt bonus e ca sefa sefului meu seamana cu Ariana Grande
Programul e destul de ok; mi-am ales tura care era cel mai devreme (8-5), ca asa am eu “stamina” dimineata (dupa pranz nu prea mai functionez, mai ales daca mananc; ideal ar fi sa termin programul pe la maaaaxim 2 dupa amiaza); in plus vreau sa mai si traiesc dupa munca (iesiri, hobby-uri, ingrijire, etc.) sau sa rezolv cate ceva, adica sa “scap” totusi pe lumina, nu sa termin la 6-7, sa mai fac si overtime inca 1-2 ore, inca vreo ora pe drum, apoi sa cad in pat lata. Treaba asta e gandita astfel incat daca e absolut necesar sa stau peste program, asta sa nu se intample mai tarziu de 6 seara (cu mici exceptii in care am sedinte cu partea cealalta a globului, dar si in cazurile alea merge sa-mi negociez un venit mai tarziu sau plecat mai devreme in zilele urmatoare). In rest, nu sta nimeni cu biciul pe mine cand imi iau pauze sau intarzii (bine, in prezent sefii mei lucreaza in alta tara, dar m-am obisnuit sa fiu pingpong-uita prin toate echipele, departamentele si etajele), dar la cat de multa munca e, nici n-au de ce sa ma flageleze, ei stiu ca muncesc, incerc sa le raspund cat mai repede, si daca nu pot, le arat munca facuta si care trebuie terminata. Nici n-am facut greseli majore pana acum (precum multi altii), asa ca n-au de ce sa se planga de mine, poate doar ca am toleranta aproape zero la prosti si prostii si ca scriu emailuri mai lungi decat le e lor lene sa citeasca. La ultima evaluare am luat chiar o marire, ulterior mi s-a zis ca e greu de obtinut in firma asta… deci poate ca o sa fie ultima.
Inainte de asta am mai lucrat destul de mult cu date: introducere, prelucrare, forecasting, analiza, etc. Statisticile si graficele sunt febletea mea, chiar acum invat putin mai mult VBA si SQL decat am folosit pana acum, ca nu se stie. Imi place sa fac lucruri interesante cu ele si sa le vad cat de misto sunt. Vorba veche “exista un spreadsheet pentru orice” si daca ma lasi singura cu unul sa-i fac eu tot ce vreau, sunt cea mai fericita. Nota: nu pot sa sufar DELOC Smartsheets, sub nicio forma, pentru niciun scop; nu au aproape niciuna dintre functionalitatile (utile) ale Excel-ului, Calc-ului (Open Office) sau Gsheets-urilor (or mai fi si alte solutii, dar nu-s asa de avansata in domeniu incat sa stiu si altele). Chiar i-am trimis CEO-ului Smartsheets un email dupa un downtime de acum 2-3 saptamani in care i-am zis clar ca speram sa nu fie un downtime, ci speram ca produsul lui sa fi fost inchis permanent. Muhuhuahahaha.
In rest, am mai facut si traduceri, copy writing (imi pun foarte mandra in CV si Linkedin ca am contribuit la reviste ca Scooby Doo si Lazy Town – cu ocazia aia am vazut si cum arata contractele pe drepturile de autor) si putin customer care exclusiv in scris (cam un an, adunat din vreo trei locuri), si vanzari B2B (in domeniul asta mi-am cunoscut mentorul, acum e la Philip Morris desi nu fumeaza, un OM pe care il recomand cu 5 maini), si business development tot B2B (acolo chiar am fost stelara, aveam rezultate de 400% cat se asteptau toti, apoi s-au gandit brusc sa desfiinteze echipa aiurea, drept “consolare” ca sa nu ma dea afara, m-au trimis la un training pentru customer care, am sunat CEO-ul sa ma lase sa plec fara sa platesc “despagubirea” pentru rahatelul ala de training – si m-a lasat). Mai toate posturile pe care am fost pana acum presupuneau ceva traduceri (alta feblete, pot scrie inca 5 ecrane despre cum imi plac mie limbile straine si despre cum, cat si de ce nu pot suferi cartile traduse in romana cam dupa 2000, nu merita nici macar sa fie folosite pentru sters la fund), interpretare limbi straine si date (am scris mai sus). Mi-as dori pana spre finalul anului sa reiau activitatile de freelancing (ca sa pot ramane pe postul actual chiar daca nu mai vad vreo marire prea curand), dar mi-e tarsha sa trimit formularul pixului cu declaratia ca realizez venituri straineze, etc.
NOU
Terminat automatica, momentan lucrez ca inginer proces la o firma sud coreeana care produce piese pentru industria auto(prelucrări prin aschiere adică cnc-uri). După 8 ore jumătate de munca la ‘patron’ ajung acasa unde ma așteaptă alte 8 ore de munca… cei doi copii și pasiunea mea agricultura. Am o mini ferma de familie… oi, vaci, porci, albine, găini plus o livada de pomi fructiferi și vreo 10ha de teren pe care cultiv diverse chestii, totul bio. Nu scot cine știe ce profit pentru ca ce dai pe mere dai pe pere dar e un mod de relaxare. Și faptul ca băiatul cel mare îmi calcă pe urme este ceva senzațional.
NOU
dintre toti care au comentat, eu sunt fanul tau. sper sa poti renunta la prima parte si sa te susti din a doua.
uneori imi doresc sa pot sa ma murdaresc cu ocupatiile bunicilor, dar sa am confortul de acum.
NOU
Nu a sărit nici un “navigator” până acum?
Joburi in domeniu sunt multe dar pe partea de ofițeri/ingineri sunt 3 mari categorii (2 jumătate) punte, mașină și electricieni in general electricieni sunt considerați tot mașină). La punte sunt cei care conduc navă și pe care ii vedeți frumos îmbrăcați în filme. La mașină sunt cei care au grijă că navă sa funcționeze și o repară atunci când se strică.
Uneori muncă la mașină e grea atât fizic cat și psihic. Ce face efectiv un inginer/ofițer mecanic pe o navă? Depinde de tipul de navă dar în mare supraveghează toată mașină navei, repară echipamente stricate sau ieșite din parametrii, și face și mentenanța echipamentelor (nu nu de unul singur de obicei sunt mai multi). Pe nave sunt diverse echipamente de la motoare cu ardere internă turbine cu abur sau gaze, sisteme hidraulice, boilere, tot felul de pompe, sisteme de generat apa potabilă, de procesat apa menajeră, și multe altele. Multe dintre acestea funcționează non stop și trebuie să fie supravegheate non stop.
Este o meserie relativ grea uneori se lucrează în gălăgie, vibrații, căldură, cu piese mari,grele și totuși de precizie unde nu este necesara numai forță cu și cunoștințe de specialitate și experiență. Toate astea departe de casa cu lunile.
Avantaje: salariul, posibilitatea de a vedea lumea, o libertate mare de mișcare de la un angajator la altul, program flexibil și poate unul din cele mai mari avantaje când ești acasă în concediu nu te suna nimeni de la muncă.
NOU
Cum funcționează un sistem de generat apa potabilă?
NOU
Sunt 2 tipuri de sisteme: sistemul bazat pe evaporare și cel bazat pe osmoză inversă. Pe navele care transporta mărfuri se găsesc cele pe baza de evaporare. Pe pasagere se găsesc ambele tipuri.
Cel bazat pe evaporare folosește un schimbător de căldură pentru a recupera căldură din apa de răcire produsă de motoarele de propulsie. Aceasta apa are spre 90 de grade. In schimb totul de căldură apa de mare este încălzită de apa de răcire și apoi introdusă într-o „camera” unde presiunea este redusă mult sub presiunea atmosferică. Astfel apa „fierbe” la 60-80 de grade. O parte din apa este condensată și avem apa distilată iar o parte este data afara sub forma de saramură. Prin acest procedeu se produc tipic intre 20 de tone pe zi la cargo până la 30 de tone pe oră la pasagere.
Mai complicat este al doilea sistem care folosește osmoza inversa unde apa de mare este forțată cu presiune prin niste membrane semipermeabile care „separă” sarea și alte particule, inclusiv bacterii rămânând astfel apa distilată și saramură. In mod natural are loc procesul de osmoză când două soluții de concentrații diferite au tendința de a se echilibra. Soluția mai puțin concentrată se duce spre soluția cu concentrație mai mare. In procesul de osmoză inversă se folosește presiunea mare creata de niste pompe speciale pentru a inversa acest proces obținând dintr-o soluție concentrată una mai puțin concentrată (in cazul nostru apa distilată). Acest sistem este mai complex datorită tipurilor de pompe folosite cât și a membranelor care sunt foarte delicate. Avantajul este producția constantă indiferent de căldura produsă de motor. Până acum am întâlnit cu o producție de 20-30 de tone pe oră pe nave de pasageri.
Apa produsă este din punct de vedere tehnic apa distilată și trebuie tratată suplimentar pentru a fi bună pentru consumul uman. Trebuie remineralizata și dezinfectata ( când este stocată în tancuri sau pe țevi se poate contamina cu bacterii).
Despre dezinfecție as mai avea ceva de zis. Am întâlnit 3 tipuri până acum cu UV cu clor și cel mai interesant cu ioni de argint.
NOU
Mersi! Cum funcționează dezinfecția cu ioni de Ag?
NOU
@maddame: daca ai aparat de aer conditionat de generatie noua ai acolo dezinfectie cu ioni de argint. E o chestie observata in evul mediu, ca bogatii nu faceau holera fiindca beau apa din pahare din argint. Ionii de Ag, si cei de Cu in masura mai mica omoara bacteriile. Astfel se pot face filtre argintate eficiente, si totodata apa care trece prin 70m de teava de Cu e considerata microbiologic pura.
NOU
Maddame cam târziu cu răspunsul dar sunt la muncă.
Înainte de tancuri de colectare pe conducta se afla un electrod de argint supus în permanență unui curent electric. Ce mi-a plăcut a fost calitatea apei ( jumătate de sticla de apa uitată sub pat după 3 luni era încă buna, fara miros sau gust ciudat). Din păcate nu am avut cum să testez aceasta apa ci doar sa o compar cu altele dezinfectate prin clor sau uv
NOU
Ba da, am lasat eu comentariu. Puntist, doiar cu brevet de capitan.
Ape line.
Maddame, e mai mult un desalinizator. Ia apa din mare si o face apa dulce.
NOU
Nu am văzut. Mulțumesc la fel
NOU
Nu este deloc plictisitoare,lucrez în producția elementelor din material plastic (director de producție),ora 7am ajung în hală verific tot ce înseamnă utilaje, matrițe,stoc de materii prime, la 7,45 discuții cu băieții în vestiarul lor,ora 8 început lucrul(aici e de discutat) apoi merg la birou, discut cu patronul(nu-i român) planurile pt a doua zi,îi ascult toate problemele(bănuiește că soția îl înșeală,ea 31 el 56,n-are cum)
Restul zilei verificări la băieți(vis-a-vis de calitate),niște hârțogăraie,dealtfel foarte necesare, între 13-14 mergem la masă (la pizzeria unui conațional de-al său) în apropiere unde iarăși trebuie să-i ascult problemele (cu treaba cu ascultatul nu sunt sincer, mă doare-n pulă de problemele lui) Plec acasă după ce termin treaba, nu am program fix, mai trec câteodată seara când termină schimbul 2 dar numai când bănuiesc ceva
Lucrez în domeniul în care sunt pregătit(inginer diplomat chimie industrială)
Da, îmi place ce fac, am noroc de băieții cu care lucrez (27),dar normal că lucrez pt. bani,un leuț dacă mi-ar lua din leafa aș pleca imediat, bine, de când lucrez cu ei(aprilie 2008) și cum ne înțelegem nu se pune problema.
NOU
Pfiuuu, ce de povești mișto!
La mine e așa:
Angajat în 1998 la 21 de ani în agenție de publicitate, partea de BTL. Muncit pe brânci că na, ni se dădea posibilitatea să învățăm și să fim alături de cele mai mari branduri din lume, să fim parte din “emoția și valorile oferite lumii”, adică 200 de dolari pe luna. Renunțat în anul 3 la facultatea de drept de prost.
După vreo 4 ani am ajuns la vreo 2000 de dolari pe luna la o altă agenție, cu perioade în care eram responsabil pentru campanii în care erau implicați până la 1000 de promoteri pe săptămână. După încă 3, 4 ani plecat manager la trupa rock binecunoscuta, bani mulți, muncă multă, alcool peste măsură. Antreprenoriat și freelance. Fonduri europene. Business development. Marketing. Branding. Consultanță. Inclusiv fabrică de termopane. La 35 de ani mi-am băgat picioarele în tot și am stat acasă 3 ani cu copilul meu. Eram singurul tata din parc, în rest mămici, bunici sau bone. Între timp am terminat și facultatea de drept doar ca să am și eu studii universitare. Din 2015 iarăși contracte, iarăși freelance și antreprenoriat. Din 2017 încă un copil. De un an am creat, cu 2 prieteni, un bar. Un loc foarte mișto, cu multe evenimente culturale, cu oameni mișto. Acum vreau să mă angajez dar la 42 de ani și cu mulți ani neangajat pare că sunt neangajabil.
Sunt struțo-cămilă, știu să fac 1 milion de lucruri și nimic. Plm, sunt deprimat. Vreau liniște.
NOU
ce bar? ia da-ne detalii:)
NOU
Asta e locul:
www.facebook.com/londohome/
Peste 140 de evenimente în ultimul an. Din toată lumea.
NOU
This takes me back… imi amintesc de locul asta de pe vremea cand era Londophone si veneam cu prietenii sa ma hipsteresc cu spor. Mult succes!
NOU
Londophone e londophone și londohome e al doilea. Desi sunt baruri înfrățite sunt locuri diferite.
NOU
Eu fac SEO – optimizare pentru motoarele de căutare.
Am început în 2007, când superiorul meu de atunci mi-a zis “Auzi, dar n-ai vrea sa faci SEO?”. Nu știam ce înseamnă asta, dar am zis “Da”.
Am mai lucrat un an+ la o agenție web făcând SEO și o perioadă pe partea de client (adică am făcut SEO pentru un singur site, al clientului).
Am mai avut și alte proiecte în care am fost implicat, cu durată variabilă, uneori angajat de la distanță.
În rest, în majoritatea timpului – freelancer.
În ultimii ani m-am axat pe SEO tehnic (audituri de site-uri). Mă ajută, când fac asta, faptul că fac și audituri de UX (uzabilitate/experiență vizitatori) și, în ultima perioadă, fac și site-uri pe WordPress, și înțeleg unele aspecte tehnice.
olivian.ro/audituri-seo-realizate/
olivian.ro/audituri-ux-realizate/
În prezent, fac: SEO tehnic, audituri UX și site-uri pe WordPress.
Avantaje pe partea de freelancing în SEO – program foarte flexibil, venituri în general de care să fii mulțumit. Dezavantaje – volum de muncă variabil, lipsa învățării într-un mediu “sigur”, practic te “arunci” pe piață făcând tot, de la vânzări la customer service și project management și uneori faci erori copilărești.
Ce îmi place la partea tehnică a jobului – înveți constant, clienți de obicei diferiți de la unul la altul, satisfacția lucrului bine făcut.
PS – legat de comentariile lungi – atâta timp cât afli de la început că e vorba de un job într-o anumită nișă, eu prefer un comentariu lung unuia scurt.
NOU
Stomatolog, 6 ani de facultate si inca 3 de rezidentiat. Imi place ce fac, daca ar trebui sa aleg inca o data, tot asta as alege. Parcursul a fost relativ usor pentru ca am ales sa ma specializez, in schimb pentru proaspetii absolventi care fac stomatologie generala este greu. Ce se vede din afara nu prea se pupa cu realitatea. Banii nu sunt chiar asa multi, mai ales daca esti la inceput. Avantajul este ca iti faci propriul program daca ti se permite, majoritarea lucrand pe contracte de colaborare. Grea este si colaborarea cu oamenii, pacientii din Romania nefiind disciplinati. Nu vin la programari si nu anunta, ceea ce inseamna timp pierdut pentru medic etc. Poveste lunga, dar per total este frumos
NOU
Mai e un aspect – consider că e o mare diferență între activitatea din primii 1-3 ani și activitatea de după ce trece ceva timp. Ai performanțe mai bune, poți promova, poți coordona echipe.
NOU
Trebuie să recunosc că am rămas fascinată de toate comentariile pe care le-am citit.
Încă nu dau cu sapa, abia am terminat 6 ani de medicină și urmează să dau marele examen de testare a capacității de papagilicire a unor informații. Problema e că, după contactul cu sistemul medical din românica mi-am dat seama că deși îmi place la nebunie această meserie, entuziasmul meu este egal cu 0 din cauza tuturor lipsurilor, mafiei, răutății oamenilor și colegilor.
NOU
@Mar: dupa examu’ cu pricina ai cateva optiuni.
De-l iei, e tragerea la sorti ref specialitate plus distractia pe urmatorii 3-7 ani; de nu-l iei, nu-i capat de tara.
Daca pot sa ajut cu un sfat, roaga-l pe senior sa ne puna in contact.
Cu niscaiva efort si un strop de noroc, in cativa ani vei putea mictiona cu bolta pe toata mafia din umefistan.
NOU
Ar fi așa de multe de zis legat de subiectul ăsta. Oricum o dai ești pus în fața unei mari probleme. Mergem pe varianta ideală de alegere a unei specialități. Nu știu cum e în alte umf-uri, dar în al meu pot să zic că am ieșit cu multă teorie inutilă și 0 cunoștințe practice și în legătură cu ce presupune fiecare specialitate. La asta mai adaugi și lipsa de interes a cadrelor didactice, mizeriile pe care le-ai văzut în 6 ani și la sfârșit tragi linie și îți dai seama că n-ai răspuns la întrebarea “Eu ce fac mai departe”
Soluția salvatoare de a-ți face bagajelu’ și a pleca spre țări cu apă caldă devine din ce în ce mai tentantă.
NOU
Am intrat la facultate în 1990, ultimul desupra liniei rosii
Asta însemna că nici vorbă de Facultatea de Automatizări și Calculatoare,
ci Energetică, parte a Facultății de Electrotehnică. Facultatea a fost un lung șir de experiențe, culminând cu repetarea anului IV.
Cam atunci am “aplicat” pentru primul serviciu, de DJ la Radio. Am luat postul, dar radioului nu i s-a aprobat frecvența de emisie, așa că am început cu ceva mai “soft”,
DJ voluntar la postul de radioficare din complexul studențesc. Era fain, că aveam o legitimație emisă de OSUT (Organizatia Studentilor din Universitatea Timisoara) si aveam acces la concerte faine – era practic protoistoria showbiz-ului de la noi.
Nu după mult timp am trecut la lucruri mai serioase, adică om de toate la televiziunea locală proaspăt înființată în locul radioului.
Am făcur editare video, cablări, sunet, operatorie, dubbing de reclame și -o singură dată- reportaj. Cred că a fost una din cele mai faine slujbe pe care le poate avea un tânăr (încă) student. În fine, am terminat etapa asta în cam pe la sfârșitul facultății (între timp, firma a primit și frecvența pentru radio, care radio emite bine mersi și azi).
A urmat armata (încă obligatorie, la Vatra Dornei, la vânători de munte, că m-a mâncat în dos să plec departe de casă) unde am învățat o grămadă, dar cel mai bine am învățat să rabd de frig. Spre sfârșitul armatei am primit o ofertă de lucru în domeniul meu de lucru, foarte atractivă, însă cu viață de nomad pe șantiere.
După armată am renunțat la oferta de șantier (și acum mă întreb cum ar fi fost dacă acceptam) și am ajuns la ENEL Baia Mare, având norocul unei “sesiuni” de angajări unde toți absolvenții erau preluați în companie, cel mai probabil urmând să fie filtrați ulterior.
Am fost repartizat la Centrul De Distribuție Externă (adică branșamente și intervenții la defecțiuni în zona rurală), cu sarcina strictă de a pune avansul și salariul în plicul fiecărui angajat din Centru și de a-i scrie pe plic fluturașul.
Foocking job dedouă zile pe lună, după 6 ani cu matematici speciale -inclusiv inegalitatea Cauchy-Buniakovski-Schwarz, electrotehnică, mecanica fluidelor, tehnica tensiunilor înalte și alte jmecherii. Cu atâta timp liber la dispoziție, m-am apucat de zburat cu parapanta, de mergeam aproape zilnic până pe Igniș să fac un zbor scurt până la sfârșitul programului.
Între timp a început revoluția cibernetică și am avut parte de un calculatior ce avea și FoxPro, moment în care am făcut niște optimizări la formularele cererilor de branșament. Practic, nici oamenii nu mai stăteau trei ore la coadă, nici colegii mei nu mai aveau de scris până căpiau. Asta a dus în final la o “promovare” și așa am ajuns la Dispeceri, cu sarcina de a învăța și apoi a lucra efectiv ca dispecer ENEL pe partea de înaltă tensiune.
Dispeceratul ăsta se desfășoară (se desfășura, e mai corect așa, poate între timp s-a mai schimbat) în schimburi de 6 ore, lucrezi 4 zile și apoi ești liber următoarele 2. Fiecare schimb următor e defazat cu -6 ore față de ziua precedentă, așa că nu e greui să-ți imaginezi de ce dispecerii nu erau foarte bătrâni acolo.
Ca dispecer trebuie să programezi și să gestionezi toate lucrările din aria ta de SEN (sistemul energetic național). Responsabilitatea e extraordinară, atât pentru utilizatorii finali care nu trebuie să simtă nimic, cât mai ales pentru colegii tăi ce se urcă pe stâlpi de 110kV și au încredere în tine că nu se vor curenta.
Toate log-urile operațiunilor erau scrise de mână, un dispecer având de scris cam 40 de pagini A4 într-un schimb.
A fost și asta o perioadă interesantă, însă nu mă vedeam pentru următorii 30 de ani făcând același lucru, chiar dacă salariul era extrem de motivant și jobul superstabil.
Mi-am dat demisia și m-am întors în Timișoara, pe un post de administrator de rețea la un studio de film. Două calculatoare cu Windows NT, o gămadă de volunariat și viață boemă.
N-a durat mult, așa că m-am angajat la (relativ) proaspăt deschisa multinațională Solectron, ca inginer SMT (surface mount technology). Băi, am învățat o grămadă de minunății lucrând acolo: cum să fac plăci de bază pentru Compaq; Motorola T10 – ăla albastru cu clapetă peste tastatură – pfoaai ce faine erau; controllere de harddiscuri pentru IBM care erau așa înghesuite încât săptămânal aveam probleme la QualityCheck.
Între timp m-am însurat și am primit o ofertă mai bună, de programator “în oraș”. Am devenit din nou școlar, de data asta învățând să lucrez și să programez în Lotus Notes. Păcat de el, cu puțin noroc și alte conjuncturi economice ar fi fost mult mai folosit.
La scurt timp după ce s-a născup primul copil a venit și șocul – firma trebuia să reducă personalul și primii dați afară au fost cei fără studii în IT.
Cum orice șut în dos e de fapt un pas în față, după trei luni m-am angajat ca și tehnician de rețea la o fabrică din oraș (și asta parte a unei multinaționale).
Lucrez aici de mai bine de 17 ani, doar că între timp am ajuns să lucrez în securitate IT pentru toată multinaționala.
În timpul liber mă ocup și de site-urile câtorva prieteni (găzduiesc, administrez servere, alea, alea).
Din toate astea, îmi lipsește zborul, dar mai e timp, iar prietenul Walter Born din Bistrița face cele mai bune elici de ultraușoare.
NOU
Aha, deci tu esti ala pe care=l suna nevasta-mea uneori seara sa-i oferi support…:-)
NOU
De 2 ani de zile sunt medic rezident ATI. Deci Anestezie si Terapie Intensiva.
Cum arata o zi de munca?
In mai multe feluri. Pot fi la sala de operatii, acolo unde sunt mini-anestezist, adica fac cam tot ce ar trebui sa faca un anestezist, dar am un boss care ma supravegheaza. In 90 % din timp ma descurc si singur, dar in caz de urgente vine high priest-ul si preia comanda.
Ca mini-anestezist, tot tu te ocupi si de consultul preanestezic. Adica mergi la pacientii care vor fi operati in ziua următoare, vorbesti cu ei si le dai indicatiile necesare. Mie imi place sa explic si cum decurge anestezia si cat de mare este riscul. Mai ales cei batrani se sperie ca vor fi adormiti si nu se vor mai trezi vreodata. Ii inteleg, mi-ar fi si mie frica. Incerc sa ii linistesc, dar adevarul este ca pentru o foarte mica parte din ei chiar asa va fi. Vei fi ultimul om pe care il vor vedea, vreodata.
Pot fi in Terapie Intensiva. Acolo de obicei imi revine un salon de 6 paturi, fiecare in parte avand probleme grave de sanatate. Acolo medicul mare vine si traseaza indicatiile la fiecare pacient in parte, iar eu trebuie sa ma asigur ca sunt respectate.
Si pacientii de terapie, grav bolnavi, au o sumedenie de dezechilibre, care trebuie corectate in permanenta. De asta, multi sunt intubati, conectati la ventilatoare, cu medicamente care le forteaza inima sa bata etc.
Partea frumoasa e ca vezi oameni pe marginea prapastiei care se intorc cu o noua sansa inapoi. E o adevarata bucurie, simpla si cinstita.
Partea urata e ca se pierd multi oameni, pentru ca nu poti face minuni, poti doar sa ajuti un om in lupta lui cu boala. Iar cand acel om nu mai are resurse, nu te mai ajuta nimic. E trist, dar înveți sa mergi mai departe, pentru ca sunt alti oameni care asteapta ajutorul tau. Am povesti in 2 ani cat pentru o viata, dar poate voi detalia altcandva.
In garzi, cel putin in spitalul meu, pe langa cele de mai sus, te ocupi si de urgentele din tot spitalul. Adica, daca un pacient intra in stop, este chemat ATI-ul. Iti iei rucsacul si o rupi la fuga, ajungi acolo, intubezi si conduci resuscitarea. A si de asemenea, suntem chemati sa punem branule atunci cand asistentele s-au dat batute.
Imi place?
Da. La nebunie. Adrenalina da dependenta si nu te mai vezi facand nimic altceva. Dar e foarte solicitant fizic, astfel ca nu vezi multi anestezisti batrani. Ceea ce ma pune pe ganduri pentru viitor.
NOU
@Sandu: iti pot prezenta doi trecuti de 65 care mai presteaza ocazional.
Unul dintre ei (73 la acest moment) e o enciclopedie ambulanta in privinta nutritiei parenterale si inca ma bate uneori la calcule de doze (fara pix, hartie, calculator).
Celalalt a fost si este amortistul meu preferat (la categoria oldies) pentru determinarea cu care si-a impins limitele si a tinut pasul cu mai tinerii colegi scoliti afara (Belgia / Franta).
NOU
Profesoara noastra are 65 de ani si o energie fantastica, de asta a si ajuns sa mai lucreze acum. In rest cativa de 50 + ani, iar restul tineri. Asa ca sunt convins ca oamenii de care imi spui sunt de valoare, doar fiindca au ajuns pana in punctul asta in viata
NOU
Sună cunoscut descrierea doamnei profesor. Am făcut cursurile de ATI tot cu o profesoară trecută de 60 de ani. A fost cam singurul exemplu de așa da din facultate. N-aveam noi la 20 de ani câtă energie are ea la 60+ și după atâția ani de muncă.
NOU
In ce oras?
NOU
Iași
NOU
Yup, that’s the one 🙂
NOU
Mă gândeam eu că e mai greu să fie încă una la fel
Dacă nu te deranjează, ce te-a determinat să îți alegi ATI din toată lista de specialități?
NOU
Stiam ca nu vreau sa imi aleg ceva chirurgical. Gandul ca trebuie sa stau cu orele in picioare, sa nu am weekend, sa trebuiasca sa imi sacrific familia pentru serviciu, astea nu pareau pentru mine.
In acelasi timp vroiam si ceva hands-on, nici gandul ca voi sta o viata intreaga scriind retete nu era pe gustul meu. Si imi doream si satiafactia imediata pe care o gasesti la chirurgie, cand rezultatul e imediat, nu dupa ani de tratament.
Asa ca am ales ATI, unde ai o multime de manevre, cu adrenalina din belsug si uneori cu acea satisfactie de care ziceam. Am ales rational, dar acum s-a instalat pasiunea
NOU
Mă scuzi că tot întreb, dar sunt în punctul ăla în care în puținul timp liber încerc să-mi dau seama în ce parte mă duc. Eu sunt în aceeași situație. M-am orientat spre chirurgie pentru că nu mă văd în ruptul capului făcând o specialitate medicală. Culmea, toată lumea mi-a zis să fug de ATI din aceleași considerente: nu ai viață, stai numai la spital, nu ai timp deloc pentru tine și e foarte solicitant.
NOU
Avem multi colegi care s-au transferat de pe diferite ramuri chirurgicale. So you are not alone.
Despre program pot sa iti zic ca variaza de la centru la centru. In ultimii ani au fost scoase multe posturi de rezident, prin urmare munca grea e impartita la mai multi. De asemenea in Iasi rezidentiatul este foarte bine organizat. In celelalte centre nu pot garanta.
Weekend-urile sunt libere, daca nu ai garda. Deci poti sa iti planifici o iesire undeva. Stiu ca asta e un lux pe care chirurgia nu il prea are.
Per total sa stii ca e misto si de partea cealaltă a câmpului :))
NOU
Momentan vreau să rămân în Iași. Despre diferite ramuri chirurgicale am mai adunat informații de la amici care fac asta, dar nu cunosc pe nimeni care să facă ATI și să îmi fi povestit cam cum stă treaba. De aici și multitudinea de întrebări pe care le pun. Pare totuși de pus pe listă pentru o vizită în “săptămâna mare” după rezi.
NOU
Eu recomand ATI-ul oricui il ia in considerare, pentru ca, cel putin pentru mine a fost o intamplare ca am avut norocul sa il descopar. Mai ales la Iasi, probabil cel mai bun centru de ATI din tara.
Stiu cu ce va confruntati voi, de partea cealalta a baricadei si stiu ca e greu sa ramai chiar atunci cand esti pasionat. Pana acum am 3 prieteni chirurgi care au plecat din variate motive, fiecare satul de programul spartan, perspectivele inexistente si profesionalismul care lasa de dorit.
Ce pot sa iti spun e ca oricare va fi decizia ta nu e nimic definitiv. Mai bine schimbi dupa un an decat sa stai o viata intr-un loc in care nu te regasesti. Iar daca te decizi spre ATI, te astept cu drag.
PS. Sa nu ma intelegi gresit, nu e ca aici nu sunt probleme, mai mici sau mai mari, sunt si aici, doar ca la un nivel mai mic decat ce am mai auzit.
NOU
Mulțumesc pentru răspunsuri. Chiar mi-ar plăcea să vin să văd cum se desfășoară o zi de activitate. Nu se știe niciodată unde poți să ajungi :))
NOU
Misionar. Mission whore, cum ne mai zice. Unde e o criza, hop si eu. Afghanistan, Siria, Somalia, Ukraina, Iraq, deocamdata. Vine jobul cu bani buni dar probabil trebuie sa ai un nivel ridicat de acceptare a riscului. Sunt inginer, convertit in finantist. Ma ocup de servicii/management – logistica, flota, cabinet medical, camp management, achizitii, uneori ICT.
Avantaje – bani. banii. bani. in functie de loc ajungi la 33% concediu platit. foarte interesanta munca si putine se repeta, nu prea ai timp sa te plictisesti, la munca. acasa, mai complicat. alcool la greu. in plus, chiar daca suna fortat sau artificial, eu chiar simt ca sunt parte a efortului international de rezolvare a unei anumite probleme (talibani, ISIS, pirati, Rusia, etc). ca nu prea merge in realitate, aia e o alta problema, dar cind esti acolo stii si simti alte chestii, vezi victorii mari in lucruri mici care se rezolva. Alt avantaj e ca sar rindul in aeroporturi pentru ca sunt diplomat 🙂
Dezavantaje – familie, mai greu. restrictii; risc; conditii dificile citeodata.
Fac asta de vreo 10 ani. nu ma mai vad lucrind intr-un job normal. Nu mai vin prin tara decit max o saptamina pe an sa imi rezolv chestii administrative, carduri, etc.
NOU
cred ca te-am gasit pe fb:))
NOU
normal. nu am de ce sa ma ascund de tine 🙂
am alte griji decit asta.
apropo de atacul din Kabul – nu a atacat nimeni ambasada Romaniei. Au atacat Green Village, care e un compound cu sute de internationali. acolo a decis Romania sa isi puna diplomatii pentru ca e probabil cel mai sigur loc din Kabul, in afara bazelor militare. cu siguranta mai safe decit zona ‘verde’ unde sunt ambasadele de obicei. am avut acolo citeva sute de colegi cazati cind nu am mai incaput in premisele proprii. patronii sunt rusi. pazesc compundul cu mercenari – citeva sute de gurkha si trupe speciale de mercenari, majoritatea sirbi.
Locul e atacat periodic (la citeva luni) dar nimic nu prea trece de protectii. De data asta au reusit sa gaseasca un punct mai fragil si au reusit.
NOU
Am citit toate povestile si m-am deprimat si mai tare, din cauza situatiei mele. Au trecut ani dupa ani si n-am facut mai nimic, mai mereu am acceptat acest ”compromis” lucrand in horeca, barman ori ospatar stiind ca se castiga bine din tips, venitul lunar echivala cu cel al unui corporatist. Acum as vrea sa fac altceva dar nu stiu de ce sa ma apuc si incotro sa o iau pt ca nu stiu sa fac concret nimic…am ramas in urma cu toate, nu am evoluat..si imi pare rau acum. Am 34 de ani. Poate un sfat m-ar ajuta. Va multumesc !
NOU
34 de ani?:)))) fii serios esti extrem de tânăr. ai toată viata inainte, alege ce iti place sa faci si mergi oe drumul acela
NOU
Dupa cativa ani de meserie, vezi mai jos comentariul, mi-am pus si eu problema asta: ce stiu sa fac in afara de ce fac acum, astfel incat sa pot schimba domeniul daca … daca se intampla sa …
Si m-am tot gandit, ce altceva stiu eu sa fac, ceva ce ar putea sa devina meserie de zi cu zi, din care sa-mi castig existenta. Ei bine, avand o formatie de inginer, am descoperit ca stiu multe chestii pe care in cateva saptamani le pot aduce la nivel de meserie.
Sa stam la povesti, zic.
In copilarie am fost abonat la revistele “Start spre viitor”, “Tehnium” si “Modelism”. Nu cred ca au auzit de ele cei nascuti dupa ~1986, ca au disparut inainte sa invete sa citeasca. Prima era o revista de cunostinte generale si stiri din domeniul stiintei, cred ca Alexandru Mironov era redactorul. In revista asta citeam cele mai noi chestii din orice domeniu. Imi amintesc si acum un articol de prin 1988 despre o noua baterie cu sulf de mare capacitate, ce putea fi folosita pentru tractiune electrica, inca de pe atunci masina electrica era un deziderat. Sulful trebuia adus la 360 grade pentru a functiona bateria, ceea ce necesita un intreg ansamblu auxiliar de pornire a bateriei, cam 20 minute pana putea genera electricitate. In fine, divaghez.
Tehnium era cu electronica. Tot felul de articole, cu scheme si cablaj, tot ce necesita constructia acelui dispozitiv. In general erau chestii de automatizare prin casa, iar mare parte din articole se ocupau cu imbunatatirea Daciei. Asa am construit o aprindere electronica pentru Dacia lui taica-miu, eliminand cam toate problemele cu functionarea motorului. Nu am gasit la vremea aia singurul circuit integrat facut de IPRS Baneasa, A723, pentru a construi un regulator electronic de incarcare a bateiei masinii, ca cel original era o nemernicie mecanica, nu electronica. Am gasit la un moment dat intr-un magazin de articole electrice un mic corp de iluminat cu neon, de 5W, din ala scurt de 20 cm. Am construit un alimentator pentru neon cu un oscilator cu tranzistor 2N3055, celebrul tranzistor de putere comunist, astfel incat tata avea in masina o lampa cu neon ce consuma 5W si lumina ca un bec cu filament de 20W. In serile de iarna, cand se intrerupea curentul, cine avea in casa lumina de neon cu eficienta maxima la vremea aceea, alimentat din bateria masinii? Dintr-un drosel de neon de iluminat public, cazut de pe un stalp, am facut un transformator 220/14V, incarcator pentru bateria masinii.
Modelism era revista in care aveam modele de nave, avioane, masini. Am construit doua modele de nave, un pescador si o vedeta torpiloare franceza, am gasit motorase cumparand efectiv jucarii cu motor electric (Mabuchi), dar nu am reusit sa gasesc telecomenzi si servo-uri. Chestiile astea doar pe la casele pionierilor si prin cluburile de modelism selecte se puteau gasi, dar nu ti le dadea nimeni, ce construiau copiii acolo, acolo ramaneau. Un profesor mi-a adus la un moment dat niste balsa si furnir, cate chestii am facut cu ele. Doua planoare celebre, ce castigasera nu stiu ce concurs de durata a zborului. Imi amintesc ca unul din ele, dupa ce l-am reglat si echilibrat, a zburat cam 1 minut deasupra lanului de grau unde l-am lansat, cu inima cat un purice sa nu-l rup daca il lansez pe un teren tare.
Pe urma am facut zmeie. Hei, daca as fi avut atunci o camera video mica si usoara, as fi vazut satul de sus. Cel mai mare zmeu avea peste 1m dimeniunea si l-am inaltat cam la 150m, folosind toata rola de nailon de 0.3mm pentru pescuit a lui taica-miu. Nu-mi venea sa cred ca zmeul ala sta acolo pe cer la 150m, ca atat avea rola. Aveam cam 12-13 ani.
Cam toata copilaria am fost ocupat cu construirea unor chestii. Cand ma cam plictiseam cu modelismul, luam o pauza si citeam. Vrafuri de carti de aventuri. Jules Verne tot ce gaseam, pe atunci erau vreo 36 de volume publicate, dar nu am gasit mai mult de vreo 15. Adevarul a republicat toata colectia aia celebra, cu coperti groase albe si desenele originale, plus cateva suplimentare, scrise de nepotul lui Jules Verne din insemnarile bunicului ramase prin niste cufere, le-am cumparat pe toate si acuma am 40 de volume, inca mai citesc la unele din ele.
Karl May, James Fenimore Cooper, Edgar Rice Burroughs, prietenii copilariei mele. Numai aventuri pe care le visam cu ochii mintii in dupa-amiezile toride de vara, la umbra in gradina.
De fapt, ce stiu sa fac? Pai stiu sa repar cam orice aparat electrocasnic. Orice. Daca ma apuc de reparatii, imi iau osciloscop si vreo doua multimetre Tektronix si repar orice mai poate fi reparat. Pana acum am reparat masinile de tuns iarba ale vecinilor, era pacat sa le arunce, am rebobinat motoarele, uns rulmentii, chestii simple, le-am prelungit viata cu inca vreun an, ca sunt chinezarii ce nu tin o viata.
Ma pricep la constructii pe schelet usor de lemn. Am facut pana acum 4 terase de vara, una la mine si trei la vecini. Din lemnele ramase la mine, m-am scarpinat in cap si am desenat vreo 3 zile la o masa de tarasa, a iesit o chestii atat de misto, incat ma tot roaga vecinii sa le fac si lor o asemenea mobila. Ma gandesc sa incerc sa fac o masa din asta sub forma unui kit, neasamblata, sa vad daca se vinde pe OLX, ori kit pe care sa-l asambleze clientul, ori s-o asamblez eu in locatie, apoi s-o vopsesc in culoarea dorita de client. Nu gasesti in magazinele de mobila asa ceva. Deci, mobila de gradina.
Orice chestii la instalatia electrica sau de apa a casei. Mi-am instalat un calorifer suplimentar intr-una din bai, ca ala existent era cam mic. Apoi am facut o supra izolatie termica in podul casei, la mine si la un vecin, cu vata minerala si lambriu peste, am extins spatiul de depozitare din pod.
Mi-am automatizat centrala termica cu un kit controlabil prin internet. Si asta poate fi o sursa de venit, sa instalezi in case kit-uri de termostatare controlabile de la distanta.
Acuma a venit momentul sa-mi automtizez portile. Saptamana viitoare sunt ocupat cu treaba asta. Trebuie sa scurtez cu 10cm una din porti ca sa pot instala bratul de actionare, presupune aparat de sudura, chestii. Bineinteles, cu kit de comanda prin internet.
NOU
Băi boss, ești genial! Ai dat plei și au început băieții…e incredibil de tare, am citit tot, nu am făcut nimic azi, am dat refresh la pagina asta.
NOU
Mersi, mersi 😉
NOU
De aci și până la un film e numa’ umpic.
NOU
Proiectant circuite integrate, sau IC designer in limbaj corporatist.
Am facut IMST (constructii de masini), sectia robotica. In 1997, dupa armata, doar la Craiova era vorba de roboti industriali, in rest nici nu exista asa ceva in Romania. Am facut un master si am stat in Bucuresti un an ca student, timp in care sa gasesc ceva de lucru. Am cautat job-uri prin fabricile comuniste, ceva electrica si electronica. Totul era mort, fabrici feuda ale unor directori jegosi, totul pe baza de pile, nu exista competitivitate sau efectiv munca. Doua luni am lucrat in fabrica Frigocom, fie-i betonul usor, ca acuma sunt blocuri pe locul ala. Se poate numi ca am lucrat acolo, am desenat o vitrina frigorifica si am plecat imediat ce am gasit ceva in domeniul privat. Frigocom intrat in faliment la vreo 2 ani.
Next level a fost in domeniul sistemelor de alarma si incendiu. Echipamente moderne, ceva programare a centralelor pe baza de meniu (nu scris cod), tras de cabluri, configurat corespunzator astfel sa nu intre infractorii. A fost un job interesant, am cunoscut oameni de tot felul, de la patroni cu chef de munca la tigani smenari speriati de clanurile rivale (unul avea piciorul rupt in semn de avertisment). Ba chiar am fost la Victor Becali in casa, unde am putut citi contractul de cumparare a terenului pe care avea casa, avea toate hartoagele in podul casei unde trebuia sa reglez senzorii, ii era frica sa nu intre hotii prin podul casei.
Next level a fost o firma de proiectare in electronica, care m-a dus in statele unite. Am stat vreo trei ani jumate pe acolo, fain, frumos, un fel de business trip continuu. M-am intors si am intrat in microelectronica, proiectare de circuit integrat. Am facut diverse chestii, senzori si trasceivere automotive, am invatat tot procesul de la idee la produs finit.
Acum lucrez pentru o firma americana. Nu am program strict, ajung cand vreau pana in 10 AM, plec atunci cand am nevoie, in mod normal la 16-16:30. Cand e de lucru, trag tare, cand e mai relaxat si am terminat un proiect, e timp si de socializare. Doua zile pe luna pot lucra de acasa.
Ce fac efectiv? Pai lucrez cu software specializat pentru microelectronica, Cadence, editor de schema si layout de siliciu. Construiesc schemele analogice pe bucati, le simulez individual sau pe grupuri in conditiile stabilite, le integrez in schema finala de top a circuitului. Asta presupune sa cunosti electronica de baza, principii ale diverselor blocuri functionale: referinte de curent/tensiune, oscilatoare, amplificatore, bufere de semnal, blocuri de masurare curent/tensiune pentru citirea memoriilor, etc. In general exista pentru cel mai mic senzor si un mic miez digital care face ceva pe acolo, un state machine minimal. Asta poate fi proiectat de mana, daca e simplu, sau sintetizat de un coleg din cod verilog daca e mai complex. Dupa ce am toata schema, pot face o simulare de top, a intreg circuitului, dupa caz ca un circuit digital (in care modulele analogice sunt reduse la niste modele comportamentale), sau ca un circuit analog, in care pana si miezul digital e simulat la nivel de tranzistor. Asta dureaza mai mult, poate si doua zile o singura simulare, dar e mai precis. Apoi alti colegi proiecteaza layout-ul, desenele tranzistoarelor, rezistentelor si condensatoarelor, metalele de interconexiune pana se ajunge la chestia finala. Din baza de date se exporta un set de masti ce sunt trimise la departamentul ce litografiaza aceste masti (~20-40 e un set, dupa complexitatea tehnologiei, pretul acestui set putand fi si 200k dolari), masti care apoi sunt folosite in productia siliciului. In principiu nu mai am treaba dupa ce mastile sunt exportate, dar practic mai conlucrez cu colegii de la testare, ca siliciul trebuie testat si mai e de lucru la optimizat programul de testare, plus ca nu iese prefect din prima, mai trebuie ajustate anumite performante ale unor blocuri. Ca idee de principiu, de la inceput aloc spatiu unor dispozitive de rezerva in fiecare bloc functional (tranzistoare, rezistente, condensatoare), astfel incat sa pot avea ce-mi trebuie pentru a modifica unele chestii. O reproiectare a unui bloc sau blocuri presupune reinterconectarea cu metal a acestor dispozitive, deci se refac doar catevea masti, nu toate. Waferele de siliciu se fac in loturi de cate 8-12 si in faza de proiectare, cand nu e dovedita functionalitatea completa, se opresc in proces inainte de interconectarea cu metal, astfel incat daca e nevoie de o reproiectare minora, doar mastile de metal sunt refacute si waferele sunt continuate de unde au ramas, timpul fiind scurtat considerabil.
Cand situatia o cere, primesc cateva bucati de circuit asamblate in capsule ceramice expuse si pot face masuratori direct pe siliciu. Exista niste dispozitive numite statii de testare, unde sub microscop pot plasa cateva ace in contact cu anumite puncte, ace controlate cu manipulatoare micrometrice, cu ajutorul carora pot masura si identifica problemele. Tot pe statia asta pot face microchirurgie pe siliciu, pot taia cu laser anumite trasee (iar pe unele mai complexe – se numesc FIB, Focussed Ion Beam – se poate adauga metal) astfel incat sa dau o alta functionalitate sau a verific o functionalitate inainte de a face mastile.
E greu? Nu atunci cand stii ce faci. Se invata in timp tot acest proces. Munca e placuta, e un mix de discipline, constand in electronica analogica, digitala, ceva programare verilog, cunostinte generale de instrumentatie de masurare, ceva programare visualbasic sau echivalent pentru programarea automatizarii masuratorilor de laborator. In cazul circuitelor digitale, microcontrolere sau microporocesoare, cam toti proiectantii sunt softisti, mai putini sunt pe analog. Trebuie sa fii conectat permanent la bazele de patente, pentru a sti ce e protejat si ce nu. De multe ori descoperi ca ai redescoperit roata, ai facut o schema protejata de un patent si trebuie sa faci cumva sa nu fie identica. In electronica analogica nu mai e mult loc de descoperit chestii. De asemenea exista departamente care se ocupa de aplicatiile si documentatia fiecarui produs, ca trebuie sa arati clientului ce face si cum face produsul tau, sa-i dai o schema de aplicatie standard.
In spatele inginerilor care fac proiectare exista alti ingineri care se ocupa de infrastructura, servere, software, licente. Fiecare tehnologie necesita instalarea corespunzatoare a unui set software, modele, design kit, etc.
Exista departamentele de testare, care se ocupa exclusiv cu testarea industriala, de productie, a circuitelor. Cam jumate din costul produsului este proiectarea + productia si jumate este testarea. E o industrie destul de poluanta, productia circuitelor integrate fiind facuta cu lichide toxice, acizi, cianuri, etc, asta fiind si motivul costului ridicat al circuitelor integrate, ca trebuie reciclate toate reziduurile rezultate din proces. Numai chinezii arunca in natura reziduurile, astia nu au treaba cu poluarea.
Am timp liber, nu sunt stresat, petrec timp cu familia. Nu lucrez mai mult de 8 ore pe zi, cu unele exceptii cand ajung la 9-10 ore, dar doar in situatii in care se aglomereaza chestii si exista un termen ferm. De multi ani nu am mai avut aglomerari. Cam la doi ani mai fac o vizita in usa, la sediul central sau la vreo fabrica, sa cunosc colegii si sa mai pun la punct detalii de la om la om. Desi am lucrat in usa, nu-mi doresc sa ma stabilesc pe acolo, dupa cum am povestit pe aici la un alt articol despre emigrare.
NOU
Am terminat “Instalatii pentru constructii” la Iasi in 2011 – putini ingineri constructori pe aici! M-am angajat pe 1400 de lei in aceeasi perioada in care am facut si masterul (a fost ok, dar nu recomand). Dupa vreo 5 ani de experienta ca inginer HVAC pe partea de executie in Iasi, mi-am rupt mana la fotbal si m-am angajat in alta parte (intr-un fel, a fost de bun augur acel accident) – lucrez de 2 ani jumate ca inginer instalatii dar pe partea de ofertare si tehnic (documentatie, cartea constructiilor etc), intr-o firma mai mica, dar mult mai flexibila din toate punctele de vedere. Intocmesc oferte de pret, situatii de lucrari etc. pentru instalatii termice, ventilare, desfumare, sanitare, PSI – ori in urma vizualizarii situatiei din teren, ori in urma unui proiect, planse sau schite – daca are omu’ ceva. In principiu lucram mai mult cu clienti mai “mari” – cladiri de birouri, spatii comerciale (mall-uri), rezidentiale etc, dar si cu persoane fizice ..Imi place ceea ce fac, dar parca era altfel libertatea in santier (imi e dor un pic), era satisfactia mult mai mare cand vedeai proiectul finalizat fizic..eh..am 31 de ani de-acu si ma gandesc serios daca sa mai stau pe aici sau sa ma apuc de tradus DocumentE 😉
NOU
La terminarea liceului (profil mate-info) , pt ca am picat bacul la sport ( mic si prost fiind, proaspat operat de genunchi…am insistat sa dau BAC-ul la sport, pe care l-am picat cu brio la proba de viteza cand mi-a cedat genunchiul)
M-am angajat in vara respectiva la un net-cafe, munca lejera, incl in ture de noapte, in Bucuresti, undeva pe la Univ. , zona frecventata de fauna de noapte. Cert e ca aveam pe la 2 mil lei vechi salariu (sal minim) si faceam spaga 500.000/ tura. Asta prin 2003 cred. Am dat Bac-ul in toamna, l-am luat, m-am inscris la Poli….am facut 2 ani…am renuntat… in paralel lucram 12/ 24 ca ieseau bani garla . Din 2005 sunt coordonator flota transport international cu TIr-uri, in Bucuresti. M-am angajat fara experienta in domeniu. Pure luck. Am invatat totul de la 0
Contracte noi, rezolvat probleme care apar pe traseu, incl indatoriri de sef parc auto (evidenta revizii , asigurari etc). Fac de toate.
Trecura deja 14 ani de atunci. In prezent…nu ma vad avansand sau facand altceva
Dar nici nu cred ca , financiar vorbind, pot gasi altceva, practic ,am doar studii medii… Acum incasez pe la 1200 eur/ luna
NOU
Cam tarziu am citit articolul asta. Vreau sa spun ca unii dintre voi aveti niste povesti absolut senzationale! De scris carti dupa experientele voastre.
Eu-s expert contabil judiciar. Adica un fel de contabil dar cu 7 ani de studii superioare, 4 ani facultate +3 ani examene si stagiu ceccar.
Painea cea de toate zilele mi-o castig, ca orice contabil, din tinerea contabilitatii unor firme. Adica niste venituri constante luna de luna. Partea asta a devenit o rutina, n-am nicio satisfactie, exceptand siguranta financiara.
Partea mai putin stabila dar extrem de frumoasa o reprezinta expertizele contabile civile si penale. Dar astea vin aleatoriu. Sunt bine platite, dar nu pot bugeta nimic in baza lor.
Sunt tot felul de spete, imi fumega creierul uneori de la documentare, de la grija in exprimare, sa nu spun mai mult decat imi cere judecatorul sau comisarul de politie, sa fiu clara etc. Am avut o speta mai demult cu venituri in natura cuvenite pentru plantarea sorgului. Habar n-aveam ce este sorg :)))) Am avut expertiza penala pe evaziune fiscala, unul era acuzat ca a delapidat 700.000 eur din firma. Si-am avut si o expertiza pe partaj la divort, in care una plecata de acasa isi acuza sotul ca a inchiriat apartamentul proprietate comuna unui verisor si i-a perceput chirie. Si tipa voia jumatate din acele venituri fictive din inchiriat. In fine, povesti multe, frumoase si ciudate. Asta-i partea care-mi place din meseria mea.
NOU
Lucrez pentru niste handicapati. Fac scaune cu rotile. De fapt, firma la care lucrez face controlerele pentru motoare. Se pare ca minunatiile aste se vor conecta la internet si vor fi cababile sa-si faca remote software update. Chestie pentru care am fost angajat. Stiu ca au mai fost niste televizoare “smart” care au refuzat sa mai plece dupa un update de asta si mi-e frica de ziua in care n-o sa mai plece scaunul cu rotile, sau mai rau o sa plece invartindu-se spre dreapta cu viteza maxima.
Intr-o alta viata, in vremuri in care nu eram siguri de NATO UE am fost ofiter si am avut onoarea sa lucrez cu si pentru oameni de o calitate deosebita. Chestie de care sunt inca mandru.
Si intr-o alta viata mergeam zilnic 8 km pe jos pana la liceu.
NOU
Sunt proiectant ing. electronist (sau hardware developer pe engleza) la o firma din Brasov care produce piese pentru masinile nemtesti care de fapt se fabrica in Romania :).
Proiectez placile electronice pe care isi pun cei din IT soft-ul si fara de care nu ar avea de lucru :))))
Vin la 8 la munca, ma uit la ce ora am sedinta cu colegii din Germania si beau cafeaua.
Dupa care o iau incet cu cate un calcul de worst-case in excel, mai o simulare sa vad ce se intampla la 85 grade in masina, mai desenez o schema, mai testez piese stricate venite din service etc., mai lipesc cu letconul mai masor cu osciloscopul etc.
(Mai facem si cate un proiect personal sa nu ne uitam meseria:
Chinezii trimit in 3 zile PCB-urile comandate, nu se mai merita sa le facem noi artizanal.
photos.app.goo.gl/oWCVSvZSUhc1KP2U8)
Pana acum am facut electronica din volan de la Daimler si AMG, consola cu schimbatorul de viteze de la BMW, clima la Audi TT, si acum lucrez la comenzile din volan la toate Skodele din lume ce se vor produce de la anul.
Printre picaturi am pus si de un brevet de inventie, am inventat un circuit folosit in volanul de la majoritatea marcilor, nu va zic care ca nu mai cumparati.
www.mercedes-benz.com/en/vehicles/passenger-cars/a-class/mrjww-presents-the-a-class-2018-part-4-interior-design/
www.google.com/search?biw=1366&bih=576&tbm=isch&sa=1&ei=Xh5uXY35LZHNwQLzmpzgBw&q=new+bmw+gearshifter&oq=new+bmw+gearshifter&gs_l=img.3…1095808.1102130..1103253…0.0..0.137.1654.18j1……0….1..gws-wiz-img…….0i67j0j35i39j0i19j0i8i30i19.xJkNm88CIgY&ved=0ahUKEwiNoKW3mLTkAhWRZlAKHXMNB3wQ4dUDCAY&uact=5#imgrc=fXY8QeB-sP8QtM:
Lucrez de placere, asta e pasiunea mea de la 14 ani, am terminat Electrotehnica Generala in Brasov desi parintii au vrut sa ma trimita la o postliceala de telecomunicatii in Bucuresti, convinsi ca nu iau BAC-ul si nu intru la facultate. La facultate nu am invatat nimic din ce fac acum, oricum nu prea am dat pe la cursuri, am repetat ultimul an. Preferam sa merg la biblioteca sa citesc carti de electronica sau reparam radiouri si televizoare in camin, pe bere si tigari.
Pana sa lucrez la firma asta am inceput ca electrician la ICCO, am sapat santuri pe sanier-ul INA Schaeffler pentru linia de 20 kV, am turnat betoane pe santierul Carrefour si am tras zeci de km de cabluri in Praktiker. La negru bineinteles. Pe santier am invatat cel mai bine cum se freaca menta si ce jegosi sunt tinerii ingineri daca primesc putina putere.
Dupa care, vreo 5 ani am lucrat la o firma cu 2 angajati, eu si seful meu (care proiecta calculatoare pe timpul lui Ceausescu, e tatic), am reparat toate utilajele din toate fabricile din jurul Brasovului, aici am invatat enorm electronica si automatizari.
Penultimul job, inginer mentenanta la Autoliv, lucram in hala in care se produceau inflatoarele pt. airbaguri (care se umpeau cu explozibil si gaze la 400 bari).
Intr-o noapte pe la 2, satul de praf de pusca si schimbat furtune hidraulice cu cheia de 55, am vazut anuntul de angajare aici, am platit cu cardul CV premium la Ejobs si a doua zi la 8:30 eram sunat. Am dat testul cu 47 de intrebari si probleme de electronica si m-au acceptat. Am luat prima de Paste de la Autoliv si in secunda doi, demisia la zi.
NOU
Am descoperit tarziu articolul, dar e fascinant sa citesti povesti de viata din care ai ce invata.
Sa va povestesc si eu pe unde am dat cu sapa pana acum. 🙂
Sunt din Constanta, 29 proaspat impliniti. Am facut facultatea de Marketing la Ase plus masterul aferent cu titlu pompos Marketing & Comunicare in Afaceri. Mi-am dat seama relativ repede ca nu e foarte mare combinatie cu facultatea, asa ca am inceput sa lucrez mai mult sau mai putin legal inca din primul an.
Am facut diverse tipuri de bisnita, in special cu telefoane si cam tot ce se putea prin Bucuresti. Am lucrat apoi o perioada intr-un domeniu conex sistemului de educatie, mai precis implementarea catalogului virtual in scoli si licee.
Am descoperit pokerul, intai cel live prin camine si mai tarziu bodegi, cluburi de poker, apoi cel online. Am facut ceva bani din asta, nu era chiar genul de viata pe care sa ti-l doresti 10-12 ore in fata laptopului. Am mai lucrat la o firma de contabilitate un fel de jack of all trades, apoi la o agentie de publicitate.
Dupa ce am terminat masterul, m-am mutat inapoi in Constanta (big mistake). Graficul evolutiei mele profesionale a aratat super ciudat, am ajuns sa lucrez in call center pentru telekom, asta fiind cam cel mai de cacat job din viata mea. Am inceput sa lucrez freelancer pe proiecte de marketing si am facut trecerea usor, usor la marketing online.
In prezent ma ocup de marketing la o agentie digitala in Constanta. Totu’ ok pana acum, sper sa arate graficul frumos de acum incolo cu mai multe ups decat downs.