Azi dimineață eram pregătit să scriu o notiță mică despre cum ING ÎMI IA dobândă 26 eurocenți lunar, pentru fiecare mie de euro pe care o țin în cont la ei. Din fericire, nu am avut timp. Pentru că m-am dus la Bnca Transilvania, să ridic un Western Union. Și mi-am adus aminte de ING și am zâmbit.

La BTR, ca să ridici bani, trebuie întâi să te duci la ghișeul 1, să dai buletinul, să ți-l copieze, să scrie 8 pagini, după care să te trimită la casierie. Timp total, 10 minute.
După care te duci la casierie, să încerci să ridici banii.

Și stai. Și aștepți. Și stai și aștepți. Și mai stai. Și mai aștepți.
Am explodat după 32 de minute fix. Pentru că cică nu se actualizau datele și ea nu avea ce să facă. În clipa în care am început să urlu la casieră și a apărut și o șefă, abia atunci, după telefoane date, s-a făcut update. Partea interesantă era când la telefon, i se spunea șefei Dar să aștepte, că nu zboară nimeni. După care l-a scos de pe speaker. La final, când îmi dădeau banii, casierele își zâmbeau unei alteia cu scârbă, uite și la animalul ăsta.

Deci, la BTR, 42 de minute ca să ridic niște dolari. O să le mai trec pragul? Nu mulțumesc, niciodată. Nu pentru că așteptam eu ca prostul, ci pentru că am urmărit cum veneau oameni să depună bani în conturi. Și făceam comparație între minunea numită bancomatul ING, unde intri, bagi pin, depui bani și pleci, cu minunea numită casieră, intri dai bună ziua, aștepți să fii băgat în seamă, cu lejeră scârbă, scris 200 de formulare, semnături peste semnături, numărat, eventual și manual etc.

Și ca o încheiere simpatică.
La ghișeu, vine un tip, cu ceva retard mental, ținut de mână de un bătrân foarte bătrân, genul Îmi port groapa după mine, cu maxilarul tremurând și ochi lăcrimoși. Amândoi superjerpeliți, cu niște trelinguri de alea de europa, scămoșate vai mama lor, sacoșe de plastic 1 leu. Din care au scos nici mai mult, nici mai puțin de 80 000 lei. Dacă nu înțelegeți, opt sute milioane lei vechi.

Pe care i-au depus în contul personal, dar neapărat “acela pe care are împuternicire fratele meu vitreg“. Am rămas năucit de simplitatea ideii. Tu nu ai nici un ban în cont, în schimb, un amărât cu handicap și treling, e plin de bani. Împuternicirile notariale nu se comunică nicăieri, nu?
:mrgreen:

Daca va place ce scriem, daca va place cum scriem, daca stiti ca am ramas din ce in ce mai putini oameni verticali si cu coloana, puteti sustine munca noastra.
Am scris si o carte. Poate cea mai buna carte. Poate cea mai bine vanduta. Poate cea care te face sa te identifici cel mai mult cu povestile din ea. Daca vrei, citeste si tu.