Au început sa apara tot felul de Multumim, Stan Lee, memoriale Stan Lee, scrisori in care facea Stan Lee chestii mișto etc.

O singura problema avem aici.
Stan Lee e mort! Toate astea sunt doar ca sa ne mangaiem orgoliul si sa ne simtim noi bine. Lui nu ii pasa, nu stie, el doar sta si hraneste proteine subterane.

Si gandul asta ma stafideste tot timpul. Dr ce suntem construiți, ca oameni, in halul acesta stupid. Traim o viata intreaga ocolind sentimentalismele, ne laudam ca spunem rar Te iubesc cuiva, evitam cat se poate sa ne deschidem sufletele si sa le spunem celor de langa noi ca ii iubim, ca sunt importanti pentru noi, ca ne bucura ca sunt in viata noastra, in orice fel.

Nu, ne trezim dupa ce pleaca sau mor, atunci devine important sa spunem ce aveam pe suflet. Fix cand nu mai pasa nimanui.

Oamenii apreciaza ce au doar dupe ce pierd posesia acelui lucru.

Daca va place ce scriem, daca va place cum scriem, daca stiti ca am ramas din ce in ce mai putini oameni verticali si cu coloana, puteti sustine munca noastra.
Am scris si o carte. Poate cea mai buna carte. Poate cea mai bine vanduta. Poate cea care te face sa te identifici cel mai mult cu povestile din ea. Daca vrei, citeste si tu.