Eu, în 100% din cazuri, mă bazez pe nevastă-mea. Am fost să îmi iau sacou, pentru nunta lui Marian care, bietul de el, a intrat în jugul căsniciei și pe plan metafizic. Nevastă-mea fiind plecată, am luat-o pe fi-mea cu mine, să își dea cu părerea în materie de eleganță. Ea a zis că îi place, un grup gureș de prieteni, cărora le-am trimis poza, au zis că mda, merge și aia a fost. Adică na, am cerut o părere înainte, nu am fost așa, de capul meu.

Pentru că mă uitam la nunțile la care am fost în ultima perioadă. Unii din bărbații care vin la costum/sacou zici că sunt sfătuiți de mad hatter în materie de îmbrăcăminte. Cu hainele pe ei de parcă sunt pinguini royali, asortați la marele fix, cu pantalonii de costum pe gleznuța goală, adidași portocalii la costum bleu și alte gherle de astea de stai și te întrebp Bă, voi când vă cumpărați țoalele alea, nu cereți și părerea cuiva înainte?

Sau stai în cabină și te uiți la explozia de culori, exclamând Mândru mi-s, mute-m-aș! și aia a fost?

Daca va place ce scriem, daca va place cum scriem, daca stiti ca am ramas din ce in ce mai putini oameni verticali si cu coloana, puteti sustine munca noastra.
Am scris si o carte. Poate cea mai buna carte. Poate cea mai bine vanduta. Poate cea care te face sa te identifici cel mai mult cu povestile din ea. Daca vrei, citeste si tu.