A apărut în libertatea un articol despre cum munca la negru e ceva rău și cu motivațiile acestui lucru. Și mă gândeam să fac un pic pe avocatul diavolului la acele argumente. Nu susțin munca la negru, dimpotrivă, dar așa, ca exercițiu semantic.

1. Nu ai siguranţa salariului şi nu vei putea să-ţi dai angajatorul în judecată dacă nu-ţi primeşti salariul sau dacă îţi sunt încălcate drepturile.
Pentru că dacă lucrezi pe bune, salariul ți-l iei cu siguranță și datul în judecată a unui angajator e easy peasy, bucățică de prăjitură.

2. Nu beneficiezi de vechime în muncă, iar la bătrâneţe vei avea o pensie sub nivelul nevoilor tale. Totodată, dacă ultimii ani dinainte de pensionare lucrezi la negru, nu ai dreptul la pensie pentru limită de vârstă.

În românia, dacă nu lucrezi la stat sau într-o instituție care oferă pensii speciale, pensiile sunt de un nivel jenant, uneori nici măcar la nivelul contribuției lunare pe care o plăteai înainte de a deveni pensionar. Așa că, la pensia de la stat, nu se gândește niciun om sănătos la minte, ci își caută soluții alternative.

3. Nu ai dreptul la ajutor de şomaj sau la indemnizaţie de sprijin.
În poza de mai jos e o simulare a ajutorului de șomaj pentru contribuție minimă și spre maximă.

Nu-i așa că e minunat să dai la stat, lunar, minim 750 de lei CAS, timp de 20 de ani, ca să poți primi, timp de 6 luni, 500 de lei? Simțiți, cu adevărat, cum sunteți protejați de stat? Bun.

4. Dacă eşti bolnav(ă), nu ai dreptul la concediu medical.
Da, dar ai dreptul de a fi bolnav și nici nu vine ITM să controleze dacă ești acasă pe perioada bolii. Și dacă ești internat în spital, nu trebuie să te prezinți TU PERSONAL, în prima zi de boală, cu concediul medical de la medic.

5. Nu ai dreptul la credite bancare.
Foarte bine. Ăsta e un sistem de protecție extrem de bun față de hrăpărismul băncilor. Sisteme de creditare alternative se găsesc. Pentru case ai rate la dezvoltator. Pentru restul, frații Cămătaru sunt liberi.

6. Nu ai dreptul la concediu de odihnă sau de studii.
Concediu de studii îți iei când ești tânăr și chiar și atunci e un haloimăs să încerci să îl obții. În rest, dacă lucrezi la negru, îți iei concediu când vrei tu.

7. Nu ai dreptul la indemnizaţie de maternitate, respectiv pentru creşterea copilului.
Mama copiilor mei plătea, lunar, peste 1000 de euro impozite și contribuții de sănătate. Când a avut primul copil, statul român a decis că 1200 de lei e tot ce poate primi pentru contribuțiile ei. Plus plata tuturor chestiilor legate de copil, altfel mori cu el în spitale sau programări medicale.
La al doilea, statul nu i-a mai dat niciun ban, pentru că schimbase locul de muncă în ultimele 12 luni și nu era fix pe fix schimbarea, deci nu era contribuție continuă în ultimele 12 luni. Deci da.

8. Nu ai dreptul la asistenţă medicală gratuită și îţi plăteşti din buzunar costul consultaţiilor, al medicamentelor, al spitalizării etc.
Am râs de mi-a crăpat buza. Bănuiesc că nu e nevoie să explic, nu?

9. Nu ai activitate normată şi nu beneficiezi de reducerea normei de timp ca urmare a condiţiilor de muncă, adică vei munci câte ore îţi spune patronul.
Sigur, pentru că acum muncești fix cât vrei tu. Cunosc niște fete de agenții care, probabil, au plecat acasă azi dimineață la 1 și acum deja sunt pe baricade, înapoi. Dar observați comunismul agresiv “cât îți spune patronul“.

10. Nu îţi poţi negocia drepturile de protecţie a sănătăţii şi securităţii în muncă (condiţii de muncă, echipament, grupa de muncă etc.). Nu beneficiezi de pensie de invalid, în caz de accident de muncă. Nu ai dreptul la pensie anticipată, iar rudele tale, în caz de deces, nu beneficiază de pensie de urmaş. Nu-ţi poţi exercita dreptul la asociere în sindicate, la negocierea contractului colectiv de muncă. Nu ai dreptul la cursuri gratuite de calificare, recalificare şi reconversie profesională.
Tâmpenii. The end.

Cum spuneam, nu sunt adeptul muncii la negru, pentru că țara crește dacă are din ce, iar străzi, spitale, nu se fac din neant. A, că firea pune borduri și sârme, asta e altceva dar, teoretic, așa ar trebui să fie.

Daca va place ce scriem, daca va place cum scriem, daca stiti ca am ramas din ce in ce mai putini oameni verticali si cu coloana, puteti sustine munca noastra.
Am scris si o carte. Poate cea mai buna carte. Poate cea mai bine vanduta. Poate cea care te face sa te identifici cel mai mult cu povestile din ea. Daca vrei, citeste si tu.