klaus iohannis

D-le Klaus Iohannis

Pentru prima dată în 25 de ani am ieșit la vot, crezând că, chiar conteaza. Atât eu, cât ți conaționalii mei, cetățeni români cinstiți și sinceri, își doresc ca România să nu mai fie prizoniera unor mafioți cocoțați în scaunele puterii, înconjurați de privilegii și imunități. Nu vreau să ajung să-mi pară rău de votul pe care vi l-am dat și nu vreau să ajung să-mi reproșez acest vot.
V-am auzit spunând că scopul PNL este să “ia puterea” și mărturisesc că a fost prima dată când am început să mă îndoiesc de votul meu. Am știut atunci, ca și acum, că nu am ieșit să votăm milioane de români ca să schimbăm PSD-ul cu alt PSD numit PNL+PDL. De fapt asta am și scandat în acele zile. Mai apoi am văzut parlamentul votând așa cum ați sugerat, trimițând o parte din corupții care se ascund în parlament, în brațele justiției și sincer am mai avut încă o licărire de speranță. Am crezut ca avem in dumneavoastra un reprezentant al poporului ce lupta impotriva privilegiilor de casta, ati spus de multe ori in campanie ca sunteti impotriva imunitatii parlamentarilor si acest lucru v-a adus voturi. Va rog sa fiti consecvent cu ceea ce ati spus si pe problema armelor pentru ca acum, o categorie sociala ce beneficiaza de protectie din partea statului prin structuri specializate si de un statut special in legea armelor incearca sa lase fara aparare restul populatiei. Tot in campanie ati spus ca una din principalele probleme ale tarii vin de la securitatea externa, va rog sa facem impreuna un exercitiu de imaginatie si sa ne gandim ce efecte are asupra capacitatii de aparare a unei tari lipsirea cetatenilor ei de arme si cunostinte in domeniu. Însă, când am citit în presa centrala că d-l George Scutaru va fi propus pentru a deveni consilier pe probleme de siguranță națională, m-a cuprins neliniștea și dezamăgirea.

Fapte: D-l George Adrian Scutaru, alături de încă cățiva deputați și senatori ai “vechiului PNL+PD” au inițiat un “Proiect de Lege pentru modificarea şi completarea Legii nr.295/2004 privind regimul armelor şi muniţiilor” înregistrat la Camera Deputaților la data de 18.12.2013, cu numărul 1061 B.P.I, care încalcă drepturile cetățenilor și nu numai că nu ajută siguranța națională cu nimic, ba chiar o duce spre ridicol. Proiectul de lege îl puteți găsi aici :www.cdep.ro/pls/proiecte/upl_pck.proiect?idp=13894
Rezumat: Cu rea voință și cinism, d-l deputat împreună cu semnatarii proiectului, prezintă datele eronate pentru a induce în eroare opinia publică și așa ignorantă cu privință la acest fenomen, aducând cifre mincinoase despre faptele penale petrecute în anii precedenți referitor la infracțiunile petrecute pe teritoriul țării la regimul armelor si munitiilor, special pentru a induce în conștiința cetățeanului onest că armele sunt o problemă și că ele trebuie interzise. Modificările voite se doresc a fi făcute astfel :

”Art. 57, alineatele (2) şi (3) se modifică şi vor avea următorul cuprins:
(2) persoanele fizice prevăzute la alin.(1) pot procura în scopul deţinerii, cel mult două arme neletale de autoapărare şi cel mult două arme de tir sportiv cu caracteristicile celor prevăzute în categoria C din anexă.
(3) Armele neletale prevăzute în categoria C pct.22 din anexă pot fi procurate, în scopul deţinerii, numai de către sportivii şi antrenorii de tir.

Alineatul (2): Pentru a justifica această propunere, s-a invocat creșterea numărului de situaţii de folosire a armelor neletale pentru autoapărare, în afara cadrului legal, iar în varianta iniţială a motivării proiectului de modificare se lansează o cifră de 92-97 de cazuri în doi ani consecutivi. Informaţia este folosită voit în mod tendenţios şi scoasă din context de către domnul deputat pentru a-și justifica aberația. Dacă la nivel de ţară, conform statisticilor poliţiei există un număr de aproximativ 90 000 de deţinători de arme neletale, ajungem la concluzia că aproximativ 0.1% dintre ei au folosit ilegal armele neletale. Este mai simplu să iei în considerare ştirile lansate de posturile de televiziune în căutare de senzaţii decât să faci o analiză profesională a fenomenului. Astfel, poliţia în loc să se limiteze la măsuri împotriva vinovaţilor, din cauza a 100 de oameni care încalcă legea, propune dezarmarea celorlalţi 89 900 de oameni de bună credinţă, atentând astfel la un drept fundamental al omului, dreptul la apărare, dreptul de a-şi proteja viaţa, integritatea corporală şi bunurile. Mai mult, conform aceloraşi statistici, dinamica evenimentelor, a infracţiunilor săvârşite cu arme este în scădere, deci măsura se dovedeşte a fi nejustificată. În Norvegia, de exemplu, nu s-a schimbat nimic din legea lor după ce Brevik a omorât zeci de oameni, pentru că guvernul norvegian nu-şi consideră cetăţenii potenţiali infractori.
Chiar şi la o analiză sumară, observăm că marea majoritate a persoanelor implicate în aceste evenimente sunt persoane pentru care, dacă organele de poliţie îşi făceau datoria şi efectuau cercetările necesare pentru stabilirea bonităţii lor, nu le-ar fi acordat dreptul de procurare a unei arme. Marea lor majoritate sunt interlopi sau persoane care chiar dacă nu au cazier, se regăsesc în evidenţele operative ale poliţiei ca fiind persoane cu o conduită îndoielnică cu potenţial pericol social, dar cărora, din diverse motive, li s-a eliberat autorizaţie de procurare a armei. În urma incidentelor cu arme neletale ce au avut loc în ultima perioadă, s-a constatat că toate acestea erau persoane dubioase, cu un trecut obscur, cu activităţi la limita legii, membrii ai unor grupări infracţionale sau a unor clanuri sau familii cunoscute pentru trecutul presărat cu evenimente violente. Ar fi bine sa fie analizate statisticile referitoare la numărul de tâlharii, jafuri şi violuri la care dacă victimele ar fi avut posibilitatea de a se apăra poate nu ar mai fi fost victime. Practica a demonstrat in toata lumea ca structurile politienesti nu pot fi omniprezente iar cetateanul trebuie sa aiba mijloacele necesare apararii, cu alte cuvinte: “Cand secundele conteaza, Politia e doar la cateva minute!”
Prin adoptarea acestei propuneri se interzice portul şi folosirea armelor de autoapărare, obligând la folosirea lor strict la domiciliu. Ori, tot conform statisticilor poliţiei, toate tâlhăriile, agresiunile, atacurile, infracţiunile cu violenţă s-au produs în afara domiciliului. Cetăţenii sunt expuşi pericolelor mai ales în afara domiciliului. Propunerea este făcută în mod vădit în favoarea infractorilor, lipsind cetăţenii de posibilitatea de a riposta unui atac pe stradă. Dacă la domiciliu avem avantajul terenului propriu, avem acces şi la alte mijloace de autoapărare, pericolul real este pe stradă. Ori prin acceptarea acestei propuneri de interzicere a portului armelor de autoapărare, domnul deputat împreună cu colegii, în mod conştient şi deliberat refuză potenţialelor victime dreptul la apărare în faţa agresorilor, prin această încurajând chiar aceste infracţiuni. Putem vorbi aici de complicitate cu infractorul.

Încerc să apreciez ca ignorantă afirmaţia că armele neletale sunt interzise în ţări din UE. Exemplul Elveţiei (45,7 arme la 100 de locuitori faţă de 0,7 în România), unde civilii deţin mai multe arme (majoritatea automate) decât armata şi în fiecare casă există o armă, o considerăm cel puţin cinică. Cât despre celelalte ţări, afirmaţia este eronată. În unele ţări armele cu gloanţe de cauciuc sunt într-adevăr interzise, dar armele de apărare cu gaze nici măcar nu fac obiectul legii, deţinerea lor fiind liberă pentru cetățenii care au împlinit 18 ani (Germania, Austria, Belgia, Olanda), chiar în condiţiile în care acolo autorităţile asigură mult mai eficient siguranţa cetăţenilor. Dacă facem referire şi la faptul că armele de tir cu aer comprimat ce imprimă proiectilului o energie mai mică de 7,5 jouli sunt deţinute fără restricţii, în aceleași condiții ca și cele cu gaze, atunci suntem tentaţi să punem la îndoială buna credinţă a iniţiatorului, care prin aceasta profită de ignoranţa şi naivitatea populaţiei şi a celor ce sprijină acest proiect pentru a lipsi cetăţeanul de un mijloc de agrement.
O altă problemă pe care d-l deputat împreună cu colegii o ignoră cu bună ştiinţă este lipsirea de posibilităţi de apărare a persoanelor cu dotări fizice mai precare, a persoanelor în vârstă, a femeilor. Este evident că o persoană de vârstă înaintată nu va putea face faţă cerinţelor unui examen medical solicitat pentru eliberarea permisului de armă, adică exact persoanele care au mai multă nevoie de mijloace de autoapărare. Propunerea de a scoate armele cu gaz (ce nu propulsează un proiectil solid) de sub regimul autorizării a stârnit reacţii negative din partea reprezentanţilor poliţiei, tot sub motivul că prin aceasta s-ar deschide persoanelor certate cu legea accesul la arme.
Deasemenea, la fel de abuzivă este limitarea numărului de arme neletale de tir sportiv de la categoria C din anexă la cel mult 2 bucăţi. Subliniez faptul că aceste arme neletale sunt destinate practicării tirului de agrement. Tirul sportiv este o activitate de tragere la tință practicat în locaţii special, cu arme speciale şi probe ce se supun unor regulamente specifice elaborate de instituţii internaţionale, desfăşurate sub egida unor federaţii de specialitate. Ori 99,9% din armele cu aer comprimat achiziţionate de cetăţeni sunt procurate pentru practicarea tirului de agrement. Limitarea numărului de arme neletale de tir nu are susţinere logică decât în cazul paranoiei generale. Deţinerea unui număr mai mare de arme de agrement nu este în măsură să pună în pericol ordinea publică sau siguranţa cetăţenilor. Este numai o modalitate a celor ce redactează legea de a arăta „că se poate” şi că nu le pasă de marea masă a cetăţenilor. Dacă acesta este „Noul PNL”, atunci mai bine să nu mai auzim de el.

Alineatul (3): Se discută de arme pe care le pot procura sportivii și antrenorii de tir pentru deţinere. Calitatea de sportiv sau antrenor de tir este generată sau este rezultatul folosirii armelor, indiferent de care sunt acestea şi nu a deţinerii de arme. Propunerea este stupidă, deoarece acestea nu sunt procurate în scopul deţinerii, ci în scopul folosirii lor în poligoane pentru activităţi sportive, aşa cum se specifică în textul legii. De regulă, armele din această categorie sunt arme de performanţă, de bună calitate, scumpe, ce nu se pretează la folosirea pentru tirul de agrement. Nu cumpără nimeni armă de performanţă ca să se uite la ea.
Acestea sunt aspectele pe care le-am putut aborda și pe care doresc să vi le aduc la cunoștiință, deoarece, lucrările Comisiei de Apărare Naţională şi Ordine Publică a Camerei Deputaţilor, s-au desfăşurat în secret, fără a ţine seama de aspectele prezentate mai sus şi cu alte ocazii de către societatea civilă reprezentată prin Asociațiile de profil, fără a ni se acorda posibilitatea de a ne susţine punctele de vedere, transparenţa decizională fiind un termen desuet ce nu-şi mai găseşte locul în relaţiile cu societatea civilă. Dacă d-l deputat dorește ca toți cetățenii României să fie lipsiți de apărare în fața infractorilor, atunci să aibe curajul de a face acest lucru în sedință publică pentru a-i asculta argumentele și a-l privi în ochi când ne lasă părinții, soțiile și copii, bunicii și bunicile, frații și surorile la mâna unor infractori. Dacă pentru a proteja infractorii este necesar să ne dăm viața și aceasta va fi doctrina „Noului PNL”, d-le Președinte Klaus Iohannis, atunci vă anunțăm că: „Ghinion”, nu-l dorim și din partea noastra, a celor care v-am votat pentru a avea demnitatea vieții, partidul „nou” se poate duce în neant împreună cu cei care îl formează.
Ca şi concluzie, consider propunerile de modificare a legii armelor abuzive, datorită faptului că încalcă principiul dreptului dobândit, al dreptului de proprietate, dar şi prevederi ale Constituţiei României, respectiv art. 53.

”ARTICOLUL 53
Restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi
(1) Exerciţiul unor drepturi sau al unor libertăţi poate fi restrâns numai prin lege şi numai dacă se impune, după caz, pentru: apărarea securităţii naţionale, a ordinii, a sănătăţii ori a moralei publice, a drepturilor şi a libertăţilor cetăţenilor; desfăşurarea instrucţiei penale; prevenirea consecinţelor unei calamităţi naturale, ale unui dezastru ori ale unui sinistru deosebit de grav.
(2) Restrângerea poate fi dispusă numai dacă este necesară într-o societate democratică. Măsura trebuie să fie proporţională cu situaţia care a determinat-o, să fie aplicată în mod nediscriminatoriu şi fără a aduce atingere existenţei dreptului sau a libertăţii.”

Ori, în această situaţie, nu sunt întrunite condiţiile prevăzute pentru restrângerea unor drepturi cetăţeneşti. Procentul de 0.1% de folosire abuzivă a armei nu este în măsură să pună în pericol „apărarea securităţii naţionale, a ordinii, a sănătăţii ori a moralei publice, a drepturilor şi a libertăţilor cetăţenilor”. Pe de altă parte prin schimbarea legii în sensul propunerilor, se încalcă atât principiul dreptului dobândit, cât şi dreptul de proprietate asupra bunurilor. În cazul acesta, cetăţeanul va fi obligat să renunţe la bunurile proprii din motive neimputabile lui, prin această lege desfiinţând şi piaţa pe care eventual bunurile ar putea fi valorificate, efectele fiind similare unei confiscări sau naţionalizări.
Consider că nu este necesară impunerea de noi restricţii prin modificarea legii, ci doar aplicarea corectă a ei. Dacă într-adevăr s-ar dori alinierea legislaţiei din România la cerinţele Uniunii Europene s-ar proceda la o relaxare a ei, la simplificare, la scăderea birocraţiei, renunţarea la idea că românul este o subspecie pe care legile europene nu-l pot struni, pentru el fiind necesară adaptarea legilor la specificul local. Singurul aspect pozitiv din acest proiect îl consider propunerea de a acorda acces armurierilor la Registrul Naţional al Armelor, dar numai în condiţiile în care acest lucru ar avea ca efect reducerea birocraţiei şi modernizarea principiilor de abordare a fenomenului, aspect de care în mod sincer mă îndoiesc, deoarece practica de până acum a serviciului AEST din cadrul IGPR ne-a arătat că se pot pune multe și nenumărate piedici birocratice, de natură penală chiar, totul pentru a restricționa accesul cetățenilor cinstiți la arme și pentru a favoriza infractorii astfel.
O modificare a legii trebuie făcută în sprijinul cetăţenilor oneşti pe care autorităţile nu sunt capabile să-i protejeze la fel ca în ţările care au fost date ca exemplu. O lege care să respecte opţiunea personală pentru un hobby ce implică folosirea armelor, la fel cum nu este restricţionată folosirea schiurilor, a rachetei de tenis, a bicicletei, a mașinii etc. O lege în favoarea celor mulţi şi împotriva celor puţini care încalcă legea. Legiuitorul şi cel ce impune legea ar trebui să se concentreze asupra rezolvării punctuale a incidentelor, nu să impună măsuri globale care să mascheze imposibilitatea de a gestiona evenimentele, incompetența Poliției și neînțelegerea fenomenului.
D-le Presedinte Klaus Ionannis, având în vedere că în fața legii toți cetățenii ar trebui să fie egali, vreau să vă mai aduc la cunoștiință următoarele aspecte ignorate de către d-l deputat George Scutaru cât și de către colegii săi.

Luând act de concluziile şedinţei secrete din 09.12.2014 a Comisiei de Apărare Naţională şi Ordine Publică a Camerei Deputaţilor, bazate pe punctul de vedere al Guvernului României comunicat prin adresa nr.1878 din 14.10.2013 referitor la propunerea legislativă pentru modificarea şi completarea Legii nr.295/2004 privind regimul armelor şi al muniţiilor iniţiate de către distinşii parlamentari, dorim să vă expunem poziţia personală a deţinătorilor şi utilizatorilor de arme şi muniţii, în special a instructorilor în poligonul de tragere, precum şi a practicanţilor unor activităţi recreativ-sportive cu arme, altele decât ramurile de sport de performanţă.
Guvernul României motivează necesitatea unei modificări a actualei formulări a art. 13 alin. [4] din Legea 295 / 2004 prin faptul că „dreptul de a deţine arme de tir este justifcat doar pentru acele categorii de persoane care exercită efectiv o activitate ce impune utilizarea unor astfel de arme.”

Faţă de această propunere, vă expun următoarele motive pentru care modificarea propusă nu este temeinică:

– Categoria de persoane denumită „instructor în poligonul de tragere” nu este o categorie sportivă, ci o categorie profesională înscrisă în Clasificarea Ocupaţiilor din România;

– Această categorie profesională este atestată de Poliţia Română, nu de o structură sportivă (şcoală, instituţie de învaţământ sportiv de orice nivel etc);

– Legea nu impune condiţii speciale privind exercitarea profesiei, prin raportare la dreptul acestor persoane de a procura arme, ceea ce înseamnă că „pe perioada cât sunt în activitate” are un început determinat (momentul obţinerii atestatului eliberat de către Poliţia Română), dar nu are un moment al încetării activităţii, cu excepţia situaţiilor prevăzute de lege în care ”persoana şi-a pierdut calitatea din motive imputabile acesteia” precum şi situaţii excepţionale (decesul persoanei, renunţarea voluntară la drept etc.);

– Activitatea instructorului în poligonul de tragere este aceea de a supraveghea orice altă categorie de deţinători de arme, inclusiv pe sportivi şi pe antrenori, asupra corectitudinii şi siguranţei manipulării şi uzului de armă. Pentru aceste motive, instructorul în poligonul de tragere are nevoie în permanenţă de arme deţinute cu titlu personal, pentru a-şi putea menţine un nivel de îndemânare propriu ridicat ce se va concretiza în sporirea valenţelor sale didactice şi instructiv-educative, cu reflectare directă asupra scopului social avut în vedere la înfiinţarea acestei categorii de persoane;

– Legea nu impune condiţii speciale pentru categoriile de arme pe care le deţine instructorul în poligonul de tragere, în timp ce pentru sportivi categoriile sunt limitate strict la acelea folosite în probele sportive pe care aceştia le practică;

– Sensul legii este acela că instructorul are nevoie de un antrenament susţinut, în poligoane autorizate, iar legiuitorul îi permite să dețină arme cu destinaţia „tir sportiv” doar pentru a limita uzul acestor arme în afara poligoanelor autorizate sau în alte condiţii (legitima apărare, stare de necesitate);

– Eliberarea de către Poliţia Română a atestatului de instructor în poligonul de tragere nu este condiţionată de dovedirea prestării unei activităţi permanente într-un poligon de tragere anume, această activitate putându-se presta în condiţii de voluntariat în oricare poligon autorizat din ţară.

Îngrădirea unei categorii profesionale de a-şi exercita liber ocupaţia/meseria nu face altceva decât să anuleze practic exercitarea ei cu consecinţe grave. În acest caz având în vedere că vorbim de oameni pregătiţi profesional să formeze şi să supravegheze activitatea celor ce efectuează trageri de agrement sau sportive în poligoane. Nici unei categorii profesionale, odată ce i-a fost conferită diploma cât şi statutul ce derivă din aceasta, nu i se poate condiţiona practicarea acelei meserii de statutul de angajat. Acest lucru afectează negativ chiar şi reprezentarea României în competiţiile internaţionale la care aceste persoane participă.
De ex, şoferii profesionişti. Pentru a deveni şofer profesionist nu trebuie decât să fi apt din punct de vedere medical şi să promovezi examenul care îţi atestă calitatea şi faptul că eşti apt pentru a conduce maşini cu masă mai mare de 3.5 tone pe drumurile publice. Nu toţi şoferii profesionişti sunt angajati sau vor fi vreodată angajaţi la o firmă de transport, dar legiuitorul nu s-a gândit să îngrădească celor care doresc să o facă dreptul de a conduce astfel de vehicule pe drumurile publice. Calitatea de şofer profesionist precum şi drepturile ce derivă din asta o dă permisul de conducere şi nu angajarea la o firmă sau faptul că conduci un autovehicul cu masă mai mare de 3.5 tone. Examenul promovat este suficient pentru a garanta că acel şofer este unul profesionist şi dreptul lui de a conduce autovehicule nu îi este îngrădit de nimic altceva. Acestea fiind argumentele prezentate, considerăm că instructorii de poligon sunt discriminaţi faţă de şoferii profesionişti şi în consecinţă este necesară sesizarea organismelor competente.
De altfel, în ceea ce priveşte denumirea actuală a destinaţiei armelor, de „tir sportiv”, aceasta este anacronică şi inexactă, deoarece există mai multe ramuri de sport care nu sunt „tir sportiv” şi care se practică cu arme. „Tirul sportiv” este o ramură de sport clar definită ca formă şi mod de manifestare, iar perpetuarea acestei denumiri crează confuzie şi discriminare faţă de alte ramuri de sport sau activităţi recreativ-sportive existente şi practicate. În opinia noastră, trebuie renunţat la actuala denumire a destinaţiei armelor din Anexa 1 la legea 295/2004 şi anume „tir sportiv” şi înlocuită cu „sport”, „sportivă” sau pur şi simplu “tir”;
În concluzie, modificarea propusă de Guvern nu se întemeiază pe textul de lege, mai grav, schimbă condiţiile pe care legiuitorul le-a prevăzut.
Vă rugăm să susţineţi poziţia nostră astfel încât în ceea ce priveşte instructorii în poligonul de tragere şi antrenorii de tir să nu existe limitarea „art. 13 alin [4] (…) pe perioada cât sunt în activitate, (…)” şi să se păstreze actuala formă a prevederilor legale ca fiind singura care reflectă ansamblul prevederilor legale referitoare la statutul instructorului în poligonul de tragere şi diferenţele evidente pe care legiuitorul a dorit sa le reliefeze între diferitele categorii de persoane care au dreptul de a deţine şi, după caz, de a purta şi folosi arme de „tir” şi muniţiile corespunzătoare. În timp ce activitatea de performanţă a sportivilor şi antrenorilor poate avea (fără să fie obligatorie însă) din raţiuni tehnice o durată limitată, instructorul nu face parte din aceeaşi categorie, durata cât timp acesta se află în activitate nefiind condiţionată decât de elementele care au stat la baza eliberării atestatului de instructor în poligonul de tragere.

Consider deasemenea că menținerea în lege unor privilegii a unor categorii de cetățeni care le garantează folosirea în scop de „Pază și apărare” a armelor în detrimentul celorlalți cetățeni, ca fiind neconstituțională și nelegală și nu face decât să accentueze faptul că parlamentul României este prost sfătuit de către cei din IGPR care nu urmăresc decât să mascheze incompetența și lipsa de scrupule atunci când vine vorba de autoapărarea cetățeanului obișnuit.
De ex: Demnitarii. Nu am găsit nicăieri nici un fapt moral prin care demnitarii să poată deține și folosi arme de „Pază și Apărare” pentru autoapărare în detrimentul cetățenilor obișnuiți și o consider o discriminare nelegală și neconstituțională. Pe de altă parte, clasificarea militarilor în rezervă în cadre cu grad și restul „prostimii”, a fost făcută special pentru a privilegia prima categorie nejustificat. Și când afirm aceste lucruri vreau să exemplific ceea ce înseamnă „Pază și Apărarea” și autoapărare. „Paza și Apărarea” implică automat ca persoana sau instituția însărcinată cu această obligație să aibe în gestiune cât și în pază un obiectiv sau un grup de persoane care nu se pot apăra singure. În genere această atribuție intră în cadrul instituțiilor abilitate ale statului (armată, poliție, jandarmerie etc), cât și a societăților de pază și protecție. O persoană fizică nu poate îndeplini acest lucru decât la domiciliul personal, cât și în cazul special prevăzut de lege, în cazul autoapărării când este menționat că uzul de armă se mai poate face atunci când viața persoanei și bunurile celui agresat sunt într-un pericol iminent. Deși că în practică, acest caz nu s-a aplicat niciodată dat fiind faptul că nu a fost cazul, cât și că este greu să discerni când aceste elemente se înfăptuiesc, reafirm faptul că „Pază și Apărarea” este apanajul instituțiilor mai sus amintite, cât și cazului de pază și apărare a domiciliului. Atunci, pentru a putea deține o armă de pază și apărare este necesar un cumul de factori care nu se întrevăd în cazul demnitarilor, deoarece în parlament sunt apărați armat de către o instituție, pe stradă sunt apărați de către firme de pază și/sau poliție, iar singurul caz în care pot afirma că au nevoie de armă este în cazul domiciliului propiu. Având în vedere că populația nu are acest drept, dat fiind faptul că cetățenilor români de rangul 2 în acest caz le este interzis în a procura o armă cu destinația „Pază și Apărare”, consider că acest privilegiu nejustificat trebuie numaidecât îndepărtat.

S-a ajuns aici prin câteva subterfugii nelegale ale legii 295/2004, prin clasificarea armelor. Pentru că nu dădea bine la public să apară doar anumite categorii cu arme, s-a lasat să se înțeleagă că armele pot fi clasificate în mai multe categorii printre care „Pază și Apărare” și ‚Autoapărare”. La autoapărare s-au trecut armele care aruncă dispozitive neletale (bilă de cauciuc și gaz lacrimogen) care puteau fi achiziționate de către toti cetățenii care îndeplineau unele condiții de bun simț și la pază și apărare s-au introdus arme letale cu glonț pe care le puteau achiziționa parlamentarii, magistrații, politisții și cadrele militare, atât în serviciu, cât și în rezervă sau pensionare. În paragraful de mai sus am exemplificat că conceptul de „pază și apărare” nu stă în picioare pentru o persoană fizică decât în cazul în care își apără domiciliul și familia, atunci aceste arme de pază și apărare se transformă automat în arme de autoapărare în afara domiciliului. Dar conform actualei legi a armelor, pentru autoapărare sunt permise doar arme care aruncă proiectil neletal și anume cu bilă de cauciu și gaz lacrimogen, ajungându-se la crearea unui privilegiu doar pentru o categorie de cetățeni.
Pentru o persoană fizică, pe stradă, la muncă sau oriunde altundeva, este interzisă folosirea armei decât în câteva cazuri prevăzute de lege. Una este autoapărarea și alta când viața altor persoane este pusă în pericol. Dacă, doar în aceste 2 cazuri se justifică folosirea armelor, atunci arma cu destinație „Pază și Apărare” devine de “Autoapărare”, iar arma de „Autoapărare” devine de „Pază și Apărare” în cazul domiciliului. Diferențierea acestor concepte în lege, a fost făcută pentru a discrimina cetățenii și pentru a crea privilegii nejustificate în cazul anumitor persoane care în mod normal nu au nevoie de acest privilegiu mai mult decât restul populației.
Trebuie menționat faptul că, magistrații, cât și politiștii operativi, trebuie să poarte și să se apere cu arme cu glonț, dat fiind pericolele iminente meseriei lor.

Autoapărarea trebuie să fie accesibilă tuturor cetățenilor egal și fără discriminări sau privilegii, cu aceleași mijloace pentru toată lumea. Nu se poate justifica nici moral, nici legal o discriminare când vine vorba de viața oamenilor și de aceea contopirea conceptului de pază și apărare și autoapărare la cetățenii care nu fac parte din Armată sau Poliția Operativă trebuie să fie făcut ținându-se cont de reglementările constituționale cu privință la discriminare. Acest privilegiu trebuie îndepărtat numaidecât, înlesnind astfel accesul tuturor cetățenilor la autoapărare, fără clasificarea armelor, deoarece autoapărarea este justificată în orice împrejurare pentru a-ți salva viața și a salva viețile cetățenilor obișnuiți. S-a încetățenit ideea în comunism că statul are apanajul pazei și protecției cetățenilor, dar în practică Poliția și Jandarmeria sunt nepregătite pentru situațiile iminente la care sunt supuși cetățenii nevinovați în fața infractorilor, dat fiind faptul că infracțiunile cu violență sunt în creștere și tot ceea ce poate să facă Poliția este să constate faptele, nu să le și prevină.

Și acestea sunt doar o parte infimă a modificărilor propuse de către colegii dvs. de partid.
În concluzie, d-le Președinte Klaus Iohannis, consider abusive, manipulatorii și mincinoase motivele exprimate de către d-l deputat George Scutaru și colegii dvs. din „noul-vechiul PNL” expuse aici : www.cdep.ro/proiecte/2013/600/70/3/em673.pdf , de asemenea neavenite și manipulatorii, nelegale și fără noimă, restrictive și netemeinice argumentele expuse în “Punctul de vedere al Guvernului” exprimat aici : www.cdep.ro/proiecte/2013/600/70/3/pvg673.pdf și vă cer respectuos să aveți un punct de vedere cu privință la aceste aspecte înaintea votării legii în parlament. Faptul că, în timp ce erați plecat din țară, colegii dvs. din PNL, într-o sedință secretă și fără transparență au facut un “pact cu diavolul” și doresc ca viața oamenilor cinstiți să fie neprotejată, ei menținându-și privilegiile, este un lucru care diminuează și mai mult încrederea în clasa politică actuală și mai ales în “noul PNL”.
De ce eu și de ce acum? În data de 16 decembrie, dacă am înțeles bine, veți participa la comemorarea revoluției de la Timișoara. D-le Președinte Klaus Iohannis, spre deosebire de majoritatea politicienilor care azi se perindă pe la astfel de evenimente, asumându-și tot felul de merite, eu personal, chiar am fost acolo în zilele revoluției. Eu am văzut oameni murind, cetățeni onești, care doreau schimbarea Romaniei și nu doresc să se mai întâmple astfel de evenimente. Am văzut oameni lipsiți de apărare care nu aveau cum și cu ce să riposteze și nu doresc ca acest fapt se se repete. În timp ce vă veți plimba între Piața Maria și Piața Revoluției (Timișoara), vă rog d-le Președinte să ascultați bine și încă veți auzi strigătele celor nevinovați, care nu aveau cum se apăra, uciși de către un regim pe care nu-l mai dorim azi în țara noastră. Astăzi, văd că Parlamentul ales, împreună cu Poliția (da, știu că această modificare nu a fost facută cu capul d-lui Scutaru și colegii și vă rog să verificați afirmațiile mele) doresc ca noi, cei de ieri și azi, familiile noastre, să fim fără de apărare în fața statului și a infractorilor. Ne-am promis atunci că vom lupta să schimbăm țara asta. Timp de 25 de ani ne-a fost interzis acest lucru tot de cei care astăzi sunt în parlament și care din păcate se numesc colegii dvs. de partid. Singurele regimuri care au interzis armele în această manieră au fost cel național-socialist (nazist) a lui Hitler, regimul comunist a lui Stalin și mai apoi cel român și acum se dorește de către Parlamentul României o reeditare. Întotdeauna când un regim a restricționat accesul la arme al cetățenilor cinstiți, a urmat un regim totalitar sau s-a dorit ca cetățenii să nu poată riposta în fața unei amenințări. În urma votului nostru, am arătat că nu mai dorim acest lucru.
Având în vedere situația geopolitică de la granițele noastre, cu un focar necontrolat de arme în Transnistria, cu o Ucraina destabilizată de către Rusia, strategia națională pentru siguranța națiunii ar trebui să fie alta. Polonia și țările baltice au înființat Garda Nationala, își antrenează cetățenii să folosească arme, își înnoiesc armata și tehnica de luptă și probabil acest lucru ar trebui să-l facem și noi. Încurajarea folosirii armelor de tir pentru agrement și încurajarea creării unor noi discipline sportive ale tirului sportive cu “arme” ar trebui să fie una dintre noile strategii ale guvernului și echipei dvs. de consilieri pentru a avea o pepinieră de unde să recrutăm militari pregătiți, cetățeni liberi, gata să-și apere țara. Armele nu reprezintă o amenințare la adresa securității naționale dacă sunt deținute de către cetățenii cinstiți, ce sunt un factor descurajant pentru orice invadator sau infractor.

D-le Președinte Klaus Iohannis, în încheiere, această scrisoare deschisă nu este decât un apel la normalitate. Apărarea celor onești în fața infractorilor, siguranța națională și practicarea sportului cu arme nu dăunează nimănui.

Îmi pare rău că nu am avut altă metodă cum să vă contactez pentru a-mi expune motivele pentru care această lege nu trebuie să fie modificată în acest fel și trebuie să fie respinsă de parlament și sunt gata, alături de colegii mei din asociațiile de arme, oameni inteligenți, sinceri și onești, cunoscători ai fenomenului armelor, iluștrii maeștrii ai sportului cu arme, care au adus nenumărate medalii Romaniei la concursurile de profil, chiar împedicați de către această lege, să venim în sprijinul dvs. și al echipei pe care o alcătuiți, împreună cu parlamentarii unui “nou PNL”, un real partid care se gândește la viața și bunurile oamenilor și nu la cum să-i lase fără de apărare în fața infractorilor, să ne rupem din timpul nostru pentru ca să împlinim sloganul dvs. “România lucrului bine făcut” printr-o lege care să aducă demnitate și siguranță tuturor cetățenilor României.

Mă opun imperativ ca d-l George Scutaru să fie numit consilier pe probleme de siguranță națională din cauzele enumerate mai sus și pentru a nu vă periclita imaginea dvs. în ochii opiniei publice, imagine pentru care am votat și pe care ne-o dorim ca un președinte sa o aibe.

Vă rog să-mi scuzați greșelile și exprimarea, nu am mai avut timp să corectez aceste gânduri.

Gligor Daniel Marius
Membru al Asociației Naționale a Deținătorilor de Arme din România
Sportiv de Tir cu arma
Oradea 15.12.2014

Știu că tl;dr, dar Marius mi-e un prieten foarte vechi și foarte drag, și am publicat asta doar de dragul lui.

Daca va place ce scriem, daca va place cum scriem, daca stiti ca am ramas din ce in ce mai putini oameni verticali si cu coloana, puteti sustine munca noastra.
Am scris si o carte. Poate cea mai buna carte. Poate cea mai bine vanduta. Poate cea care te face sa te identifici cel mai mult cu povestile din ea. Daca vrei, citeste si tu.