Observ că în ultima perioadă se pune accentul maxim pe exprimarea vintage, atunci cand se vorbeşte despre mâncare. Pe unde te duci şi pe unde te întorci, găseşti vorbirea lui Păstorel, eventual şi reţeta sa de mici sau cea de cozonac. Dimineaţă, într-o reclamă, un nene îi dădea cu luăm ficaţoiul cel proaspăt şi îl păturim în sare.

Nu am înţeles niciodată de ce ar trebui să mă simt mai pofticios când vorbesc unii cu accent de la ţară şi în loc de ficat, zic ficăţoi sau păturit în loc de împăturit. Faza e că săptămâna trecută, am găsit aceeaşi chestie la localul Sergiana din Sibiu (care fie vorba între noi, are o mâncare uber naşpa şi nişte preţuri ultra mari), care Sergiana avea un meniu care concorda cu ficăţoiul tipului de mai sus.

No, drajilor, luaţi de cercaţi făr’ de grijă bucate de la Sergiana, tomna din Poiana Mărului… tomnite din carne faină şi proaspătă, din porcu’ nost’, şi după reţepturi drepte şi cinstite… Că Moşu şi Buna ne-or învăţat să grijim şunca şi cârnaţii de când umblă pe picioare, pân’ bătătură şi până-s aninate-n cui de grindă. Slană, cârnaţuri, şunci, salamuri şi păstrămuri de le aflaţi pân’ boltă, la noi ori la v-un comerţant şi îs cu semnu nost’ pă ele, puneţi-vă la masă, că-ţi ave sărbătoare-n casă! Că tradiţia de-o laudă alţii şi-i doar vorbă, la noi îi leje nesmintită şi te bucură din ceriu gurii, până-n foale, batăr că-ţi alină casa sufletului…

Faza comică a fost când, în meniul lor plin de ardelenisme şi cuvinte din cretacic, care ar trebui să îţi provoace o foame cruntă, apar produse pe care nu le pot ficăţeliza. Drept urmare, au în meniu Chiept de raţă cu gorgonzola şi Chiept de raţă cu sos caramel.

Să cheptuiţi bine!

Daca va place ce scriem, daca va place cum scriem, daca stiti ca am ramas din ce in ce mai putini oameni verticali si cu coloana, puteti sustine munca noastra.
Am scris si o carte. Poate cea mai buna carte. Poate cea mai bine vanduta. Poate cea care te face sa te identifici cel mai mult cu povestile din ea. Daca vrei, citeste si tu.