Pe Platon îl chema Aristocle. Puteți închide internetul pe ziua de azi.
„Platon” este o poreclă derivată din cuvântul grec pentru „lat”. Unii spun că a fost poreclit așa de profesorul lui de lupte, pentru că era mare în piept. Aristocle însuși afirma că îl cheamă Platon pentru că o are lată. Fruntea sau elocvența, după cum îi suna mai bine în ziua respectivă.
În jurul vârstei de 30 de ani, Platon a urmărit cu atenție și îngrijorare procesul în care a fost acuzat mentorul lui, Socrate, de „coruperea minților celor tineri”. După condamnarea lui Socrate, Platon a primit +5 la „street-smart”, pentru că și-a dat seama că filosofia fără spate politic poate fi un sport mortal.
Norocul lui era că provenea dintr-o familie de aristocrați din Atena, spre deosebire de Socrate, care era (doar) fiul unei moașe și al unui zidar. Pentru că era alergic la cucută și în general la sentințele care se lăsau cu moarte, Platon aducea adesea în discuție familia lui conectată politic. Azi s-ar traduce prin ceva de genul „Știi cine-s eu, bă? Știi cine-i tata?”.
A funcționat. Omul a trăit bine mersi până la 81 de ani, a scris o grămadă (35 de Dialoguri), a inventat dialogul filosofic ca formă literară și a înființat prima școală organizată din civilizația occidentală, sub hramul eroului grec Academos. Ia ghiciți cum se chema școala.
După cum v-am povestit deja, Platon a scris prima formă de fan-fiction din istorie: protagonistul Dialogurilor lui este fostul lui prof, Socrate, care o arde ironic cu interlocutorii lui și „discută” cu ei până când ăștia își dau seama că sunt ignoranți fix în domeniul în care se credeau mai deștepți. Chestia faină la Dialogurile lui Platon este că sunt foarte citibile, chiar și în ziua de astăzi (le găsiți inclusiv sub formă de audiobook, că tot vă plângeți stați degeaba în trafic).
Ce trebuie să rețineți din filosofia lui Platon este că a identificat pentru prima oară în istoria gândirii femeia perfectă, sau Femeia cu majusculă, cum am tot văzut fluturat prin online. Mai exact, Platon credea că dincolo de lumea reală există o lume ideală, perfectă, a Formelor. Toată realitatea concretă (adică tot ce percepem prin cele 5 simțuri) este o copie a Formei perfecte din lumea ideilor. Cum accesăm lumea formelor? Prin rațiune (modul de utilizare îl găsești în Mitul Peșterii, cunoscut și drept Viața Corporatistă).
Dar stai! Asta nu e tot! În lumea ideilor, formele nu stau împrăștiate ca găluștele în supă, ci sunt aranjate într-o ierarhie. Și aici vine chestia frumoasă: cine credeți voi că e în vârful ierarhiei? Omul? Nope, deși e aproape, pe planul al doilea.
Sus, cocoțat mai sus decât orice altă Formă, e Binele (*Christianity approves).
O altă chestie de reținut la Platon este că a fost inițiatorul științelor politice.
„Republica” descrie o utopie, adică o Societate 2.0, fără buguri și cu toate updateurile la zi.
Societatea asta este împărțită în trei clase sociale: clasa meșteșugarilor, clasa războinicilor și clasa conducătorilor. Regele este filosoful (doh!). În interiorul claselor se trăiește într-un fel de comunism rudimentar.
Femeile au aceleași drepturi și obligații ca și bărbații (mă rog: râdem, glumim, dar nu ieșim din gynaeceum, ok?).
Pentru ca oamenii să se mulțumească cu casta clasa socială în care trăiesc, se va decurge la cea mai veche formă de fake news: minciuna nobilă sau mitul. (*dictators approve)
După cum ziceam mai sus, Platon era descendent al unei familii aristocratice din Atena. Ce părere credeți că avea despre democrație, și în general, despre votul pulimii? Exact.
Democrația, chiar și aia ateniană din anul 400 î.Hr, în care dintr-un sfert de milion de locuitori, jumătate erau sclavi, este prezentată de Platon ca o formă degenerată de organizare statală. Platon justifica degenerarea asta prin faptul că într-o democrație puțini oameni își folosesc creierul înainte să voteze, ceea ce duce la alegerea unor conducători slabi. Soluția propusă de el era ca doar oamenii care demonstrează că pot gândi cu adevărat să poată vota.
Două mii patru sute de ani mai târziu, niște pinguini care pluteau în derivă prin bula lor se băteau pe burtă că au avut cea mai bună idee de la pâinea feliată: votul în funcție de IQ.
TL/DR: Platon
• Naționalitate: Grec
• A trăit: În Antichitate, prin secolul al V-lea î.Hr.
• Școala filosofică: Raționalism
• Cea mai cool idee: Primul manual de utilizare pentru lumea reală: lumea ideală a Formelor.
• Hobbyuri: Dialectica
• Trivia: Era bine lucrat în gymnasium. Dacă nu te bătea la argumentație, probabil te putea bate cu pumnii până erai de acord cu el.
„Filosofia pentru mileniali” este o serie în care voi descrie într-o oarecare ordine cronologică și până o să mă plictisesc istoria neexhaustivă a ideilor filosofice.
Scopul este să înțelegi că orice idee care îți poate trece prin minte a fost gândită de altcineva înaintea ta.
NOU
…a înființat prima școală organizată din civilizația occidentală, sub hramul eroului grec Academos. Ia ghiciți cum se chema școala.
Școala ajutătoare?
NOU
Academia de Politie
NOU
Academia Gheorghe Hagi
NOU
Acadeaua…
NOU
Scoala cu frecventa redusa
NOU
Ștefan Gheorghiu. 😀
NOU
Probabil scoala platoniciana.
NOU
Spiru Haret?
NOU
Academos fiind un piricios care a dezvăluit locul unde era ascunsa Elena
NOU
Scoala vietii
NOU
Casa de moda a lu’ Palton.
NOU
Disclaimer : a se nu se citi de catre persoane tifnoase, ceremonioase, artagoase, serioase, bisericoase
Aristocle a venit pe lume de ziua lui Apollo, sub semnul Taurului. Parintii i-au dat numele bunicului, porecla Platon i-a fost data mai tirziu, din cauza ca avea umerii largi , zic unii (facuse un sport care combina lupta libera cu boxul) si fruntea lata, zic altii ( va imaginati o porecla pentru Eminescu?) .
Provenea dintr-o familie de aristocrati , cu traditie in politica, un fel de Kennedy din secolul V i.e.n. astfel incit si el ar fi fost destinat sa le calce pe urme, insa a fost deziluzionat de succesorii lui Pericle : democratii demagogi si de moralitate indoielnica, perioada celor cei 30 de tirani razbunatori, reinstaurarea democratiei cind il vede condamnat la moarte pe Socrate, singurul om pe care il socotea demn de admiratie… Nu e de mirare ca ramas un antidemocrat convins pentru tot restul vietii.
Educat sic, ca toti adolescentii a cochetat intii cu literatura. Intilnirea cu Socrate a fost dragoste la prima ved… ehm, ascultare: se zice ca se indrepta catre un concurs de poezii, cind l-a auzit vorbind intr-o piata. A aruncat poezia la cos si a decis sa studieze filozofia. Dupa moartea maestrului ( la care el nu a fost prezent, ca avea febra) a facut pachetul baza de calatorii pentru studii, ajungind la Siracusa , la curtea lui Dionisio Batrinul. Aici s-a inteles mai bine cu cumnatul acestuia, Dione, au tot sporovait de idealuri filozofice, etice si politice, pina intr-o zi cind tiranul, iritat ca Platon nu era lingusitor , a pus sa fie legat fedeles, incarcat pe o nava si trimis sa fie vindut la piata de sclavi. Acolo a fost recunoscut, rascumparat si retrimis in patrie, unde a fondat o scoala in parcul eroului Academo, la citiva kilometri di Atena..
In Academia Platonica se formeaza un grup de studiosi intre care doua femei Lastenia si Assiotea, cea care pentru a putea vorbi se travesteste mereu in haine barbatesti.( Academia va functiona ca scoala pina in sec V e.n. cind crestinismul devine religie de stat si inlatura concurenta, confiscind toate bunurile.)
Timpul a trecut , iar in Sicilia, la moartea batrinului Dionisio i-a urmat la tron fiul, Dionisio Tinarul (ce lipsa de fantezie in alegerea numelor!) Dione, unchiul, l-a convins sa il cheme pe Platon, sperind sa transforme in realitate teoriile republicii ideale. Socoteala de la academie nu s-a potrivit insa cu cea de la fata locului , mosnegii din consiliu erau suspiciosi si conservatori ; pina la urma Tinarul l-a exilat pe unchiu-sau, tinindu-l linga sine pe Platon (adica exact invers fata de cum se intimplase cu 20 de ani in urma), practic prizonier, ca de-abia reuseste sa se intoarca acasa.
Dupa citiva ani Dionisio il cheama din nou, ca se plictisea iar Platon, crezind ca de data asta o sa reuseasca sa il convinga , se duce iar. Insa tiranului ii placea filozofia la nivel de palavrageala, nu de pus in practica, astfel incit pina la urma, maestrul abia reuseste sa-si scape pielea practic fugind, si de acasa nu s-a mai miscat.
A murit in timpul unui banchet de nunta, iar in lunga lui viata nimeni nu l-a vazut rizind.
Tema pentru acasa:
-republica ideala : da, cea cu cetateni de serie A, B, si C, in care femeile sint egale cu barbatii, dar nu numai la drepturi si obligatii, ci si la placeri — de ce? vi se pare ridicol ca femeile sa faca gimnastica nude alaturi de barbati? (nota personala: stiati ca barbatii se antrenau dezbracati, nu?), republica in care toate femeile ar fi apartinut tuturor barbatilor, dar s-ar fi cuplat in functie de o tragere la sorti care (sa vezi destinul!) ar fi imperecheat cei mai buni cu cei mai buni iar cei mai rai cu cei mai rai. Copiii celor mai buni ar fi trebuit crescuti in crese de catre fruntasele la productia de lapte, iar cei mai rai ar fi trebuit ascunsi intr-un loc secret, ascuns vederii. Cu acest sistem nimeni n-ar fi stiut care era propriul copil, pentru a-l favoriza iar copiii n-ar fi indraznit sa loveasca un batrin, care ar fi putut sa ii fie parinte.
-mitul pesterii (nu, nu e vorba de Pestera Muierii)
-lumea ideilor si a formelor perfecte (poate ca de asta nu prea agrea formele de arta grafica : noi traim intr-o pestera , in care vedem numai palide copii ale perfectiunii, pictorii la rindul lor incearca sa copie ceea ce vad, astfel incit la sfirsit ne regasim cu totii sa admiram o copie a unei copii a perfectiunii)
-iubirea platonica (nu e chiar adevarat ca inseamna iubirea fara finalizare, e vorba de sentimentul nobil de Iubire, vazut ca un fel de lift care la etajul I gaseste amorul fizic, la etajul II pe cel spiritual, la etajul III iubirea de arta , si apoi, pe rind, justitia, stiinta si adevarata cunoastere cunoastere, pina la ultimul etaj unde locuieste Binele)
– nemurirea sufletului. Acu, eu nu stiu ce inseamna expresia asta pentru voi, pe vremea mea nu prea avea legatura cu Platon, de asta sper sa ma ierte daca o consider tot o migrare a sufletului in diverse corpuri, dupa modelul lui Pitagora Doar ca Platon face si o lista in ordinea importantei tipurilor de viata:
1. iubitorul de stiinta si frumos
2.rege cu respect pentru lege
3.demnitar de stat sau expert in afaceri si finante
4.sportiv sau medic
5.ghicitor
6.poet sau artist
7.muncitor sau taran
8.sofist sau demagog
9.tiran
NOU
Iar bărbații slabi, care duceau o viață nedemnă, se reîncarnau în femeie. #GGPlaton
NOU
Adică si pe timpurile alea lichelele făceau ce făceau si primeau o recompensă?
NOU
“Filosofia pentru mileniali: Plancton”
NOU
Fizica cuantică pentru mileniali: Planck-ton
NOU
“Pe Platon îl chema Aristocle. Puteți închide internetul pe ziua de azi” … în așteptarea începutului de uichend, atunci când Seniorul ne delectează privirea cu fotografii ce ne repugna indubitabil pe toți … citim și chestii din astea cu și despre Platon. Bine ca nu-l chema Aristotel ….
NOU
Arhiblog: țâțe și filosofie.
NOU
ce poti cere mai mult?
NOU
@Arhi: Mai multe țâțe. Niciodata nu sunt suficiente.
NOU
Asa imi plac articolele astea si comentariile <3.
NOU
i know what you like:)) you ppl
NOU
Sunt mândru de numele meu de familie PLATON, și cu toate că articolul de mai sus e scris într-o notă pamfletică (mare păcat), totuși ar fi putut fi o informare științifică, ajutătore orizontului nostru de cultură tot mai infectat de lipsa de moralitate a celor care au distrus arta, cultura, educația națiunii române. Deși de la epoca lui Platon până azi „e o cale atât de lungă…”, eu mă consider purtătorul unor mici fragmente din ADN-ul marelui filozof antic, prin aceea că posed înclinația și sufletul poetic care m-a ajutat să scriu până la ora asta 6 (șase) cărți de poezie, spiritul sportiv îmi este o latură evidentă a personalității mele, practicând aceleași sporturi ( fapt de care am aflat abia la vârsta la care am citit pe Platon), ca și marele filozof: lupte greco-romane, box, self-defence, dragostea pentru luptă fizică cu și fără arme, și nu în ultimul rând filozofia. Am fost sincer în acest text, tocmai ca unii oameni care au darul aprofundării cunoașterii, să bifeze și acest fapt ca temă a cunoașterii. Sunt gata să întâmpin și pe ironicii care vor apărea ca muștele, rânjind și înțepându-mă cu anemicul lor IQ.
NOU
Mai era si unul Platon Chirnoaga, un fel de Vlasov al armatei romane
NOU
Aștept să vad ce zici de Sofocle.
Dacă nu te-ai gândit să pui toate episoadele astea și pe niște foi legate poate o faci.
NOU
Ce nu fac eu pentru voi 🙂
Sofocle era cel mai celebrat scenarist din Hollywoodul Greciei antice. Se pare că pentru
filmultragedia de debut a luat direct un Oscar, pe care i l-a suflat de sub nas principalului lui competitor, Eschil.Cum și în Grecia antică, poporetul cerea distracție mai mult decât seriozitate de la conducătorii săi, faptul că Sofocle scria bine i-a adus suficientă notorietate încât să între în politică, unde n-a făcut mare lucru în afară să observe cu atenție și îngrijorare războaiele persane și cele peloponesiace.
A scris vreo 120 de piese, dar se păstrează doar 7 (parcă, dar mi-e lene să deschid Wikipedia să văd exact): trei cu motherfucking Oedip, una cu Ajax (și grăsimea dispare!), unul cu Elektra și încă două.
Era atât de flamboaiant homosexual (dar nu numai), încât este principala chestie pe care o amintesc contemporanii lui când vorbesc despre el.
E simpatic Sofocle, dar a fost dramaturg, nu filosof, deci that’s all, folks!
NOU
Chapeau bas.
NOU
Dacă tot i-ați mai pocit numele, tipii de la KamiKaze au avut la un moment dat o chestie drăguță, un mișto la adresa echipei naționale.
Nu-mi aduc aminte tot, dar era vorba despre ”Naționala filozofică Pițigoră” cu membri precum Sufocle, Hipocraci, Calul Torjean, ArisDodel, Ratales din Milet, Damigenes.
Și să nu-i uităm pe Pythons cu www.youtube.com/watch?v=627uPSNyoZo
NOU
Ahahahhaaa! Damigenes.
NOU
era Tamaș ofc, dar nu cred că știți dvs. din astea
NOU
Tot ce știu despre Națională e că-s ăia în galben.
NOU
Cum le zice Maddame, ca o mama de copii.
NOU
Parca vad ca urmeaza Solomon…
NOU
Salomon der Weise spricht:
„Laute Fürze stinken nicht.
Aber die so leise zischen
Und dem Arschloch sanft entwischen,
Vor den‘ renne, fürchte dich,
Den die stinken fürchterlich!“
NOU
Niste audiobookuri in romana nu gasim si noi ca nu toata lumea stie greaca veche…
NOU
peste doua mii de ani se vor scrie bloguri din astea despre Tariceanu si Vosganian.