Zilele astea a trebuit să fac multe drumuri de Brăila, pe minunata șosea ce leagă Drajna de granița Moldovei. Vă spun, dacă lipsești o perioadă din românia și circuli pe drumurile patriei, rămâi ușor șocat de modul de a conduce a verzilor conaționali cu BMW. Serios, majoritar cu BMW, la un moment dat aveam un BMW în fața și unul în spate, astfel încât îmi venea să trag pe dreapta ușor, să îi las să se ducă în drumul lor. Amândoi cu lămâi în geam, amândoi croșetau tot ce prindeau pentru că na, când ai cu ce, ai cu ce.

Citeam, nu mai știu unde, o opinie, cum că românia nu are nevoie de infrastructură, de fapt, că infrastructura e scumpă. Așa e, de aia suntem pe primul loc la accidente și mortalitate în europa, pentru că e scumpă infrastructura și alea 5 miliarde fușerite anual de CNADR stau mai bine în buzunare private de politicieni.

Nu există drum de ăsta, prin țară, în care să nu dau peste o salvare care se îndreaptă, urlând, către un accident. Cred că nu există zi să nu se întâmple ceva pe Valea Oltului, din motive de serpentine și șoferi tâmpiți, care se bazează pe faptul că trage dreapta cel din față.

Și încă ceva, legat de autostrăzi. După ce vii 2000 km pe autostrăzile din europa, alea care merg drept, ajungi în românia, la autostrada aia care, binecuvântată fie-i numele, ocolește timișoara, și începi să mergi în cerc cu autostrada. Serios, la câte curbe are chestia aia, câteodată ai impresia că, pur șși simplu te învârți în loc.

Bine, românia trece acum prin chestii mult mai grave de care nu îi pasă nimănui, așa că autostrăzile sunt ultima grijă a cuiva. Dar nu poți să nu remarci cum ungurii și-au acoperit țara cu autostrăzi, bulgarii, BULGARII, care erau ciuca bătăilor, la fel, iar noi suntem fix acolo unde eram dintotdeauna.

Murind ca proștii pe drumuri stricate, din cauza unor șoferi care nu sunt verificați și prinși de nimeni.

Daca va place ce scriem, daca va place cum scriem, daca stiti ca am ramas din ce in ce mai putini oameni verticali si cu coloana, puteti sustine munca noastra.
Am scris si o carte. Poate cea mai buna carte. Poate cea mai bine vanduta. Poate cea care te face sa te identifici cel mai mult cu povestile din ea. Daca vrei, citeste si tu.