toamna

Mai ieri râdeam de Cismaru și de faptul că leșină în casă de cald. Tot mai ieri, pe la 7 dimineața, mă scotea din sărite soarele care răsărea și îmi bătea orizontal pe parbriz, de nu mai vedeam nimic afară. Ieri am fost afară în pantaloni scurți și sandale. ALaltăieri voiam să merg până la Constanța, să fac o ultimă baie în mare.

Azi dimineață am ieșit la 6.45 să îmi duc jumătatea la metrou. Afară era întuneric beznă, de să îți înfigi o furculiță-n ochi. Termometrul de pe mașină arăta 11 grade Celsius, mari și late iar eu nu reușeam să îmi recuperez mai repede geaca din portbagaj.

Singura chestie care m-a alinat a fost că am văzut și pe alții luați prin surprindere de frig și întuneric, mergând zgribuliți, în pantaloni scurți și tricou, probabil blestemând vremea, institutul de meteorologie și hidrologie, încălzirea globală și pe Putin.

Daca va place ce scriem, daca va place cum scriem, daca stiti ca am ramas din ce in ce mai putini oameni verticali si cu coloana, puteti sustine munca noastra.
Am scris si o carte. Poate cea mai buna carte. Poate cea mai bine vanduta. Poate cea care te face sa te identifici cel mai mult cu povestile din ea. Daca vrei, citeste si tu.