A venit, a venit vara,
Acoperă-mi inima cu ceva, cu un cearceaf sau mai bine, mai bine c-o musaca.

Cine-a zis că Pantelimonul e cartier dă jmecheri, dă băieţi dă pă dupe blocuri, s-a înşelat grozav. Pantelimonul e cartier de gospodine.
La mine în bloc, odată cu venirea căldurilor tropicale, apar ele, gospodinele. Nu, nu aşa cum ai crede, pe străzi. Ci pe scara blocului.

Când intru în bloc, o recunosc pe doamna vecina de la parter, stânga. Azi a gătit musaca. Miroase bine de tot. Are uşa de la intrare deschisă larg şi o văd cum trebăluieşte delicată pe la chiuvetă, transpirată în ultimul hal, acoperită doar de un şorţ şi de o pereche de chiloţei. Dacă chiloţeii nu ar fi tetra, albi şi cam de mărimea Titanicului cu tot cu coşuri, pe faţă, aproape că m-aş uita pofticios.

Întorc capul brusc, să îmi alung imaginea din faţa ochiului deja văduvit de simţul său cel mai de preţ, cel estetic, când nasul recepţionează efluvii gastronomice de vis-a-vis. Vecina respectivă găteşte ceva peşte. Tot cu uşa deschisă, pentru că pantelimounezii iubesc mama natură şi nu îşi cumpără aere condiţionate. Deci miroase a peşte de te trăzneşte. Peşte tăvălit prin mălai, cu mujdei de usturoi. Probabil doamna ţine post şi acum şi-a dat dezlegare la peşte. Bine, nu am înţeles niciodată cum e cu dezlegarea de peşte la femei, că doar ele sunt …dezlegate la peşte şi brânză 24 de ore pe zi, şapte zile din şapte, 365 de zile pe an. Sau 366.


Fug repede pe scări doar ca să dau nas în nas cu vecina de la 1, care şade calmă pe un scăunel în capul la scări şi fumează sorbind delicat dintr-o cafea, cu degeţelul mic ridicat în sus. De la ea miroase a chifteluţe. Cred că sunt marinate, că se simte un vag miros acrişor, de oxalis acetosella.

– Sărumâna doamnă, ce faceţi?
– E, uite ne mai adăpostim şi noi de căldura asta, luăm puţin aer curat..

Pe hol e o căldură ucigătoare, pe geamul spart de la ghenă intră un miros insuportabil de gunoi stricat iar nişte muşte de alea grase şi verzi se plimbă voioase de mama focului pe pervaz. Probabil azi nu a venit gunoiul.

Aseară, când m-am întors din Bulgaria, de la Dalboka, cine rezema stoic treptele de la bloc şi ceva bări de protecţie de la maşinile din zonă?
Aceleaşi vecine, îmbrăcate, oarecum la fel, ronţăind seminţe şi sorbind delicat dintr-o bere Silva neagră, doar că doamna cu chiloţii titanici îşi trăsese nişte pantaloni, pe lângă şorţ. Mă aşteptam să îi văd pe băieţaşii mei dă pantelimoun, dar de unde…probabil fugiseră de ameninţarea tocăniţelor.

Mă duc acasă acum. Nevastă-mea a gătit ciorbă de dovlecei, că na, cică postează pe blogul divinităţii.
Adică ţine post.

Daca va place ce scriem, daca va place cum scriem, daca stiti ca am ramas din ce in ce mai putini oameni verticali si cu coloana, puteti sustine munca noastra.
Am scris si o carte. Poate cea mai buna carte. Poate cea mai bine vanduta. Poate cea care te face sa te identifici cel mai mult cu povestile din ea. Daca vrei, citeste si tu.