Ce grăsan eram eu și ce slăbuț era Sebi. Cât de repede au trecut anii și noi odată cu ei. Dar, vorba aia, am trăit, am făcut ce ne-a plăcut, nu regret nimic.

Dacă v-a plăcut ce ați citit, dacă știți că am rămas din ce în ce mai puțini oameni verticali, avem și noi nevoie de voi.

Alte articole din arhiva de aur